Se afișează postările cu eticheta calatorii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta calatorii. Afișați toate postările

Gdansk prin ochii mei

24.9.26

Gdansk a fost câțiva ani buni pe lista mea cu locuri pe care vreau să le văd într-o zi și știu exact cum a ajuns pe lista asta - am căutat detalii acum mult timp despre fondatoarea brandului Bielenda, am citit că a studiat în Gdansk și am vrut să văd cum arată orașul și mi-am spus mie că într-o zi o să ajung să-l văd în realitate. La momentul ăla nu auzisem nimic despre Gdansk, dar s-a transformat într-o dorință.

Anul trecut de ziua mea de nume am primit cadou o vacanță care a trebuit să fie anulată din cauza unor schimbări ale zborurilor și am rămas cu regretul că nu am ajuns, așa că anul ăsta am planificat totul din timp și am sperat să ne iasă. Au fost foarte frumoase zile petrecute în Gdansk, dar la doar câteva zile de la întoarcere Alma s-a dus și, deși au trecut doar 3 săptămâni de la vacanța asta, mi se pare că e dintr-o altă poveste ... dar nu vreau ca asta să mă împiedice să vă arăt orașul cum l-au văzut ochii mei. 

Nu am făcut planuri deloc pentru vacanța asta, am vrut doar să ne plimbăm și să lăsăm picioarele să ne ducă pe unde au vrut. Nici măcar nu am căutat informații despre istoria locului, am avut niște repere și cam atât, am vrut să lăsam locul să ne surprindă și exact așa s-a întâmplat. Mie îmi place mult Polonia și ne-a plăcut mult și Gdansk, dar nu a fost cea mai plăcută vacanță - nu o să intru în detalii pentru că nu are sens, dar ce vreau să zic este că mulți oameni nu mai au nicio treabă cu bunul simț, educația și multe altele. 

Am prins vreme bună, ne-a plouat doar în ultima zi, ochii mei s-au bucurat din plin de culorile de poveste și am încercat să savurez toată experiența asta. Am descoperit o mulțime de lei prin oraș și asta m-a făcut să zâmbesc, dacă m-aș fi documentat înainte aș fi știut și povestea lor, dar a fost o surpriză frumoasă.


Gdansk e o plăcere de luat la pas și descoperit pe măsură ce pășești, deși în ultimii ani a devenit tot mai popular și este destul de aglomerat. Polonia a reușit să-și păstreze farmecul și caracterul propriu fără să rămână blocată în timp și mie asta îmi place mult. Clădirile din Gdansk au un farmec aparte, la fiecare pas găsești ceva de admirat.

Orașul Vechi e o poveste și merită văzut chiar când e aglomerat, în locuri precum Fontanna Neptuna e greu să faci o poză pentru că toată lumea vrea să fie acolo, dar nu e imposibil. Prețurile mi s-au părut cam mari și multe terase aveau oferte 1+1 la băuturi ca să atragă turiștii și le ieșea, dar nouă nu ne plac zonele astea comerciale - ca în mai toate locurile turistice la 50-100 de metri pe o străduță găsești ceva mult mai mișto și mai autentic.


Ne-am plimbat mult, am văzut o mulțime de clădiri și străzi pline de farmec, ne-am oprit de multe ori doar să admirăm ce era în jur și am zâmbit larg - pentru mine să iau un oraș la pas e modul în care mă conectez cu oamenii și cu locul, să bifez o listă de locuri din ghidurile turistice nu mă atrage deloc.

Mi-au apărut o grămadă de ghiduri cu locuri pe care trebuie să le vezi/ localuri în care trebuie neapărat să mănânci/ lucruri pe care trebuie să le faci înainte să plecăm, dar noi nu funcționăm așa. Am descoperit locuri care ne-au plăcut și localuri unde am mâncat extrem de bine fără să avem vreo listă, cele mai bune idei le primești de la localnici care știu exact ce și unde merită.


Nu aveam cum să ratăm o plimbare cu barca pe Motlawa și ne-am bucurat de fiecare moment în care am descoperit orașul și o parte din istoria lui. Prima poză de mai jos e făcută în zona Peninsulei Westerplatte, locul unde germanii au atacat Polonia în 1939 și a urmat ceea ce știm, iar a doua arată o bucată mică din orașul ăsta frumos și plin de povești, un oraș care a reușit să se reconstruiască atât de frumos.

