Postarea asta nu e una care a fost in planurile mele, dar asa cum va spun mereu viata se intampla si aseara am fost nevoita sa ajung la UPU, o decizie extrem de proasta pot sa spun acum privind in urma. Mai ales ca sistemul sanitar din tara asta mi-a aratat de multe ori de ce e "capabil" si in putinele dati cand ne-am intersectat nu a fost ceva tocmai placut.
Platesc asigurari medicale de aproape 25 de ani, timp in care am avut nevoie de asistenta medicala de 4 ori: prima data acum mai bine de 20 de ani cu o litiaza biliara (am ajuns la operatie intr-un spital de stat si am dat bani grei la medici, ce surpriza, nu?), acum aproape 15 ani cu un infarct (am fost dusa la cel mai apropiat spital, am stat 2 nopti internata si am iesit pe semnatura, m-am tratat in alta parte), acum 12-13 ani cu o criza renala (singura experienta decenta pe care am avut-o - mi s-au facut niste analize, un calmant si am dat de niste oameni ok) si aseara cand m-am prezentat la Unitatea de Primiri Urgente cu durere puternica pe partea dreapta.
Am citit si eu povesti horror despre ce se intampla in spitale, dar pana ieri am avut norocul sa nu ma lovesc de ele. Si dupa ce-am vazut si trait ieri nu am de gand sa tac pentru ca in tara asta nu exista servicii medicale, exista nesimtire si bataie de joc. Ziua de ieri a inceput bine, dupa care in jurul orei 11 am inceput sa am o durere destul de puternica pe partea dreapta - aveam o zi plina si am zis ca asta e, probabil ficatul e obosit (nu vreau sa intru in detalii despre cum nesimtirea altora nu te lasa sa dormi, asta fiind motivul pentru care eram extrem de obosita) si o sa treaca. Mi-am pus un plasture termic pe zona aia, am luat antiinflamatoare si am sperat sa treaca - ziua mea a fost plina, asa ca a trebuit sa fac multe lucruri si candva dupa ora 18 mi-am dat seama ca e mai nasol si ca nu e de stat asa.
La momentul ala aveam 2 optiuni: chemam salvarea sau ma duceam eu la spital. Starea mea nu era sa nu ma pot deplasa, aveam probleme la asezat/ ridicat si nu prea puteam sa stau in vreo pozitie, m-am gandit ca nu-s de salvare (mai ales ca atunci cand am facut infarctul a ajuns o salvare la mine dupa 2 ore si nenumarate apeluri - deci nu am o experienta placuta) si ca sunt alte cazuri care au nevoie reala de salvare, asa ca am plecat spre Spitalul Pantelimon, cel mai apropiat de mine.
Am ajuns aproape de ora 19 la UPU, m-am asezat frumos la coada si am asteptat ... s-a schimbat tura exact in fata mea, primul lucru care m-a lasat cu gura cascata a fost persoana de la receptie de la primiri urgente: nu avea uniforma (era in blugi si pulovar, de masca nici nu se pune problema), a stat non-stop pe telefon, nu s-a uitat o secunda la mine, nu stiu ce-a scris in fisa (nu mi-a cerut numarul de telefon si nici nu am fost pusa sa semnez ca sunt de acord cu consultatia, cum au fost intrebati cei din fata mea, nu m-a intrebat absolut nimic de istoricul meu medical - am si intrebat daca nu trebuie sa semnez fisa, tot cu ochii in telefon mi-a zis nu si sa iau loc si sa astept sa ma strige cineva).
Si de aici a inceput spectacolul - am stat pe un scaun rupt (cum altfel?) mai bine de 90 de minute, timp in care am observat tot ce s-a intamplat in jurul meu si cu fiecare secunda care trecea mi se parea ca sunt intr-un film prost. Au venit mai multe salvari, personalul de pe una din salvari a inceput sa injure medicul care era de garda ca lasa oamenii sa moara, s-a lasat cu bagat si cu scos si cu intrebari gen "cum e imbracat? pare om al strazii?" (persoana avusese 4 crize de epilepsie in ambulanta si fusese gasita cazuta pe strada de cineva) - repet: eram intr-o sectie de primiri urgente.
