Como, Maggiore sau Garda?

18.8.22

Vacanta in Italia a fost de vis, am vrut sa facem si sa vedem multe, ne-a iesit tot ce ne-am propus, avem niste amintiri pe care nu o sa le uitam niciodata si am trait niste momente pe care - oricat as vrea sa le descriu in cuvinte - nu cred ca o sa-mi iasa cum vreau, asa ca am decis ca postarea asta sa fie una cu multe poze si sper ca ochiul meu sa va arate ceea ce sufletul meu a simtit.

Mi-a fost greu sa aleg poza cu care sa incep postarea asta pentru ca toate 3 lacurile, Como, Maggiore si Garda, sunt superbe, fiecare are un vibe propriu, dar si o energie diferita, insa asa cum se intampla in viata rezonam mai bine cu unele lucruri. In cazul meu castigator este Maggiore, va reamintesc ca pe Instagram gasiti un reper cu vacanta in Italia, dar si unul cu intrebari despre zilele alea, daca aveti alte intrebari le astept in comentarii.

Lacul Como a fost primul pe care l-am vizitat, am stiut dinainte ce vrem sa vedem, asa ca am luat trenul din Milano si am plecat spre Como, de unde am luat feribotul spre Bellagio. Am citit mult inainte sa plecam si a fost o decizie foarte inspirata sa mergem intai in Bellagio pentru ca l-am prins mai liber, dupa pranz deja era foarte foarte aglomerat si mult prea galagios pentru ce voiam noi. Din Como am luat o cursa rapida pana in Bellagio, a fost mai scump biletul insa am ajuns in 45 de minute, cursa normala dureaza mult peste 2 ore. Va recomand sa verificati orarul feriboturilor sa nu pierdeti timp aiurea.

Ne-a placut mult plimbarea pe Lacul Como, desi a fost o zi destul de innorata si sunt sigura ca ar fi fost si mai frumos lacul scaldat in soare. Pe de alta parte am apreciat ca nu ne-am topit de cald, mai ales ca am fost in iulie cand este plin sezon si foarte aglomerat. Las imaginile sa vorbeasca ...

Bellagio a fost ceea ce am vrut eu sa vad pentru ca mereu cand vad poze de pe strazile de acolo mi se pare ca are un farmec aparte, insa nu i-am alocat mai mult de 2 ore si cred ca am facut bine. Zona este foarte aglomerata si e intr-o miscare continua, nu stiu daca mi-as dori o vacanta aici. E atat de promovata si vizitata zona, incat mi se pare imposibil sa ai parte de liniste daca nu inchiriezi o barca si lenevesti pe lac.

Mi-a placut Bellagio, mi-au placut strazile colorate, n-am ratat strada asta pe care sunt sigura ca o vedeti atat de des pe social media, am descoperit o multime de locuri si colturi frumoase si extrem de pitoresti, am urcat si coborat mult, am mers mult pe piatra (sa tineti cont de asta daca Bellagio e pe lista voastra de vazut, aveti grija la ce incaltaminte luati cu voi) si am savurat tot ceea ce am vazut.

Am vrut sa mancam la o anume patiserie, insa nu am avut nici o sansa, ne-am invartit prin zona aia de cateva ori si nu am gasit nici o masa libera, iar oamenii nici nu aveau de gand sa plece de unde erau, desi nu era nici dimineata si nici spre pranz, asa ca inainte sa luam feribotul spre Varenna (care a intarziat mai bine de 30 de  minute) ne-am oprit sa mancam cate un croasant, care a fost cel mai bun din cele pe care le-am incercat cat am fost in Italia.

Drumul spre Varenna a fost unul scurt, de data asta am fost pe o ambarcatiune deschisa, a fost mult mai frumos si am savurat fiecare clipa, chiar daca vantul batea un pic cam tare si m-a luat putin frigul (eu nefiind friguroasa de felul meu). Varenna mi-a placut din prima clipa, mi se pare un loc special, cu o energie aparte, insa am gasit-o mult mai aglomerata decat speram si asta ne-a cam dat putin planurile peste cap. Asta in conditiile in care fost intr-o zi de joi, nici nu vreau sa ma gandesc cum arata sfarsitul de saptamana aici in plina vara.

Ne-am plimbat putin prin Varenna, am simtit oraselul asta frumos, ne-am clatit privirea cu niste culori superbe, chiar am savurat fiecare clipa petrecuta aici, am mancat un gelato delicios, insa nu am reusit sa mancam nicaieri, desi am incercat asta vreo 3 ore - totul era plin, erau cozi si oamenii asteptau zeci de minute in soare pentru o masa, masa care de altfel era tot in soare, intr-un loc frumos si tocmai bun de pozat. Nu o sa duc gandul mai departe, dar cred ca intelegeti ideea.