Am ales să nu coborâm la Westerplatte pentru că locul e plin de energia a ceea ce s-a întâmplat atunci și eu am învățat în timp la ce nu trebuie să mă expun dacă vreau să-mi fie bine. Prefer să admir un loc de la distanță sau să nu-l văd pentru că știu exact ce fac astfel de locuri unui persoane empatice și hipersenzitivă, aleg cu ce-mi hrănesc sufletul și ce îmi face bine, nu ce "trebuie".


Am ales cazarea chiar în centrul vechi, știam exact unde vrem să stăm și știam că asta vine la pachet cu gălăgie - locul pe care l-am ales nu a fost ieftin, dar amândoi preferăm locurile cu un view care să ne aducă aminte ce ne place și ce vrem să facem în viața asta. Diminețile și serile pe balconul ăsta au fost ce aveam nevoie pentru a ne rupe de ce am lăsat acasă și a ne încărca cu energie bună.

Fiind direct în zona veche a orașului am putut să ne plimbăm seara târziu fără bătăi de cap, să admirăm zona asta în altă lumină și cu altă atmosferă. Mi se pare fascinant să descoperi ritmul unui loc fără să te afli efectiv în nebunia aia, pentru mine asta contează mai mult decât să bifez x monumente și muzee sau să încerc cine știe ce chestie tradițională cu care nu rezonez deloc. 


Îmi place să fac pozele locurilor fără oameni în cadru pentru că vreau să le prind așa cum sunt, dar în unele locuri nu e deloc ușor - pentru mine detaliile ies cu adevărat în evidență când focusul e pe ce reprezintă locul, nu pe mișcarea din jur. Prefer să mă opresc în fața unei uși cu detalii care mi se par de poveste, într-un colț de stradă decorat frumos sau într-un local care are ceva cu rezonez. În viață majoritatea lucrurilor pe care le facem și le trăim sunt propriile noastre alegeri, iar eu știu ce îmi place și ce nu.


Mi-aș fi dorit să văd Gdansk din turnul de la St. Mary's Church, dar glezna mi-a spus clar că cele 400 de trepte înguste sunt prea mult și pentru prima dată nu m-am forțat să fac asta. E o premieră pentru că mi s-a mai întâmplat să am probleme cu picioarele și să strâng din dinți și să urc pentru că eu "pot". De data asta am ales să nu mă forțez.

Așa că am mers la Hevelianum, un loc interesant, pentru că am vrut să am totuși o privire de asamblu asupra orașului. Nu am stat mult, ci doar cât să vedem un pic locul și să privim Gdansk de sus.


Gdansk a fost ce-am sperat să fie, mi-a plăcut și mă bucur că am putut să mai bifez ceva din lista mea de dorințe turistice, plimbarea cu barca pe Motlawa rămâne printre cele mai frumoase amintiri din vacanța asta și când o să mă uit la albastrul de pe apă o să zâmbesc mereu. Am mai spus și cu alte ocazii că eu pe apă mă simt liberă și am un sentiment de pace pe care îl caut în toate locurile unde aleg să merg. Cerul, apa, florile, detaliile care îmi sar în ochi și momentele când îmi bate inima mai tare sunt cele care contează pentru mine.


Am postat pe Instagram un reel cu cumpărăturile pe care le-am făcut la Rossman, în caz că vă interesează, dar vreau să vă arăt shoturile astea cu ghimbir și guarana care pe mine m-au ajutat în zilele când am simțit că energia mea fizică nu e ce trebuie. Au fost un ajutor de care aveam nevoie și chiar au făcut diferența pe partea de energie.

Deși nu am bifat multe preparate tradiționale și nici n-am stat la coadă la covrigi copți cum am văzut că se poartă am vrut neapărat să încercăm ceva - flaki/ flaczki, adică supa de burtă, preparat specific polonez (nu se drege cu smântână precum ciorba noastră de burtă). Are o aromă puternică dată de condimente precum nucșoară sau ghimbir, nu ne-a impresionat deloc.


Poza de mai jos mi s-a părut cea mai potrivită pentru a încheia postarea asta pentru că mi se pare extrem de reprezentativă pentru Gdansk. Gdansk este frumos, are caracter și personalitate, dar a devenit - la fel ca multe alte orașe - extrem de comercial și este aglomerat. E bine să țineți cont de asta dacă plănuiți vreo vacanță aici, mai ales că zborurile sunt ieftine, nu este însă ieftin și orașul.

