Apa, seara, rochii si ..

Nu e prima data cand scriu pe blog ca atunci cand mi-e greu si in jurul meu lucrurile nu-s tocmai roz ... inchid ochii si visez. Partea cu inchis ochii e doar o expresie, eu pot visa si cu ochii deschisi, dar asta deja e o alta poveste ... nu stiu daca partea cu visatul e varianta cea mai buna, dar atata timp cat ma ajuta sa merg mai departe si sa fiu bine nu cred ca e ceva neaparat gresit. 

De-a lungul timpului m-am visat in multe locuri si in diverse ipostaze si, daca e sa fiu sincera pana la capat, si in diverse companii (as putea sa scriu o postare numai despre asta, dar nu e momentul acum), dar elementele de baza au fost mereu aceleasi - undeva langa o apa, rochii de seara vaporoase, mancare buna si .... Nu visez ceva banal, ci ceva care sa ma transpuna intr-o poveste. Imi plac povestile si mi-am dat seama ca de fapt sunt o visatoare, desi multi ar zice ca-s infipta destul de bine cu picioarele in pamant.


Intotdeauna mi-au placut rochiile lungi, vaporoase, nu neaparat rochiile extrem de incarcate sau care sa nu-ti permita sa te misti, ci mai degraba rochii simple care sa fie deosebite datorita croielii sau detaliilor, dar care sa-ti ofere libertate de miscare si in acelasi timp sa te faca sa te simti extraordinar de bine. Imi plac nuantele de bej, imi place turcoazul si albastrul puternic, dar daca ma gandesc la o seara undeva langa o apa (sau de ce nu pe apa, la ora asta o croaziera suna chiar bine) probabil ca m-as avanta si spre o nuanta de rosu sau mov. Si nu numai ... dar in final probabil ca as alege o nuanta in genul celor de mai jos.


In timp ce scriam ma gandeam care a fost prima mea rochie ... de ocazie, ma refer cand am crescut, si tind sa cred ca a fost una albastra pe care am primit-o cadou de la matusa mea (matusa cu parfumul de lacramioare de care va spuneam zilele trecute). Stiu ca era dintr-un material moale si nu era extrem de lunga, avea sus o dantela moale si cadea cumva pe umeri ... n-o mai am, stiu ca am dat-o acum cativa ani unei fete care se ducea la o petrecere. Cand am primit rochia albastra am primit si una verde cu bretele subtiri si cu o funda lata in talie, aia nu mi-a placut asa mult, dar am pastrat-o mult timp.

Sunt curioasa - voua ce rochii de seara va plac? Va amintiti care a fost prima voastra rochie de seara? Dar si mai important - voi la ce visati cand aveti nevoie sa evadati din realitate?

11 comentarii:

  1. Camelia, ce m-ai nimerit cu postarea. Ș)) Si eu visez ( cam tot in situatiile amintite de tine), imi plac tare mult rochiile descrise si am o pasiune pentru bej. Desi nu am multe rochite de seara lungi, imi plac cele vaporoase, care sa-ti ofere libertate dar si un strop de mister. Prima rochie de seara...hm, a fost neagra cu cateva paiete aplicate. Hi, hi, mi-am amintit. Ș)

    RăspundețiȘtergere
  2. Normal ca visey si eu ca toata lumea... La o gramada de chestii. Acum visey la un lip stain portocaliu aprins, asa mi s+a pus mie pata. Dar trebuie sa ajung prin Sephora sa mi-l si iau

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu ziceam de alt visat, nu de ala la produse. Daca incep sa-ti spun eu cate vreau nu-mi ajung degetele. :))

      Ștergere
  3. Uite acum realizez ca nu am avut niciodata si nu am nici acum o rochie de acest gen. adica lunga, vaporoasa, mereu am avut rochii midi sau mai scurte, inclusiv tinuta mea de mireasca a fost mai atipica :D. Eu cand visez asa cu ochii deschisi, sunt pe undeva prin Paris, pe stradutele alea mici si alambicate pe langa Notre Dame, sau pe la Versaillesm prin gradina sau undeva prin Cuba si dansez salsa....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu visezi rau, trebuie sa incerci si o rochie vaporoasa, dar cu tocuri. :)

      Ștergere
  4. chiar de vis! si rochitele dar si locatia de mai sus!

    RăspundețiȘtergere
  5. Prima rochie de seara am purtat-o la banchetul de final de clasa a 12-a... Doamne, eram asa de slaba... am avut o rochie bleumarin cu sclipiri albastre... era pe gat si cu spatele gol... despicata pe piciorul stang parca :)
    Imi plac si mie rochiile lungi, dar le prefer casual sau romantice - sa fie rochii de vara, de bumbac, sa le pot purta pe plaja si in parc, in zilele toride... nu stiu de ce, dar pentru ocazii mi se par incomode rochiile lungi. Singura ocazie la care am mai purtat rochie lunga a fost nunta mea (si daca tot a fost lunga, am vrut-o si cu trena ampla, sa-mi fac damblaua pe deplin). Eu la ocazii port in general rochii scurte (nu foarte), fie din catifea, fie din dantela, fie din bumbac satinat...
    De visat visez la coltul asta de rai... l-am vazut de multe ori singura, in delegatii, iar apoi i l-am aratat si sotului meu, in luna de miere... a fost atat de placut sa ma pot bucura si impreuna cu el de farmecul acestui loc... https://www.facebook.com/flori.corpaciu/media_set?set=a.626977227353432.1073741829.100001234812950&type=3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce ne-am face fara amintiri? Eu ador rochiile lungi, asa am fost mereu, chiar daca matur cu ele pe jos tot nu ma deranjeaza. :))

      Ștergere
    2. Misto luna de miere, am uitat sa zic. :)

      Ștergere