Despre femei si barbati ...

Weekendul asta am "stat de vorba" destul de mult si adanc, as spune, cu un barbat. Nu ne cunosteam dinainte si mai mult ca sigur nu vom mai discuta vreodata. Am vorbit despre toate si practic n-am vorbit despre nimic.

I-am vazut ochii, i-am atins putin sufletul, nu i-am cunoscut trupul (asta ca sa fie clar despre ce povestesc). M-a facut sa zambesc, a vazut franturi din sufletul meu si s-a multumit sa ma asculte. Nu m-a intrebat nimic, dar a vrut sa afle tot. Nu i-am spus nimic concret si in acelasi timp i-am spus mai mult decat am facut-o cu oricine altcineva in ultima vreme. Nu l-am intrebat nimic, poate de teama ca or sa-mi placa raspunsurile, sau poate de teama ca o sa aflu ce nu vroiam sa stiu.

M-a facut sa-mi pun multe intrebari legate de mine, de oameni, de viata, de relatii, l-am facut sa spuna lucruri pe care nu le recunoscuse nici fata de el insusi (sau cel putin asta vreau sa cred). Am impartasit pareri despre femei si barbati, despre ce e iubirea si ce e pasiunea, despre ce vor unii si ce vor altii, despre ce inseamna o relatie, despre ce e viata, despre ce-am avut si ce-am pierdut, despre ce ne-am dori.

Nu mi-a dat niciunul din raspunsurile pe care eram sigura ca le voi primi, n-a cautat nici o secunda sa-mi gadile orgoliul sau sa ma faca sa ma simt speciala (inca ma intreb daca n-a fost o tactica bine pusa la punct pentru ca juca un joc pe care il facuse de multe ori inainte), n-a raspuns la nici una din provocarile mele, insa m-a provocat cu fiecare cuvant spus. Si asta o spun eu, care am trait in lumea barbatilor si stiu ce le poate pielea, dar n-am putut sau n-am vrut sa inteleg ce mi-a spus. Nu m-a mintit, dar nici nu mi-a spus adevarul.

N-a cerut nimic si nici n-a depasit o secunda vreo limita. Nu a pretins ca este vreun inger si nici nu s-a eschivat. N-am vrut nimic si nu am asteptat ceva. Ne-am jucat cu cuvintele, cu senzatiile, insa in secunda in care am spus stop, a inteles si a acceptat fara sa insiste vreo secunda (orgoliul meu de femeie s-a revoltat un pic ca asa e femeia, dar am apreciat).

Cred ca as putea continua asa mult si bine ... insa sunt sigura ca devine plictisitor. Ce-am invatat eu dupa toata intamplarea asta? Si ce am vrut de fapt sa va spun? Am discutat cu un om inteligent si cred ca nu gresesc cand spun un om cu bun simt si totusi la sfarsitul discutiei mi-a dovedit ca barbatii sunt toti croiti din acelasi aluat (si nu ma refer ca sunt toti o apa si-un pamant) si in esenta gandesc la fel (instinctul animalic e mai puternic decat orice altceva, desi la fiecare se manifesta diferit).

M-a rasfoit asa cum o faci cu o carte care te atrage intr-un mod misterios desi este ceva ce nu citesti in mod normal, a citit cu mare atentie pasajele care i s-au parut importante, dar nu le-a comentat, i-a placut ce-a citit si ar mai fi citit, dar in final n-a contat ce scria in carte sau daca i-a placut lectura ... a fost mai important sa vada cum e coperta, s-o intoarca pe toata partile si sa vada daca se potriveste cu celelalte carti de pe raft. Dezamagitor? Nu neaparat. De asteptat? Da. De ce ar fi fost altfel?

Sa nu ma intelegeti gresit: mi-a facut placere sa ma las "rasfoita" si au fost momente cand m-a fascinat modul in care m-a "citit" si nu m-am asteptat sa fie altfel decat toti ceilalti (dar intr-un fel a fost pentru ca n-a facut nimic din ce as fi fost sigura ca va face sau ca va spune), dar intrucat eu sunt o optimista (si n-am sa vad vreodata viata in negru), probabil ca o particica mica din bine a sperat ca va aprecia lectura mai mult decat l-au fascinat desenele de pe coperta. Alegerea mi-a apartinut.