Villa Monastero a fost destinatia noastra in Varenna, ne-a interesat gradina boticanica si cred ca au fost 8 euro cheltuiti foarte bine (daca vreti sa vedeti si muzeul taxa de intrare este 10 euro). Noi am mers un pic mai departe de vila si am avut parte de niste imagini absolut senzationale, ma bucur tare mult ca am facut asta si n-am intrat direct, asa cum face multa lume. Villa Cipressi e foarte aproape, puteti sa o si vedeti in a doua poza, insa pe noi ne-a atras mai mult Monastero si ne-a placut la nebunie plimbarea destul de lunga pe alei.

Am facut multe, dar foarte multe poze de poveste cat ne-am plimbat (nu am avut intentia asta, insa mi s-a parut prea frumos ca sa nu dau mai departe ceea ce am vazut), mi-a fost greu sa aleg doar cateva pe care sa vi le arat si care sa exprime cel mai bine ceea ce este locul asta, sper ca am reusit si ca macar o parte din farmecul locului a ajuns si la voi. Daca aveti doar cateva ore si nu stiti ce sa alegeti de vizitat pe Lacul Como recomandarea mea este Varenna.

Imaginea de mai jos este una care cred ca surprinde foarte bine ce inseamna Varenna, insa daca va uitati in stanga o sa vedeti si fluxul de oameni, un flux continuu si constant, care este caracteristic pentru zona asta. As vrea sa ma intorc candva aici, dar nu in plina vara, ci mai degraba primavara sau toamna, sa pot sa ma bucur de zona si de tot ce are minunat de oferit.

Lacul Maggiore a fost pentru mine cea mai mare surprinza, stiam ca o sa imi placa pentru ca mi-am dorit foarte mul sa ajung pe Isola Bella, din mai multe motive despre care nu o sa scriu acum, am trait niste clipe de vis si m-am incarcat cu o energie atat de buna, incat m-as intoarce oricand sa vizitez, dar si sa stau mai multe zile in zona asta.

Stresa, care are in jur de 5000 locuitori, mi s-a parut de vis, insa din pacate nu am reusit sa vedem mare lucru din oras pentru ca ne-am intors pe ploaie, dar a fost incantare la prima intalnire, ca sa zic asa. Am luat trenul din Milano, cand am ajuns in Stresa am cautat agentia Viaggi Tomassucci de unde am luat biletul pentru feribot, dar si biletul pentru vizitele la Isola Madre si Bella si am facut foarte bine pentru ca doamna de acolo ne-a dat niste sfaturi super bune, un orar al feriboturilor si am evitat coada la bilete care se formeaza cand ajungi pe o insula si vrei sa cumperi bilete de vizitat gradinile.

Initial am plecat cu gandul sa mergem intai pe Bella si dupa pe Madre, insa dupa discutia de la agentie am schimbat planul si bine am facut: dimineata Bella e foarte aglomerata cu turisti, pe noi ne-a prins si ploaia dupa-amiaza, pana la urma totul s-a intamplat la marele fix.

Isola Madre a fost cea mai mare surpriza din vacanta asta, v-am spus si pe Instagram ca ce-am simtit acolo e imposibil de descris in cuvinte si nici nu vreau sa fac asta, insa va recomand cu toata inima sa o treceti pe lista cu "de vazut" daca ajungeti in zona asta pentru ca e ceva unic si emotionant. Eu n-as spune despre mine ca ma emotionez usor, insa cand am ajuns pe Isola Madre am simtit ca mi se umezesc ochii de la atata frumusete. 

Nu stiu daca exista Paradis, eu vreau sa cred ca exista, nu stiu cum arata si cum miroase, dar din tot ce-am vazut si simtit eu in viata asta, experienta asta e cel mai aproape de imaginea mea de paradis: de la culori la miros, de la panorama la detalii, mi-a placut la nebunie si am savurat fiecare moment petrecut acolo. Am avut si marele noroc sa o prindem atat in soare, cat si cu nori si a fost un spectacol.

Ne-am plimbat mult, am vazut o multime de flori si de plante de tot felul, nuferi de o frumusete care te lasa fara cuvinte, pauni albi care mi s-au parut fascinanti si carora le lipseste culoarea datorita unei mutatii genetice, leucism, care poate nu atrag atentia la fel de mult ca cei colorati, dar care insa sunt superbi in simplitatea lor. Nu am cum sa va descriu mirosul de pe Isola Madre, dar e un lucru care va ramane mereu in memoria mea cand o sa imi aduc aminte de vacanta asta in Italia.

