Scrisoare pentru ... voi, cele ce ma "cititi"

Nu intentionam sa mai "trimit" o alta scrisoare, insa cred ca e cazul dupa reactiile la ce-am scris azi-noapte. Nu stiu de ce ati vazut tristete in cuvintele mele (poate ora tarzie nu m-a "lasat" sa exprim ce simteam in cel mai bun mod, desi nu cred ca asta s-a intamplat), chiar nu exista - e o poveste incheiata de ceva vreme, insa am simtit nevoia la acest sfarsit de an sa-mi "strig" libertatea, sa-mi descatusez sentimentele, sa strig ca am invatat ce a vrut viata sa-mi arate si ca sunt gata pentru a merge mai departe fara sa ma las pacalita de umbrele trecutului.

Poate sa fi fost ceva melancolic in cuvintele mele (si este un sentiment normal - nu putem uita sau sterge cu buretele oamenii care au avut un rol important in viata noastra), dar nu este o poveste trista. Da, am suferit dupa acel barbat, insa asta a fost demult, viata a continuat si eu am mai avut alte relatii, insa am facut greseala sa vreau sa simt totul la aceeasi intensitate (ceea ce este imposibil - fiecare relatie e unica) si astfel am redus la 0 orice sansa a unei alte relatii. Asta am vrut sa intelegeti voi: ca noi femeile nu stim sa incheiem un capitol din viata atunci cand trebuie s-o facem, spunem ca s-a terminat si "mergem" mai departe insa sufletul nostru ramane langa acel om din trecut care poate merita, poate nu merita sentimentele noastre.

De multe ori am impresia ca unele dintre voi aveti impresia ca eu mai am 20 ani si vorbesc despre anumite lucruri doar ca sa ma aflu in treaba (comentariul anonim, pe care nu l-am publicat si care a dat dovada de o nesimtire de zile mari, mi-a confirmat asta), ca visez la iubiri de poveste si printi pe cai albi, iar adevarul este departe de tot.

Azi-noapte nu am "plans" dupa un barbat care a uitat sa fie om (si poate asta e singurul motiv de tristete - ca viata a transformat un om frumos intr-un ghetar) si nici dupa vreo iubire, ci am vrut sa va spun ca daca stii cand sa te opresti si ai taria sa pui punct, viata iti ofera o alta sansa. Nu se merita sa ne pierdem in relatii bolnave care intr-un moment sau altul tot vor ajunge in coma sau vor muri, ci trebuie sa traim lucrurile asa cum sunt si sa luam ce ne ofera viata, fara sa credem ca avem puteri supranaturale si putem schimba cursul normal al lucrurilor.

Blogul asta nu este unul exclusiv de beauty si nici unul creat pentru a distra sau relaxa pe cineva, ci este expresia scrisa a sufletului si mintii mele. Sunt aspecte ale vietii mele (importante de altfel si definitorii pentru mine) pe care nu le-am atins, desi fac parte din mine - asa cum am mai scris, munca mea este una de creatie, imi place sa creez lucruri si sa reinventez si cu toate astea niciodata nu am aratat pe blog nimic iesit din mainele mele pentru ca nu am simtit nevoia, in ziua in care voi simti ca e momentul sa arat ceva, o voi face.

De multe ori am citit in comentariile voastre sa sunt un om sensibil si de fiecare data ma mira, foarte putini oameni care ma cunosc ar putea spune asta despre mine - probabil ca realitatea ma face sa-mi port masca mult mai bine (multi v-ar spune chiar ca sunt de gheata si ca greu se poate ajunge la mine), blogul insa m-a aratat asa cum sunt eu in adancul sufletului si vreau sa va spun ca nu sunt un om trist, sunt doar un om incercat care ii multumeste lui Dumnezeu pentru ceea ce are si vrea sa-si traiasca viata cat mai frumos cu putinta.

Singurul lucru care ma doare cu adevarat si mi-a lasat un gol in suflet este pierderea fiintelor care au insemnat enorm in viata mea (bunicii, tata si Ricky), dorul de ei imi frige sufletul, dar in rest nu am motive sa nu ma bucur de ce am si de ce imi ofera viata. Si asta am vrut sa va transmit si voua: nici un barbat nu merita lacrimile voastre si nu merita sa lasati timpul sa treaca pe langa voi visand la ceva ce-a murit de mult. Eu am facut greseala asta si nu as vrea sa vad pe altcineva ca pateste la fel - asta a fost motivul "scrisorii" de azi-noapte, nu altul si nici pe departe vreo suferinta sau vreun dor ascuns.