N-am sa pun intrebari pentru ca nu astept raspunsuri, cred ca singura speranta pe care o am cu postarea asta e sa ne uitam fiecare in adancul sufletului nostru si sa ne gandim pentru o secunda ce ne dorim cu adevarat pentru ca e asa cum mi-a spus cineva intr-o noapte "Nu am nici o impresie. Desi mi-ar placea.".

P.S.: Am scris postarea asta mai devreme, insa o public de-abia acum cu o singura precizare. Cea care a scris este o femeie de 31 de ani cu dorinte si temeri, la fel ca oricare dintre voi, cele ce cititi.

11 comentarii:

  1. Mi-a facut mare placere sa citesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Niciodata nu am reusit sa citesc un text prea mare la calculator, dar ce ai scris tu aici m-a captivat din prima clipa.
    ..
    Ma chinui de 5 minute sa imi gasesc cuvintele, dar nu reusesc. Mi se face rusine sa folosesc unele banale care cu siguranta nu ar reusi nici pe departe sa descrie ce simt acum.
    Vreau doar sa te felicit pentru sinceritate si sa te rog din suflet sa continui cu astfel de postari.

    Nu suntem apropiate ca varsta, dar trairile se pare ca sunt aceleasi. Imi place sensibilitatea pe care o arati si apreciez faptul ca ne lasi sa intram putim in viata ta, chiar si virtual. In timp ce citeam, ma simteam de parca as fi fost de fata, luand parte la o discutie intima intre doua persoane. Cred ca acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care ni le ofera viata, sa putem sa ne destainuim unui necunoscut fara a avea o obligatie mai tarziu.
    Te felicit inca o data pentru modul in care m-ai facut sa ma simt una cu tine in aceste cateva minute.

    PS: Temerile ne fac ceea ce suntem :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Intotdeauna mi s-a parut oarecum ciudat ca suntem mai dispusi sa dezvaluim lucruri intime despre noi unor persoane straine cu care stim ca nu ne vom mai intalni niciodata decat unor persoane apropiate. Probabil e din cauza faptului ca un strain, desi te va judeca, pe tine nu te va afecta asta in vreun fel din moment ce nu il vei mai vedea vreodata, pe cand un prieten poate te va privi altfel dupa sau poate tu il vei privi altfel.
    In orice caz mi-a facut placere sa citesc acest post.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-am schimbat adresa blogului.Daca vrei sa ma mai citesti,ma gasesti pe http://collecting-my-thoughts.blogspot.com
    Mersi!:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Wow! Nicolae Iorga spune: Nu este greu sa gasesti adevarul. E greu sa ai dorinta de a-l gasi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Din pacate, rar ni se dau aceste "intalniri magice" care, in mod paradoxal, in loc sa ne faca sa-l cunoastem pe "strainul" din fata noastra, ci sa ne cunoastem pe noi insine. One of life's deep mysteries...

    RăspundețiȘtergere
  7. imi place faptul ca incepi sa diversifici temele de post. Mie mi-a placut ce ai spus, si prefer sa nu completez in niciun fel, pentru ca ai facut-o prea bine tu.

    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  8. cred ca fiecare din noi am trecut printr`o astfel de experienta macar o data in viata, in sensul ca discutia cu un barbat ne`a facut sa meditam mai mult la noi, la ei, la ceea ce ne dorim, la ceea ce asteptam sau nu..
    Mi-a placut la nebunie postul si sper sa continui cu astfel de postari..
    pupici!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce frumos ai descris 'intalnirea'. Am citit cu placere textul si altele de felul acesta sunt bine venite oricand :*

    RăspundețiȘtergere
  10. Mi-a placut mult ce ai scris! Si mi-ar placea mult sa va mai revedeti si sa nu fie doar un "capitol" inchis! :) Pentru ca m-am regasit in atatea cuvinte ce ai scris, incat am retrait povestea ta si am vrut alt final, pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
  11. Alexa, greu de crezut ... sunt oameni care apar in viata noastra doar ca sa ne ajute sa trecem peste un anumit moment sau sa invatam ceva. Cred ca asta s-a intamplat!

    RăspundețiȘtergere