Ai fost vreodată în Polonia? Dar în Gdansk? Ce oraș ai pe lista de dorințe? 

Read More

Am fugit câteva zile la munte

26.6.26

Am plecat câteva zile la munte, nu a fost ceva planificat, dar a fost exact ce am avut nevoie. Vă ziceam la începutul lunii că nu ne-a ieșit planul de a fugi câteva zile din București, însă ne-a ieșit de data asta și cumva s-au potrivit toate lucrurile cum trebuiau. Aveam nevoie la propriu (dar și la figurat) de multe guri de aer, așa că am profitat din plin de fiecare clipă liberă.

Au fost zile cu mult verde, cu mult mers pe jos, cu aer curat, cu admirat cerul și spectacolul dat de nori, cu multe flori care se străduiau să reziste soarelui care ardea, cu momente în care am stat pur și simplu și am respirat. Aveam nevoie să las telefonul departe, să fiu prezentă în moment și să mă bucur de ce aveam în fața ochilor și asta am făcut.


Am stat în Bușteni la Valedor Boutique Hotel & Spa și ne-a plăcut mult. Este un hotel nou de tip boutique cu un spa drăguț, nu a fost tocmai ieftin dar a meritat - am ales un apartament cu vedere pe ambele părți. Partea din față are vedere spre Crucea Caraiman, iar pe spate direct spre Castelul Cantacuzino.

Mi s-a părut foarte bine gândit conceputul de boutique, găseai în cameră tot ce aveai nevoie, personalul foarte amabil și dornic să ajute. Au și un restaurant jos - Musai care ne-a plăcut. Am avut mic dejun de tip bufet inclus, dar am măncat de două ori la ei și ne-a plăcut mult.

Sunt două aspecte pe care vreau să le menționez ca om care a lucrat în turism și e atent la niște lucruri. Hotelul este foarte bine izolat, însă e aproape de gară și pe partea din față se aude semnalul de la barieră și când trec trenurile (nu este ceva groaznic, dar e un aspect de luat în seamă dacă aveți de gând să le faceți o vizită), iar celălalt este că au mulți angajați străini. Pe mine nu mă deranjează în niciun fel să vorbesc engleză la mine în țară, dar nu suntem toți la fel - oamenii au fost numai zâmbete și serviabili, dar am vrut să precizez și asta.


Pozele de mai jos sunt făcute de pe balcoanele hotelului, la fel ca și prima poză din postare, ăsta fiind unul dintre motivele pentru care am ales locația asta. Să te trezești dimineața cu ochii la Cantacuzino (v-am arătat pe Instagram și căt de frumos e seara) sau sa încerci să prinzi soarele la apus lângă Crucea de pe Caraiman ... superb și nu e nevoie de cuvinte.


Am fost câteva ore și în Sinaia, a fost liniște și destul de puțină lume, ceea ce pentru noi a fost foarte bine, însă se lucra peste tot - Mănăstirea Sinaia e încă sub schele, Cazinoul avea și el prelată pe o parte, în parc se făcea o toaletare totală și tot așa. Ne-am plimbat, am profitat de aerul curat, am mâncat ceva bun și am plecat mai departe.


Am avut parte de vreme frumoasă, deși s-a tot anunțat ploaie - am mers mult, am admirat munții pe unde am putut, ne-am minunat ce spectacol fac norii și cum se poate schimba vremea la munte în câteva secunde. Pentru că am prins și o ploaie la înălțime am văzut o salamandră de foc pe care inițial am confundat-o cu o jucărie uitată de un copil pentru că ni s-a părut prea lucioasă. Când s-a mișcat am înțeles că nu era o jucărie ...


Dimineața am lenevit în pat și am citit în liniște, seara am stat pe balcon și am admirat peisajul, momentele astea simple în care doar să exiști sunt cele de care mi-e dor în nebunia de zi cu zi pe care o trăim. Pare că mereu ne luptăm cu timpul, că mai avem ceva și încă ceva de făcut și eu caut să echilibrez cumva lucrurile, exact despre asta au fost zilele astea.


Ne era dor de Brașov așa că i-am dedicat o zi - ne-am plimbat pe străzi, am admirat clădirile și ne-am adus aminte de niște lucruri, am urcat la turnuri să vedem orașul de sus (cred că facem asta de fiecare dată când ajungem în Brașov), pur și simplu am fost acolo, încet, fără grabă și planuri de urmat.