Mai sunt 2 zile pana la Craciun si fiecare dintre noi ar trebui sa se gandeasca la lucrurile bune pe care le are sau care i se intampla (unii au mai putine lucruri frumoasa in viata, altii au mai multe) si sa-si aduca aminte ca exista oameni cu adevarat amarati si nefericiti care au intr-adevar nevoie de ajutor si care stiu sa multumeasca pentru orice lucru primit. Daca reusesti sa faci un om sa zambeasca din inima ar trebui sa te simti mai implinit decat daca ai primi 1000 de cadouri - eu consider ca trebuie sa stii sa oferi ca sa poti sa te bucuri de ceea ce primesti!

M-am intins cu vorba (ca de obicei, nu cred ca mai mira pe nimeni) si vreau sa spun un singur lucru in final care nu are legatura cu Craciunul si cu viata: fiecare dintre noi are un drum in viata pe care merge, mai incet sau mai repede (pentru unii drumul e drept, pentru altii e plin de cotituri), omul care vrea sa-si imparta viata cu tine, trebuie sa ti se alature pe acest drum si sa mergeti unul langa altul, nu trebuie sa te opresti sa-l astepti sau sa schimbi directia in care mergi doar ca sa mergeti impreuna.

Ma asteapta sarmalele asa ca va las si daca dupa ce cititi asta, aveti un zambet pe chip, eu ma declar multumita.

13 comentarii:

  1. buna camelia! ti-am mai comentat eu pe aici si te-am incurajat in felul meu. ti-am si spus ca mi se pare ca semeni incredibil cu mine. si eu am fost f incercata. probabil si zodia e cea care ma face sa cred ca semanam. plus felul in care scrii. ciudat, dar parca as fi eu.. parca si tu esti nascuta la sfarsitul lunii iulie ca mine. eu am inceput sa cred in treaba cu zilele de nastere acum un an. am trecut si eu prin multe si ma crezi, cateodata ma intreb cum de mai sunt. cred ca intr-o zi iti voi trimite un e-mail si-ti voi povesti. Poate te va ajuta sa stii ca nu esti singura. mai suntem si altii carora viata pare sa nu ne fi facut dreptate. si nu ma refer la bani sau la boli incurabile, doamne fereste!
    te pup :-*

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna, pe 30. Cred ca sunt doar lectii pe care trebuie sa le invatam ca sa devenim si mai puternice.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumos ce ai scris . Ai dreptate , dar se pare ca noi invatam numai din greseli , de multe ori nu ii ascultam pe cei din jurul nostru care ne dau sfaturi . La final ne dam seama ca este exact asa cum au zis ei.Sarbatori fericite !

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Camelia, cand am scris in comentariul anterior ceea ce cred, nu am avut vreo intentie sa te supar. Imi pare rau ca ai inteles din mesajul meu ca ar trebui ca acest blog sa ne distreze.
    Acum chiar imi pare rau ca am comentat. A fost parerea mea sincera, pe care nu mi-am schimbat-o nici dupa acest al doilea articol (care deasemeni contine multe elemente pesimiste, chiar daca tu nu-ti dai seama). Intamplarea face ca domeniul psihologiei nu imi este strain si pot sa-mi dau seama, dupa ceea ce scrie un om, de anumite lucruri. Eu zic ca uneori nu strica sa reflectam la anumite lucruri...
    Doar modul de a scrie m-a facut sa am aceasta parere, dar daca tu spui ca nu esti o persoana trista, atunci te cred pe cuvant. Poate esti doar pesimista.
    O zi frumoasa si inca o data iti doresc un Craciun Fericit!

    RăspundețiȘtergere
  5. Adriana, eu nu m-am referit la un comentariu anume sau la o persoana anume, ci am exprimat o stare bazata pe niste mesaje lasate pe blog sau trimise pe mail. Nu sunt nici pe departe pesimista si daca spui ca mi-ai citit blogul pana acum, ar fi trebuit sa stii asta - e parerea mea la fel de sincera.

    Si nu m-a deranjat cu nimic comentariul tau - n-are de ce sa-ti para rau ca l-ai lasat (daca faceam referire la ce ai scris tu, ma adresam direct), eu am exprimat doar o stare pe care o simt si care este normala si care nu ma face nici un om trist si nici un om pesimist(in viziunea mea asupra pesimismului si tristetii). Probabil ca tu ai alta perceptie asupra pesimismului si tristetii (si e normal ca d-aia suntem diferiti), insa daca ai simtit ceva, ai simtit durere (pe care timpul nu o vindeca), nu tristete sau pesimism - raman eu la parerea mea. Ma poti combate cand vrei cu argumente (sunt deschisa la parerea ta), insa putem discuta in privat (pe mail) daca vrei sa continuam aceasta discutie.