Nu exista ceva care sa nu-mi fi placut pe Isola Madre, gradina englezeasca este de vis si este un spectacol de care m-am bucurat din plin, culorile si imaginile pe care le descoperi cu fiecare pas pe care il faci te duc intr-o cu totul alta lume, cuvintele mele nu o sa reuseasca niciodata sa transmita ceea ce am vazut si ceea ce am simtit, asa ca o sa las din nou pozele sa va spuna povestea si sa va faca sa visati, asa cum au facut si cu mine.

As fi stat pe Madre toata ziua, as fi luat fiecare alee si fiecare colt la pas de multe ori si sunt absolut sigura ca as mai fi vazut ceva ce mi-a scapat, m-as fi minunat de fiecare data si as fi ramas fara cuvinte in fata frumusetii din fata mea - pe Instagram am pus un reel de vreo 30 secunde in care am incercat sa va arat Madre asa cum am simtit-o eu, va las aici linkul daca nu ati vazut clipul. Madre este singura insula nelocuita dintre cele care sunt cele mai vizitate, este cea mai mare si e cu totul altceva.


Isola Bella a fost dorinta mea, a fost locul pe care am vrut neaparat sa ajung, insa nu m-am bucurat de ea asa cum mi-am dorit pentru ca s-a stricat vremea si a venit ploaia. In plus nu m-am asteptat sa fie atat de aglomerata si de comerciala, iar asta i-a stricat putin farmecul, insa a fost o experienta frumoasa si pe care ma bucur ca am putut sa o traiesc. Nu am simtit aceeasi emotie, ca pe Isola Madre, desi ma asteptam ca inima mea sa bata mai tare aici. E un loc foarte frumos si mi-ar fi placut sa nu ne fi ingradit asa mult ploaia, dar asta e viata.

Pe noi ne-au interesat gradinile italienesti si nu asa mult Palatul, insa pana la urma am ajuns sa il vizitam si pe el pentru ca asa s-a nimerit, desi am platit accesul doar pentru gradini. Palazzo Borromeo este unul dintre cele mai cunoscute si apreciate locuri din Italia, este un loc plin de istorie si cu detalii impozante la orice colt, sunt multi pereti plini de opere de arta, stilul baroc este evident de la primul pas pe care il faci pe insula, e un spectacol, insa nu este unul care pe mine sa ma atraga foarte tare, insa am savurat experienta ca atare.

Ceea ce mi-a placut cu adevarat a fost sa vanez ferestrele de pe fiecare parte a palatului si sa vad lacul Maggiore din toate unghiurile posibile, iar asta chiar a fost ceva ce mi-a incarcat sufletul de bucurie si ochii de incantare. Pozele ar fi fost mult mai spectaculoase daca soarele nu ar fi plecat intr-o excursie lunga, insa chiar si asa ne-am bucurat de fiecare clipa. Mai greu a fost cu turistii care vor neaparat sa faca poze in toate colturile palatului si care uita ca mai sunt si alti oameni care vor sa vada si sa se bucure.

Am asteptat cu nerabdare sa ajungem in gradini si am sperat ca nu o sa ne ploua, insa n-am avut noroc si nu am putut sa savuram frumuseste asta asa cum ne-am dorit. Asa ca ma gandesc ca e posibil sa ma intorc intr-o zi in locul asta, sa savurez fiecare colt si fiecare alee, asa cum am gandit ca o sa se intample acum. Chiar si pe ploaie locul asta era plin si a fost foarte greu sa prind cateva poze care sa exprime ceva si in care sa nu fie multimi de oameni.

Detaliile sunt uimitoare, iar panorama este de vis, insa cand te ploua e cam greu sa te bucuri de toate astea si sa mai faci si poze, dar macar am incercat. Culorile din pozele mele nu sunt asa vii ca in realitate, cand e vorba de poze e greu cand lumina nu te ajuta, dar si cand tot timpul cineva vrea o poza si nu tine cont de ceilalti oameni din jur. Mi-ar fi dorit sa ne plimbam cateva ore prin gradinile astea, insa vremea era din ce in ce mai rea si se vedea deja un inceput de furtuna, asa ca am fost nevoiti sa ne grabim.