Intre timp a mai aparut o doamna la receptie, in uniforma de data asta, care a preluat cativa pacienti veniti ulterior (nici un caz realmente grav, atat cat se putea vedea) si cumva toti au fost indrumati spre o camera, in timp ce toti cei care erau acolo cand am ajuns eu si cei care au fost in acelasi timp cu mine stateau pe loc. La momentul asta ma intrebam daca am fisa sau femeia aia (care tot timpul cat am stat acolo a vorbit cu copilul la telefon despre desene animate, ce i-a lasat de mancare si altele de gen) nu m-a inregistrat. Intr-un final ma striga doamna in uniforma sa imi ia tensiunea - aveam deja 2 ore de stat pe scaun, cu dureri, m-am ridicat greu si am mers greu. Ma intreaba ce am, ii spun, imi ia tensiunea (17 cu 10) si ii spun ca am un infarct la activ, ca nu mai sunt sub tratament si ca sunt pe un fond de oboseala, ma intreaba de durere si ii spun unde e localizata si ca a inceput sa radieze si in alte zone de la pozitia pe scaun, vede ca imi e greu sa ma misc si ma trimite la loc in sala.
Si de aici a inceput partea a doua a circului:
- s-a prezentat un nene cu un tanar care aparent era baiatul lui, la care a venit imediat un medic din spate pe care il sunasera inainte, s-au batut piept in piept cum fac jucatorii de rugby, au discutat de catei si purcei, au ras de nu mai puteau ca in final fara nici o jena sa discute "fa-i si tu ce analize poti, tot ce se poate" - raspunsul medicului "sigur, frate, stai linistit!" si a plecat cu tanarul in spate, dupa 10 minute s-au intors, au mai ras putin, s-au salutat ca baietasii de cartier si cei 2 care venisera la urgenta cu o durere de burta inventata pe loc ca sa ii poata face fisa au plecat razand, asa cum au venit
- a venit o salvare cu un alcoolic la 40 si ceva de ani agresiv, legat de targa care nu avea nici o problema aparenta de sanatate, dar familia chemase salvarea pentru ca nu se intelegeau cu el, era insotit de 4 persoane de pe salvare (4, ma uitam si nu imi venea sa cred) si 3 politisti, plus nu stiu cate rude care cereau sa-l interneze la Obregia
- un nene a venit cu o tanara in brate si cu urlete si tipete de la mama din spate ca moare, ca vai, ca poc - nu a murit nimeni, nici nu era ceva urgent, dar a ajuns direct in spate
- o doamna care nu avea nici buletin, dar se impiedicase si o durea genunchiul (a venit singura si nu schiopata), luata imediat in conditiile in care imediat dupa mine a venit cineva care cazuse de pe bicicleta si se vaita de dureri si a fost lasat intr-un scaun cu rotile in sala de asteptare
- multe persoane cu aceeasi placa "m-a chemat medicul X" care intrau direct - nu exista paza, oricine se ducea unde voia
- cateva salvari cu persoane care erau trimise de la alte spitale si pe care intentionau sa ii trimita inapoi ca asta e ...
Si asa a mai trecut inca o ora, ora in care mie nu-mi venea sa cred - undeva in toata nebunia asta a fost adusa o femeie care nu putea merge, i s-a luat tensiunea, a fost pusa intr-un scaun si doamna in uniforma care imi luase si mie tensiunea i-a spus "sa stiti ca aveti de asteptat cam 4 ore". Asta a fost momentul in care m-am ridicat pentru ca era a doua persoana dupa mine si eu stateam deja de 3 ore. Nu am apucat sa deschid gura, doamna in uniforma mi-a zis "nu ma intrebati pe mine, spuneti-i medicului", ala a fost momentul cand mi-am dat seama ca nu am ce sa caut acolo.
Si i-am spus frumos ca stau de 3 ore in sala aia si au trecut pe langa pile, oameni care il cunosteau pe medicul X si ca nu s-a luat nici o persoana din sala. I-am spus ca vreau sa discut cu cineva competent si am mers impreuna la Urgenta Minore unde era medicul de garda - primul lucru care l-a facut doamna a fost sa ii spuna medicului "am o doamna recalcitranta ...", moment in care era cazul sa intervin pentru ca pana atunci am fost extrem de linistita si am asteptat.