    Un Craciun fericit si tie si zile frumoase in toata aceasta perioada!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ok, am inteles. Am crezut ca poate mesajul meu a fost cel care a deranjat. Blogul , precum am precizat, il citesc, dar e drept ca nu de foarte mult timp.

    RăspundețiȘtergere
  7. eu nu am comentat la postarea de aseara pentru ca simteam ca nu sunt de acord cu cele care au comentat. Mie nu mi s-a parut ca esti trista ci ca pur si simplu "te lepezi" de un trecut intr-un mod matur.. Eu cred ca esti o persoana puternica, sensibilitatea ta fiind adusa la suprafata doar atunci cand este vorba de familie sau animale. Asa simt eu.
    Sarbatori fericite, Camelia!

    RăspundețiȘtergere
  8. Miuri, tu ma "citesti" de mai mult timp si ai inteles! Multumesc la fel!

    RăspundețiȘtergere
  9. perfect adevarat: <<"mergem" mai departe insa sufletul nostru ramane langa acel om din trecut care poate merita, poate nu merita sentimentele noastre>> si nu inteleg de ce o parte din mine refuza sa mearga mai departe si din cand in cand priveste inapoi..a fost frumos ..nu regret (stiu ca nu ar mai putea fi ceva) insa doare..
    ps: ai adus un zambet :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Camelia, am citit scrisoarea de azi-noapte si vreau sa iti spun ca m-am regasit in ceea ce tu ai scris,stiu acel sentiment.Acum cativa ani am trait si eu o poveste de dragoste cu o persoana care usor usor a devenit un neconoscut,un om rece si orbit de bani,asta pe langa multe alte lucruri peste care treceam mult pre usor.Am suferit mult,am plans,am facut si alte persoane dragi mie sa sufere si asta pentru o persoana care nu merita.Dar am trecut peste desi mi-a fost destul de greu la inceput.
    Insa acum 2 ani si un pic am cunoscut cel mai minunat om din lume.
    Tot ce vreu sa iti spun eu ,este sa nu iti pierzi speranta niciodata, dupa o furtuna urata intotdeauna apare Soarele.

    Sa fi fericita si sanatoasa!Sarbatori Fericite!

    RăspundețiȘtergere
  11. Am citit scrisoarea de ieri si am regasit bucatele din povestea mea de viata. Si sunt convinsa ca fiecare dintre noi are o poveste asemanatoare, cu oameni din viata lor care...au devenit altceva. Eu am simtit intr-adevar tristete, insa o inteleg perfect. Este parerea de rau ca oamenii se schimba...sau devin ceea ce sunt de fapt. Insa in acelasi timp am simtit si bucuria ta de a il fi cunoscut in perioada in care a fost asa cum iti doreai si inteleg ca perioada aceea o vei pastra intotdeuna cu tine. Cred ca asa este firesc, sa pastram bucuriile si sa stergem partile care ne intristeaza.

    RăspundețiȘtergere
  12. Mie mi-a placut postarea anterioara. In primul rand iti respect cuvintele, fac parte din tine, din trairile tale interioare...
    Oricum vroiam sa-ti zic ca indiferent de cat de "ranite" am fost la suflet de cineva din exterior, tot familia ramane baza , iar pentru mine cel putin , Craciunul nu ar exista fara ei!
    Iti urez Sarbatori Fericite si un an nou cu multe impliniri:*

    RăspundețiȘtergere
  13. Sunt sigura ca multe dintre noi,fetele, intelegem ce ai scris in scrisoare pt ca ne regasim, am trait experiente similare. E bine ca poti "cerne" amintirile placute si ca alegi sa pastrezi in suflet doar ce e bun, mai ales invatamintele cu care e bine sa ramai din toata relatia. Te apreciez pt ca te poti lepada de un bagaj emotional pe care nu mai e nevoie sa-l cari in spate si sunt de acord, e nevoie sa decizi sa pui punct unei amintiri care te tine in loc, nu doar sa te prefaci ca ai uitat si a viata merge inainte. Sentimentul e eliberator si da multa putere si incredere :)

    RăspundețiȘtergere