Ne-a udat pana la piele, dar n-a contat - a meritat fiecare pas facut prin ploaie, mi-a placut la nebunie sa vad paunii care se adaposteau de ploaie, am vazut si un pui de paun (nu am fost insa pe faza si nu am reusit sa il prind intr-o poza buna), am avut si o intamplare haioasa cu unul care mi-a furat pain au chocolat din mana fara vreo jena. Mi-a placut mult Bella, desi seamana a statiune si eu imi imaginam ceva mai salbatic, m-as intoarce sa o vad cu alta ocazie.

Drumul inapoi spre Stresa a fost unul agitat, a fost interesant sa vedem lacul atat de agitat dupa ce il vazusem in multe alte ipostaze pe parcursul zilei, insa pentru cineva care are probleme cu raul de miscare cred ca experienta nu ar fi fost una placuta. Ne-am intors mai devreme in Stresa din cauza vremii, desi aveam in plan sa stam mai mult.

Lacul Garda este cel mai mare din Italia si cred ca este si cel mai des ales ca destinatie de vacanta, noi am vazut doar o mica parte din el, insa experienta in sine a fost cea mai putin placuta dintre toate din Italia. Sunt convinsa ca a contat foarte mult ca am fost intr-o duminica, aglomeratia, sistemul de transport extrem de greoi si cu putine informatii ne-au facut sa pierdem mult timp intre Peschiera Del Garda si Sirmione, unde am vrut sa ajungem. Daca am fi stiut ce si cum asta e locul in care am fi inchiriat o masina si cred ca am fi avut parte de o alta experienta.

Dar trecand peste detaliile astea. Sirmione este superb si are niste culori de vis, insa in plina vara este un furnicar si a fost foarte greu sa ne deplasam si sa ne bucuram de loc. Scaligero Castle era plin de oameni, era o coada imensa sa intri, deci am renuntat la idee si nici nu am stat atat cat am vrut in Sirmione pentru ca nu am stiut ce o sa ne astepte la intoarcerea spre Peschiera. Cred ca ne si pierise putin cheful pana am ajuns pentru ca era foarte cald si foarte aglomerat, asa ca experienta mea cu Garda e una limitata si cumva fortata de detaliile astea.

Ne-am plimbat destul de mult cand ne-am dat seama ca asta e tot ce vom face, mi-au placut mult strazile si mi s-a parut fascinant sa vezi mereu apa pe unde te duceai, Sirmione are un farmec aparte si tare mi-as fi placut sa-l fi vazut mai liber, am auzit si vazut multi romani in vacanta aici, a fost doar o prima intalnire la lacul Garda, daca m-as intoarce aici clar ar fi pe mai multe zile si as inainta spre alte locatii misto din partea asta.

Daca e ceva ce m-a fascinat in Sirmione e albastrul apei, dar si jocul de culori, care parca da un alt farmec si cerului. As fi putut sa stau mult si bine si doar sa ma incarc cu energia asta, fara sa fac nimic, insa Sirmione e o statiune, e aglomerata si e o galagie constanta. asa ca a fost cam greu, dar eu m-am straduit. Mi-a placut mult apa clara, mi-au placut florile pe care le vedeai peste tot, mi-au placut cladirile, mi s-a parut foarte interesant.

Caldura a fost infernala si obositoare (si nici macar nu am prins o zi cu temperaturi foarte ridicate), asa ca nu ne-a ars sa mancam nimic, in schimb am savurat un gelato delicios si ne-am bucurat de culori si de strazile cu putina umbra si fara oameni. Nu am putut sa nu ma intreb ce culori sunt spre Riva del Garda, mi-am amintit de niste poze superbe pe care le-am vazut din Limone Sul Garda si ne-am gandit ca poate lacul Garda va fi candva o vacanta de sine statatoare in care sa exploram zona si sa ne bucuram mai mult de locuri, dar clar nu in lunile de vara.

Las astea doua imagini de mai jos sa va arate un pic ce inseamna Sirmione si care e ritmul de aici pentru ca stiu ca eu sunt subiectiva, iar ceea ce am vazut si simtit e o parte infima din ce inseamna Garda si din tot ce are de oferit. Daca aveti povesti de vacanta de aici mi-ar face placere sa-mi scrieti in comentarii si sa-mi dati detalii.

Nu o sa trag concluzii, cred ca am scris si asa foarte mult si nici macar nu am povestit tot ce-as fi vrut, dar cred ca v-am aratat un pic din cele 3 lacuri extrem de cunoscute, asa ca las ultima poza sa incheie povestea - e facuta de pe Isola Bella si ce vedeti este Isola dei Pescatori sau Isola Superiore cum mai este cunoscuta.

Care imagine din cele din postarea asta e preferata voastra? Ati fost in vreunul dintre locurile astea?

Read More