A iubi potrivit persoana gresita/ A iubi gresit persoana potrivita

11.10.10

Ramona a pus intrebarea asta acum ceva vreme si am discutat noi la vremea aia despre iubirea "calduta" si "persoana potrivita" si eu i-am spus atunci ca nu exista nici iubire calduta si nici persoana potrivita sau gresita, dar stau si ma gandesc acum ca am uitat sa mentionez ceva: eu nu cred in iubirea vesnica scoasa din cartile cu povesti si nu cred nici in Feti-Frumosi si nu cred nici ca dupa ani de stat in aceeasi relatie poti sa simti doar iubire (oricat ne-am stradui, viata ne incaleca si ajungem sa facem compromisuri si orice relatie se transforma si iubirea ramane undeva departe si intervin altele, le putem numi compromisuri, obisnuinta, convietuire, etc.).

Dar sa revin la intrebare: ce alegi intre a iubi potrivit persoana gresita si a iubi gresit persoana potrivita? Pai nu cred ca iubirea alege, e ceva ce simti si nu cred ca ai timp sa alegi persoana gresita sau potrivita. Dar stiu sigur ca iubirea nu trebuie sa aduca nefericire; trebuie sa te faca fericit si daca momentele alea de fericire nu reusesc sa stearga momentele mai putin reusite, atunci n-ai de ce sa-ti pierzi timpul intr-o relatie.

Noi, oamenii, si tot noi (ma refer in mod special la femei) avem prostul obicei sa ne aruncam cu totul intr-o relatie si sa fim absolut convinse ca e marea iubire si ca noi vom reusi sa schimbam lumea si implicit sa-l schimbam pe el (care de multe ori e cel mai putin indicat) si stau si ma intreb eu acum: daca-l iubesti, de ce sa vrei sa-l schimbi? Daca-l iubesti inseamna ca iubesti tot la el sau cel putin daca nu poti iubi tot, macar accepti toate lucrurile care il caracterizeaza.

Exista persoana gresita si persoana potrivita? Nu cred asta, exista doar oameni care apar in viata noastra pentru a ne ajuta sa trecem intr-o alta etapa, oameni de la care trebuie sa invatam ceva sau oameni pe care trebuie sa-i invatam ceva. Si mai exista oameni care apar in momentul nepotrivit (si atunci ratam sa intram intr-o relatie care poate ar putea fi frumoasa) si oameni care sunt in locul potrivit la momentul potrivit (si ne aruncam aiurea in relatii care nu ne aduc nimic bun si de cele mai multe ori ne incapatanam sa ramanem acolo doar ca sa dovedim - oare cui? - ca putem face relatia aia sa mearga). Si mai exista EL - cel care te face sa simti ca lumea e a ta, ca poti face orice, cel care iti ofera liniste, dar iti ofera si pasiune si nebunie, cel ce te face sa zambesti aiurea in mijlocul zilei fara sa stii de ce, cel ce te face sa vezi ce frumoasa e fiecare dimineata. Unele sunt mai norocoase si EL sta in viata lor mai mult, altele au parte doar de o "fericire" scurta, iar unele nu-l intalnesc (sau nu l-au intalnit inca).

Nu stiu ce e mai rau: sa nu-l fi intalnit niciodata? sau sa-l fi intalnit si sa stii ce inseamna iubirea si dupa aia s-o cauti in toate relatiile viitoare si sa n-o mai gasesti? Cred ca e mai usor sa tanjesti dupa ceva ce n-ai avut niciodata, insa e foarte posibil sa gresesc.

Si revin iar: a iubi potrivit? a iubi gresit? Nu exista reguli, nu exista bine si rau, nu exista potrivit si gresit, exista doar 2 oameni care intr-un anumit moment al vietii lor merg alaturi pe acelasi drum si o pot face tinandu-se de mana si zambind sau pot merge unul langa altul ca si cum ar fi 2 straini. Modul in care o facem depinde de fiecare dintre noi, dar cred (mult mi-am dat cu parerea, stiu) ca ar trebui sa invatam sa ne bucuram de momentele frumoase fara sa ne intrebam de 100 ori "dar de ce?", "dar cum?", "cine?", "unde" si multe alte intrebari prostesti care ne fac sa nu mai vedem ce e frumos in viata noastra si ne fac sa ratam momentele cu adevarat speciale.