Strada Sforii era închisă pentru consolidare sau așa ceva, dar sunt multe alte locuri frumoase în Centrul Vechi. Mie îmi place mult cum se văd orașul și Tâmpa din Turnul Negru, mereu respir adânc și mă bucur de priveliște când ajung aici.


Dei Frati este locul în care ne oprim mereu în Brașov, de data asta am încercat o salată cu piersici coapte, capșune, nuci și burrata absolut delicioasă - perfectă pentru vară și căldura care este peste tot. Fritto Misto și Monte Cimone sunt și ele printre preferatele mele de la ei, dar excelează și la paste, cum e bine știut.

Brașov are un vibe care ne place mult și ne simțim bine de fiecare dată când venim aici, iar de data asta nu a fost diferit mai ales că nu ne-am grăbit deloc. Deși era plin orașul și era agitație nu ne-a obosit deloc așa cum a ajuns să facă București de multe ori.


Nu a fost lipsită de peripeții plecarea asta, mi s-au rupt ochelarii de soare cum am ajuns și nici nu ne-am așteptat să ardă soarele așa rău. Am avut în bagaj șalul cu UPF 50+ de la Soari și mi-a prins tare bine pentru că l-am pus ba pe cap, ba pe brațe - ocupă extrem de puțin loc în bagaj și te scapă de multe belele. Nu mai știu dacă v-am spus că am un cod de reducere la Soari - CAMELIA care vă oferă 15% reducere la orice produs de pe site (transportul prin curier e gratuit, codul nu se combină cu alte oferte de pe site și e valabil până la finalul verii).

Celălalt produs pe care l-am avut în bagaj a fost Luna Body 4 de la Foreo și tare bine s-a simțit pe picioare după atâtea ore de mers, urcat și coborât. O să vă povestesc mai multe despre produs pe viitor, dar ca primă impresie mi-a plăcut mult.


De fiecare dată când ajung în Bușteni îmi place să urc în foișorul de la Cantacuzino și să admir munții și tot ce am în față. Anul ăsta am plătit 25 de lei intrarea doar în curte, anii trecuți am plătit mult mai mult pentru că era cumva biletul cu castel chiar dacă nu te interesa - nu știu ce s-a întâmplat sau schimbat, dar am zis să vă spun în caz că vreți să mergeți. 

Voi ce-ați făcut zilele astea? Cum vă descurcați cu căldură?

Read More

Cum a fost in Malta

27.11.25

Zilele petrecute in Malta au fost poveste si le-am savurat din plin pentru ca a fost o vacanta la care ne-am tot gandit in ultimii doi ani. Am incercat la inceputul anului sa rezervam ceva pentru septembrie, insa nu ne-a iesit (preturi prea mari, nu erau bune perioadele si tot asa), am mai incercat inca o data cand am renuntat la vacanta in Gdansk si din nou nu a fost cu noroc. 

Am zis ca asta e si am lasat-o pe alta data, dupa care intr-o seara dintr-o discutie in gluma am gasit si zboruri la pret bun, s-a nimerit si perioada si am rezolvat tot in mai putin de 15 minute. Ulterior am mai schimbat niste lucruri, dar asta ne-a dovedit - din nou - ca uneori lucrurile se intampla cand trebuie, nu cand vrem noi.

Am avut 5 zile pline in Malta, am plecat de la ideea ca nu o sa vedem "tot", asa ca am ales cu grija unde am vrut sa mergem si cum sa ne petrecem timpul, astfel incat sa ne si odihnim pentru ca am avut un an plin si greu. In dimineata cand am ajuns am fost direct de la aeroport la Blue Grotto si ne-am incantat privirea cu tot ce-am descoperit, desi a fost foarte aglomerat si am avut ceva probleme cu transportul cand am vrut sa plecam. 

Nu stiu daca a fost cea mai buna idee sa facem asta cu bagajele dupa noi (de data asta n-am mai plecat doar cu un rucsac in spate), dar era cam singura fereastra pe care o aveam pentru zona asta si am zis sa incercam. A fost frumos, ne-a placut, dar a fost foarte obositor si foarte cald.


Am schimbat cazarea cu cateva zile inainte sa plecam si am ales Gzira, foarte aproape de Sliema, si a fost o alegere mai mult decat inspirata pentru ca ce vedeti mai jos e privelistea din balconul camerei de hotel. La orice ora din zi sau noapte a fost absolut superb sa vezi golful si in departare Valletta, ma bucur mult ca am decis sa facem schimbarea asta in ultimul moment.