Discutia din camera de garda a fost de gradinita, medicul m-a informat sec ca timpul de asteptare legal este intre 4 si 6 ore (nu m-a intrebat ce am, ce caut totusi la urgente), ceea ce s-a dovedit a fi o mare minciuna, timpul de asteptare este intre 0 si 240 de minute, 240 de minute pentru cei care nu au o urgenta reala (vin dupa acte sau alte chestii de genul asta), restul se clasifica in functie de ce simptome prezinta - eu m-am prezentat cu un disconfort major, trebuia sa fiu preluata in 15 minute, asa cum spune legea, lege pe care la momentul ala nu o stiam pentru ca nu m-am gandit ca o sa am nevoie de informatia asta vreodata. Si daca prima persoana care m-a inregistrat nu si-a facut treaba, persoana care mi-a luat tensiunea si a aflat istoricul medical trebuia sa faca o reevaluare, asa cum scrie in lege, lege pe care le-o bagam pe gat aseara daca stiam detaliile astea.
Trecand peste ... cand am vazut atitudinea medicului oricum nu l-as fi lasat sa puna mana pe mine, m-am intors in sectia de asteptare sa plec (era absolut clar ca nu voi primi vreo asistenta medicala in urmatoarele ore) cu doamna in uniforma dupa mine, insa inainte sa plec de fata cu cei 20-30 de oameni, care asteptau ca si mine (unii sa fie consultati, altii sa ia pe cineva, altii care venisera sa aduca cuiva ceva), am intrebat-o pe ce criteriu se face triajul asta pentru ca o doamna care mancare ceva acru si o durea burtica de 2 ore a fost preluata (durere acuta de dimineata este ceea ce am spus eu cand am ajuns acolo), un alt domn pe care il durea umarul si ii amortea mana a fost preluat (inaintea mea a ajuns un barbat la 50 de ani care a spus exact acelasi lucru si era inca in sala cand se intamplau toate astea), doamna cu genunchiul de care am scris mai sus.
Bineinteles ca la momentul asta doamna in uniforma s-a ofuscat foarte tare si mi-a spus ca acei oameni au fost dusi pe Chirurgie Ortopedie si am intrebat-o si eu: dar eu si domnul care stam aici de 3 ore si am acuzat aceleasi simptome unde suntem incadrati? Raspunsul Urgente Minore unde e foarte aglomerat (nu a fost nici un caz serios aseara cat am stat eu acolo - singura urgenta era domnul cu crizele epileptice de care erau interesati cum e imbracat, nici nu vreau sa ma gandesc daca aparea ceva realmente grav ce se intampla) si in momentul ala i-am spus: daca un om cu durere acuta care are tensiune 17 cu 10 si are un infarct in istoricul medical sta de 3 ore pe un scaun cu dureri si tu nu ai nici o treaba NU esti cadru medical si habar n-ai ce faci.
Si m-am pregatit sa plec (ceea ce am si facut) insa inainte le-am spus celor ce asteptau in sala ce mi-a comunicat medicul "intre 4 si 6 ore, asta e termenul legal". Azi dimineata am mers la o clinica privata si mi-am permis sa platesc niste analize si un consult (desi platesc asigurari medicale catre Statul Roman de mai bine de 20 ani), dar ce fac cei ce nu-si permit si stau la mana unor astfel de nesimtiti?
Pentru ca asta am intalnit eu aseara la UPU de la Spitalul Pantelimon: personal nepregatit si neinteresat, cu o doza de nesimtire iesita din comun (nu v-am mai povestit de scaunele pe care le plimbau pe holul ala si cum se hlizeau, intamplarea cu injuraturile dintre personalul de pe salvare si medic este absolut SF, stat cu ochii numai in telefon si nu te uiti in sala deloc), nepotisme de pe vremea comunismului si niste fiinte care nu se pot numi medici (medicul care l-a luat pe cel cu "fa-i toate analizele" cand l-a intrebat prietenul de catel si daca roade i-a raspuns exact asa "daca rodea ceva isi intalnea Creatorul" - cuvintele unui medic intr-o sectie de primiri urgente).
Nu am scris asta ca sa ma vait sau cine stie ce sa realizez, ci pentru ca aseara cand v-am spus pe Stories ce am intalnit la UPU am primit zeci de mesaje cu povesti de groaza si NU, NU e normal asa ceva. Sistemul asta e corupt si putrezit, unii dintre noi ne permitem sa mergem in alta parte, dar ce fac cei ce nu-si permit si ajung la mila si la bataia de joc a unor astfel de specimene?
O sa inchei cu ceea ce o sa-mi ramana mult timp in minte dupa ziua de ieri - brancardierul/ asistent pe salvare/ medic/ nu stiu ce era care s-a certat cu medicul de garda cand sa plece a spus exact asa "Sa dea Dumnezeu sa vina un cutremur mare ca pe toti fara maini si picioare vi-i aduc voua pe cap".
Bucuresti, Romania, 2023