Eu prefer sa traiesc o iubire scurta si intensa din toate punctele de vedere langa un barbat care sa ma faca sa ma simt vie si care sa ma doreasca cu ardoare si sa ma faca sa ma simt iubita (sa nu confundam iubirea cu pasiunea si atractia fizica) decat sa dorm tot restul vietii mele langa un barbat care considera o emisiune tv mult mai captivanta decat mine sau care crede ca a veni in fiecare seara acasa = a fi o familie. Poate suna dur ce-am scris sau poate suna egoist sau poate suna in orice alt mod, dar este alegerea mea asa cum este alegerea fiecareia dintre voi cum alege sa-si traiasca viata.

As putea continua mult si bine cu "discutia" asta, sunt putin obosita si gandurile imi vin in valuri si am multe de spus insa simt ca nu am mintea suficient de lucida incat sa exprim in cuvinte ceea ce vreau de fapt sa va spun.

Ce vreau de fapt sa ramana din tot ce-am spus aici: fiecare dintre noi merita sa fie iubita, iar iubirea trebuie sa aduca ceva frumos in viata, nu sa fie chin si durere ... cand o relatie ajunge la asa ceva, nu-si are rostul ... oricat de dureros ar fi, mai bine spui adio si ramai cu o amintire frumoasa decat sa continui ceva putred care nu va ramane decat ca un cosmar in viata ta.

9 comentarii

  1. F frumos articolul acesta si contine o mare doza de adevar... tin minte ca Eliade spunea ca, odata ce-ai intalnit iubirea aia "de se zguduie pamantul sub tine", tot restul e amortire si compromis si te lasi purtat ca prin ceata. As vrea tare mult sa nu-i dau dreptate, dar se intampla ca "persoana potrivita" sa nu fie cel care te poate impinge la cele mai nebunesti lucruri. Ce prefer? Prefer nebunia, dar viata m-a dus pana acum catre calmul "persoanei potrivite". Nu stiu daca are vreo logica ce spun, insa momentele de nebunie apar ca sa ne reveleze ceva despre noi, dupa care dispar...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru mine cea mai buna definitie, daca pot sa-i zic asa a iubirii este cea a Apostolului Pavel, care spunea "Traieste bucuria alaturi de cel fericit si plange alaturi de cel suparat si trist"...O zi buna

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt total de acord cu mai tot ce ai scris in acest post.

    Cu ceva sunt diferita. Nu pot sa spun ca prefer sa nu stiu ce e aia iubire decat sa fi iubit si sa fi pierdut pe cineva. Am apreciat toate indragostelilele mele (mici si mari, puternice sau fugitive) chiar daca eventual mi-au adus tristete. Dragostea este atat de frumoasa incat nu o regret niciodata. Pot sa regret un iubit ce m-a dezamagit profund (si sa il las chiar daca il iubesc in continuare), dar nu ma pot blama pe mine pentru ca m-am indragostit.

    RăspundețiȘtergere
  4. sunt total de acord cu tine, camelia.

    insa voi ce credeti..ai sanse sa intalnesti de mai multe ori o dragoste care sa te dea peste cap total, sa ti zguduie tot corpul si pamantul de sub picioare, sa ti dea aripi si sa realizezi ca nu ce ai trait pana atunci era iubirea despre care toti vorbesc?

    RăspundețiȘtergere
  5. Iulia, eu n-am zis ca prefer asta. Am zis ca poate e mai usor cand n-ai avut deloc decat sa compari mereu cu ce-ai vrea sa fie.

    RăspundețiȘtergere
  6. Andra T., de fiecare data cand iubesti simti asa. De ce? Pentru ca la varste diferite simti si percepi dragostea diferit.

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu din "a iubi gresit persoana potrivita" inteleg de fapt "a nu iubi persoana care te iubeste pe tine" si atunci intrebarea este de fapt : "preferi sa iubesti tu, si celalalt nu sau preferi sa fii iubita iar tu sa nu-l poti iubi". Eu una prefer sa simt ca iubesc, chiar daca mi-e neimpartasita iubirea, decat sa fiu iubita si sa nu fiu in stare sa-l iubesc..been there, done that

    RăspundețiȘtergere