Initial rezervasem cazare in St. Julian's si in Sliema, amandoua cu privelisti frumoase, insa ne-am dat seama ca o sa fie galagie (se lucreaza peste tot in Malta) si nu asta am cautat. In prima seara ne-am plimbat, ne-am incantat ochii si am descoperit o Malta mult mai comerciala decat ne asteptam, foarte aglomerata pentru luna noiembrie. In poza este o casa traditionala malteza, inghitita efectiv de constructii inalte si afaceri din jur si cam asa e in toate orasele turistice. 


Am folosit cam toate mijloacele de transport in Malta de la autobuz (desi e bine gandit si legaturile sunt bune, nu vin autobuzele la timp sau vin foarte aglomerate - din ce-am discutat cu localnicii nu sunt nici printre preferatele lor) pana la Uber (preturi mult mai decente decat prostiile pe care le-am gasit noi pe net inainte sa plecam) si barci de tot felul (inclusiv water taxi). Autobuzele directe de la si pana la aeroport chiar merita daca nu e vreo ora extrem de aglomerata, aplicatia Tallinja e un must have daca mergeti in Malta (dar, asa cum am zis, orarul nu e respectat mereu) si sa tineti cont ca trebuie sa faceti semn autobuzului sa opreasca chiar daca sunteti in statie, altfel trece pe langa voi.

Mdina, mai bine zis o plimbare pe strazile din Mdina, a fost o dorinta veche de-a mea si a fost una dintre pozele pe care le-am ales pentru vision board la inceputul anului si ma bucur mult ca am reusit sa fac asta desi realitatea si ce era in mintea mea nu prea s-au pupat si am plecat si cu o problema la genunchi care era cat pe ce sa ne anuleze vacanta. 


Imi imaginam un oras superb (si chiar l-am descoperit si admirat ca atare) in care sa ne plimbam in voie si in liniste (plimbatul ne-a iesit, linistea nici pe departe - a fost foarte aglomerat). Noi am fost devreme, nu a fost cea mai buna zi a mea din pacate si nu am stat decat vreo ora si ceva, iar cand am iesit veneau sute de oameni. Si mi-am pus intrebarea pe care mi-am cam pus-o in toate vacantele de anul asta: cat de aglomerat e oare in plin sezon?

Mdina este o poveste si mi-a placut mult, are o istorie foarte frumoasa si un farmec aparte, este intr-o zona superba si privelistea de mai jos a fost o surpriza cand am ajuns la unul dintre bastioane. De obicei stim la ce sa ne asteptam cand mergem undeva, insa de data asta nu am avut timp deloc inainte sa plecam sa ne documentam si am luat lucrurile cum au venit si unele ne-au facut sa zambim larg.


Mi-au placut la nebunie strazile, culorile, modul in care zareai cerul, am nimerit si portiuni mai linistite si fara multi turisti, am admirat usi, porti, balcoane si a fost exact cum imi imaginasem ca va fi. Genunchiul meu nu a fost extrem de incantat, nici macar nu pot sa exprim in cuvinte cat de recunoscatoare sunt ca nu m-a lasat pe acolo pentru ca am plecat intr-o stare foarte proasta cu el. Am lasat pe Instagram atat poze, cat si un reel din Mdina daca vreti sa vedeti mai bine orasul asta superb.

Ne-am oprit putin la Howard's Garden cand am iesit din Mdina (din pacate nu am nici macar o poza cu poarta din Mdina pentru ca ... aglomeratie de neimaginat), ne-a placut mult si am urmarit si un catel care isi facea antrenamentul pe spatiul verde (il puteti zari si in poza de mai jos), dupa care am luat-o la pas spre Rabat.


Ne-am oprit la Serkin Crystal Palace (am ras cand am ajuns acolo, nu stiu la ce va duce pe voi cu gandul numele, noi insa ne asteptam la altceva) - este un magazin mic cu niste mese si scaune afara, cam cum gaseai prin '90 in Romania la colt de strada, unde direct din cuptor se serveste pastizzi, un produs de patiserie traditional maltez. 

Am citit ca au cele mai bune pastizzi din Malta dupa spusele unora, coada la care am stat confirma asta, am ales variantele cu pui si ricotta (cea cu mazare nu ne-a tentat), prima a fost prea condimentata, insa cea cu branza chiar ne-a placut. Am dat pana in 3 euro pe cele 2 si o apa minerala mica, nu am mai incercat in alta parte deci nu aveam termen de comparatie, insa clar e ceva ce merita sa incercati ca sa va faceti o idee despre ce ofera Malta pe partea asta.


Ne-am plimbat prin Rabat, ne-am incantat ochii cu cladiri frumoase, cu un cer superb, cu detalii si cu multe altele (partea de catacombe nu ne atrage deloc, ne-am uitat peste gard si am mers mai departe) si am renuntat la planul de a merge la Dingli Cliffs pentru ca eu nu am avut o zi buna si am simtit nevoia sa dorm in mijlocul zilei, ceea ce am si facut pentru ca asta mi-a cerut organismul. 

Am fi vrut sa stam mai mult in Mdina si in Rabat, insa uneori e bine sa nu fortezi lucrurile ca sa poti sa faci si alte lucruri pe care le ai in plan. Mdina si Rabat chiar merita vizitate si la orice colt gasesti ceva care sa-ti incante privirea, numai sa te plimbi pe strazi e o incantare care iti bucura sufletul.


Am luat un tur de 2 ore al porturilor din Malta (Marsamxett si Valletta), am ales varianta in care sa prindem si apusul si ne-a placut la nebunie, in plus am aflat foarte multe lucruri despre Malta, am vazut Valletta si The Three Cities in niste culori de vis - ne-au fost oferite multe informatii despre locurile in care s-au filmat diverse filme, dar si despre istoria tarii. 

Vasul de la mai jos este Black Pearl, i-a apartinut lui Errol Flynn si acum este restaurant si sunt multe astfel de informatii pe care le poti afla atunci cand alegi ceva organizat. Noi am ales Luzzu Cruises si nu doar pentru turul asta si am fost extrem de multumiti de barci, de informatii si de toata experienta.


Desi ne gandisem sa petrecem serile in locuri diferite am ales de fiecare data Gzira si am iesit sa mancam la cate un restaurant langa apa. Ne-a placut mult Punto Bar & Dine si am fost de mai multe ori la ei, preturile ni s-au parut ok si mancarea buna. Foarte aproape de hotel era Balance Bowl, un local premiat, unde am mancat un poke bowl vegan foarte bun, dar si alte localuri cu preturi decente.

Malta nu e o destinatie ieftina (cazarea este destul de scumpa, la fel si chiriile), depinde si de locul in care alegi sa mananci - de preturile din magazine nu pot sa va zic mare lucru pentru ca in afara de Cola (3,5 euro/ 1,5 litri) nu am luat altceva, nici macar nu am intrat de curiozitate sa vedem ce si cum. A fost o vacanta in care am avut micul dejun la hotel, la pranz am mancat pe unde eram si seara am iesit sa ne relaxam si sa savuram ceva delicios.


Celalalt tur pe care l-am luat, tot de la aceeasi companie, a fost Gozo, Comino & Blue Lagoon si a fost o zi superba de care ne-am bucurat din plin. Am optat pentru varianta cu 2 ore libere in Gozo pentru ca am vrut sa mergem in Victoria si sa vedem The Cittadella, lucru pe care l-am facut insa doar partial pentru ca in momentul in care am vazut atatea trepte si totul in panta mintea mea s-a blocat si am stiut ca genunchiul meu nu va face fata, asa ca am luat-o incet si am vazut cat mi-a fost ok. 

Asa cum am zis si la inceputul postarii am crezut ca nu mai plecam la ce probleme am avut exact cu 2 zile inainte de a pleca, asa ca faptul ca am facut asta si m-am intors pe picioarele mele atarna mult mai greu decat pot sa spun in cuvinte. Pentru prima data mi-am trasat niste limite si le-am respectat pentru ca stiam ca altfel nu o sa fie bine, a fost un exercitiu de vointa insa mi-a iesit pana la urma.


Ne-am plimbat putin prin The Cittadella, am admirat cladirile si strazile, ne-am bucurat ochii cu niste privelisti extrem de frumoase, am descoperit un magazin care mi-a placut mult si de unde am luat niste cadouri, ne-am plimbat putin prin Victoria, dupa care ne-am dus spre punctul de intalnire pentru ca urma sa plecam spre ... Comino.


Plimbarea scurta pe mare, culorile, modul in care cerul a facut spectacol ... au fost de vis, iar cand am ajuns pe Comino a fost si mai frumos, oricat de mult as incerca sa prind in poze si filmari frumusetea unui loc realitatea o depaseste intotdeauna. Pentru mine nu a fost usor pentru ca de unde te lasa barca ai de urcat pe pietre si pe zone destul de abrupte, dar am strans din dinti si am incercat sa nu las frica sa ma opreasca (si cand zic frica ma refer la frica de a-mi ceda ligamentul si implicit genunchiul).

Am facut pasi mici, am calcat cu grija si m-am rugat, asta e realitatea - insa a meritat din plin si am vazut niste locuri superbe si niste culori ireale. M-as fi bucurat si mai mult daca nu ar fi fost atat de aglomerat, in noiembrie inca se face baie in mare, e arhiplin si multa lume vine sa bifeze poza cu cocktailul in ananas ... nu duc mai departe gandul asta, dar asta e realitatea.


Ne-am luat niste fructe si ceva de baut (nu cocktailul in ananas), am stat pe niste pietre si ne-am bucurat de tot ce era in jurul nostru, incercand sa ignoram tot ce era pe langa (nu e un lucru chiar usor de facut). Mi-a placut mult si ma bucur ca am reusit sa ajungem si aici, insa pentru mine galagia a fost prea mult si m-a obosit foarte tare. 

De pe Comino am plecat in apropiere sa vedem niste pesteri, dupa care ne-am intors spre Sliema si drumul inapoi a fost superb. Cerul si-a schimbat culorile incontinuu, muzica a fost ce trebuie, ritmul vasului si la final un apus de vis ... toate au facut din ziua asta una superba care mi-a mers la suflet.


Am lasat Valletta spre finalul vacantei pentru ca eram foarte aproape si puteam oricand sa ajungem, fie cu autobuzul, fie cu feribotul sau cu un taxi pe apa. Ne-am plimbat pe strazi si am descoperit atat cladiri frumoase si strazi curate, cat si cladiri mai putin intretinute si strazi cu mizerie si cu diverse mirosuri, am hoinarit si am descoperit un oras extrem de frumos si interesant.

V-am povestit mai multe pe Instagram despre Valletta si acolo gasiti si mai multe poze daca va intereseaza, orasul este un mic muzeu si merita din plin o vizita, chiar daca e plin de turisti si uneori e greu sa vezi cu adevarat un loc asa cum merita. 


Valletta este o poveste de descoperit la pas, este cea mai mica capitala europeana (se intinde pe mai putin de un km patrat) si are multe de oferit, insa este foarte aglomerata si e plin de turisti care de multe ori ocupa tot spatiul din fata unui obiectiv turistic. Mi-a placut la nebunie sa ma plimb pe strazile unde nu era asa multa lume, sa admir balcoane si usi, sa vad bucati de viata reala intr-un oras care pe Instagram arata ca scos din poveste.

Nu am plecat cu idei deja formate despre Valletta, dar daca stau acum sa ma gandesc la ce am vazut de-a lungul timpului pe net si ce-am gasit acolo ar fi ca ... se arata doar ce e mai frumos si se ignora mult din realitate. Se lucra in multe zone, insa oriunde intorci capul gasesti ceva de admirat - am facut cateva poze clasice sa le zic asa, insa Valletta e mai mult decat ce vedem in poze si merita descoperita ca atare.


Am plecat cu gandul la o plimbare lunga prin Lower Barrakka Gardens, dar cand am ajuns acolo se lucra si gradinile erau inchise, asa ca am facut poza de mai jos, am admirat cele 3 Orase si ne-am indreptat spre Upper Barrakka Gardend unde era ... o aglomeratie de nu mi-a venit sa cred si un du-te vino ireal. Am petrecut ceva timp aici, am si mancat, am admirat tot ce era in fata noastra si am decis ca totusi avem nevoie de putina liniste si am stiut exact ce vrem sa facem.


Am avut o experienta foarte interesanta la Upper Barraka Gardens cu porumbelul asta care a venit direct la mine, m-a privit in ochi, s-a plimbat pe mana mea, mi-a mancat mancarea si s-a comportat ca si cum eram prieteni vechi, atat de vechi ca nu mai voia sa plece de pe mine, a fost un mic spectacol care m-a amuzat extrem de tare.

In Valletta am descoperit cateva cladiri care mi-au placut mult, am vazut anumite detalii pe unele cladiri care mi-au incantat privirea, am admirat balcoane si usi, pur si simplu am luat orasul asa cum l-am gasit, atat cu bune si frumoase, cat si cu mai putin bune si mi-a placut, dar mi-ar fi placut si mai mult daca nu era o vanzoleala continua.


Am cautat liniste, asa ca am luat un water taxi si am plecat spre The Three Cities si am decis ca vrem sa vedem Birgu. Calatoria cu water taxi-ul e foarte interesanta si costa doar 3 euro pe sens de persoana, insa daca aveti rau de mare/ frica de barcile mici sau va inspaimanta ideea ca s-ar putea sa va udati mai bine le evitati. La dus totul a fost ok, cand ne-am intors a trecut un vas mare inainte noastra, a facut valuri si ne-a udat pe toti de sus pana jos, noi am ras, insa cei cu care am fost in barca nu au fost asa incantati.

Dar sa ma intorc la Birgu ... ne-a placut la nebunie si va recomand sa nu il sariti. Strazi frumoase si culori de vis, o liniste care iti mangaie sufletul si timp doar sa existi si sa te bucuri - asta iti ofera la o prima intalnire, desi e mult mai mult de atat.


Mi-a placut la nebunie si daca ajungeti in Malta si vreti sa faceti poze de revista pe strazi alegeti Birgu pentru ca in Valletta nu prea ai unde pentru ca e plin. Mai multi localnici ne-au recomandat Birgu si au avut dreptate. Poza de mai jos (in stanga priveai direct spre Valletta) este facut de la Belvedere Birgu si am avut o perioada lunga de timp aici cand am fost doar noi si marea.

Daca am fi avut mai mult timp probabil ca am fi mers si in celelalte 2 orase, insa am zis ca mai bine savuram unul decat sa ne grabim prin trei si cred ca am facut foarte bine. Dupa ce-am vazut mai multe orase din Malta vad multe elemente comune, insa in acelasi timp am vazut ca si fiecare are o poveste proprie si un farmec aparte. Nu le-as lua pe toate la rand, dar merita sa te plimbi prin cateva dintre ele.


Ultima zi a fost una de relaxare si am decis sa ne plimbam si sa traim momentele exact asa cum au venit, a fost o zi cu nori in prima parte si am descoperit ca Malta e frumoasa in orice lumina. Desi noiembrie e cea mai ploioasa luna, noi am avut noroc de o vreme extrem de frumoasa si calda, mai calda decat ne-am dorit - ne-am bronzat destul de tare cu tot SPF-ul si hainele alese cu grija. Combinatia de insula, mare, barci si vant si-a spus cuvantul.


Sunt cateva lucruri pe care vreau sa vi le spun pe final in caz ca planuiti o vacanta pe insula: nu va jucati si nu luati in gluma cat de puternic e soarele - la 22 - 24 de grade in noiembrie si cu mult timp petrecut pe mare noi ne-am bronzat destul de serios chiar daca am aplicat si reaplicat produsele cu SPF, iar pielea a avut noroc de ajutor - din fericire am avut inspiratia sa iau in bagaj cateva masti calmante si hidratante si chiar ne-au ajutat mult. 

In Malta se vorbeste engleza si moneda e euro, insa se volanul e pe dreapta si prizele sunt britanice (tip G cu 3 gauri), nu mi se pare o destinatia ieftina si partea de transport poate cauza intarzieri, asa ca tineti cont de asta. Si o recomandare directa: nu tineti cont de toate rahaturile scrise pe net pentru ca multe sunt neadevaruri, vorbiti cu oameni care au fost acolo si care va pot spune chestii reale in caz ca aveti nevoie de informatii.

Toata insula e de vis si sunt zone care iti taie respiratia, insa nu e totul roz si sunt si zone murdare, zone unde se construieste excesiv, turisti lipsiti de bun simt si multe altele - e bine sa aveti asteptari realiste si sa stiti unde va duceti pentru ca este o tara aglomerata, in plina dezvoltare si cu un flux tot mai mare de turisti.


Mi-a fost greu sa aleg cu ce sa incep si cu ce sa inchei, asa ca am ales 2 poze facute pe mare pentru ca a fost partea mea preferata din vacanta asta care a fost toata o poveste. Ma bucur mult ca am putut sa ajungem in Malta, sa descoperim insula si sa ne intoarcem cu amintiri superbe, nu exclud sa ne intoarcem candva pentru ca sunt multe zone pe care nu le-am vazut, dar o sa vedem unde ne duce viata ...

Ati fost in Malta? Cum vi s-a parut? Va tenteaza o vacanta aici?



Read More