Vreau lumea mea ...

Va spuneam weekendul trecut ca mi-am facut curaj dupa aproape 10 luni de cand Bella nu mai e fizic langa mine sa umblu printre poze si sa rascolesc amintiri vechi. Si n-am rascolit numai amintirile cu ea, am gasit multe alte poze si mi-am dat seama ca, desi in ultimii ani am invatat sa zambesc din nou, zambetul meu nu mai e acelasi. Am un zambet timid, chiar timorat ... inainte zambeam din toata inima si cu toata fata. 

M-am tot gandit care e momentul care m-a schimbat atat de tare ... am gasit niste poze cu mine si cu tata din ultima vacanta in care am fost impreuna, ne dadeam intr-un leagan si radeam amandoi cu gura pana la urechi. Am gasit o alta poza in care eram cu bunicii mei si radeam toti cu lacrimi, am gasit alte poze cand l-am dus pe Ricky la mare prima data si din nou radeam cu toata gura, am gasit si niste poze de care nu pot sa spun nimic, dar si in alea radeam. 

Si m-am intrebat cati ani au trecut de cand n-am mai ras ultima data intr-o poza ... si m-am intristat. Uneori pierderea celor care conteaza pentru noi ne afecteaza intr-un mod pe care nici nu-l banuim. Eu am uitat cum e sa zambesti in cele 6 luni cat bunicul meu s-a luptat cu cancerul, n-am putut sa inteleg de ce un om care a facut numai bine in viata a trebuit sa se chinuie atat. Seria de decese care a urmat dupa asta n-a facut decat sa-mi adanceasca starea asta, a urmat infarctul meu care mi-a aratat cat de fragili suntem si de acolo habar n-am ce s-a intamplat.


Luna asta a fost una incarcata pentru mine, atat emotional, cat si fizic. Am simtit presiune din toate partile, am incercat sa nu ma incarc cu problemele unor oameni dragi mei, am incercat sa ma detasez de starile mai putin bune a altor oameni dragi mie, am incercat sa accept ca sunt lucruri pe care nu le pot schimba si oameni pe care nu ii pot ajuta oricat imi doresc asta. Si as putea continua lista ... dar nu despre asta vreau am intentionat sa scriu.

Dimineata am fost la cumparaturi (frigiderul meu era gol, in ultima perioada nu prea am mancat deloc asa cum mi-am dorit, mai corect spun nu prea am mancat deloc si nu e bine), iar dupa-amiaza am iesit la plimbare, am vrut doar sa petrec timp in aer liber, sa stau unde vreau, sa citesc, sa ma bucur de cer, sa respir aer curat, sa-mi dau seama pe ce drum trebuie s-o apuc ca sa pot zambi din nou cu gura pana la urechi.

N-am gasit nici un raspuns, dar nu ma las ... am scos la plimbare o fusta noua pe care am luat-o de la Zaful acum ceva vreme, dar pe care n-am apucat s-o port pana acum pentru ca a trebuit s-o modific. A fost foarte foarte lunga, a trebuit sa o scurtez cu mai bine de 25 centimetri si inca matur cu ea pe jos (imi place, recunosc). Imi plac mult culoarea si imprimeul (e luata de aici, nu stiu daca mai e in stoc sau nu acum), materialul se sifoneaza cam usor, dar se aseaza frumos, croiala in schimb a fost cam ciudata - foarte ingusta in partea de sus si foarte lunga, astfel incat a trebuit s-o scurtez de sus, nu de jos. Dar sunt detalii, fusta imi place si ma bucur ca am luat-o.

M-am asezat pe noua bordura din zona mea (nu stiu daca am spus vreodata pe blog, dar eu ador sa stau pe jos ... acasa, afara, pe scari, e o chestie pe care o am de mica si pe care o iau ca atare) si am citit, am incercat sa stau pe o banca, dar n-am avut stare, am privit cerul si m-am gandit la ce am de facut de acum incolo. N-am realizat mare lucru, dar m-am intors acasa cu doua idei clare. Ochelarii aviators raman preferatii mei indiferent de ce alte modele incerc, ma simt mai aproape de cer ca oricand - imi da o stare de bine si de libertate de care chiar am nevoie. Ma trezesc des ca m-am oprit in mijlocul strazii sa privesc cerul si sa suspin.

Am uitat sa va spun de Zaful, a fost prima comanda data la ei, a ajuns la posta de cartier in 2-3 saptamani, n-au fost nici un fel de probleme, posibil sa mai comand de la ei pe viitor - imi plac rochia de aici si tunica de aici, dar stiu ca vazusem si cateva genti interesante cand am comandat fusta. Voi ati comandat ceva de la ei pana acum?

Daca stiti vreo reteta pentru recuperarea zambetului (pofta de viata am, ma bucur de tot ce traiesc, doar zambetul e problema) nu ezitati sa mi-o spuneti. Raman datoare ...

20 de comentarii:

  1. Nu stiu nici o reteta miraculoasa Camelia, pentru ca in ultimii ani si eu m-am schimbat foarte mult dar recunosc ca am multe motive sa zambesc si chiar o fac. Cred ca pana la urma tine de exercitiu atata tot. Imi amintesc ca prin anul 2000 faceam parte dintr-o fundatie si acolo veneau multi englezi care ne faceau toata ziua poze si ne puneau sa zambim de ma dureau falcile dar cu timpul a inceput sa-mi placa si peste 14 ani am ajuns sa pozez pe coperta unei reviste. Nu stiu daca te ajuta, dar am simtit nevoia sa-ti spun ca trebuie doar sa incepi de undeva..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu incep de ani de zile si cum ajung intr-un punct mai ok, cum mi se mai taie inca o data aripile - vara trecuta, inainte de povestea cu Bella, eram intr-un moment chiar misto. A venit dezastrul asta si simt ca am mai imbatranit inca 10 ani, noroc ca nu se vede pe fata mea. :)

      Ștergere
  2. Reteta pentru recuperarea zambetului cu siguranta o vei gasi singura acceptand trecutul. Cand ma gandesc tot ca tine la trecut le fel zambeam si eu cu gura pana la urechi pentru ca ii aveam pe toti cei dragi langa mine, a fost o viata fara griji si fara bani..ca la 20 de ani. M-am maturizat(firar' sa fie) :) am trecut intr-o alta etapa 30+, nu ne mai putem intoarce vreodata inapoi, putem doar sa ne pastram spiritul tanar si pofta de viata si de a rade.
    Apropos de ochelarii aviator, sunt singurii pe care nu pot sa ii port chiar daca imi plac enooorm cum arata la altii. Am fata picata cu ei, prefer ceva de lifting tip cat-eyes sau wayfarer :))
    Mult curaj, Camelia, sa iti fie bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu ma duc spre 40, ce etapa sa mai astept? Nu vreau sa ma intorc inapoi, vreau doar sa regasesc partile din mine care lipsesc. :)

      Ștergere
  3. Draga mea. Dumnezeu, iti poate aduce zambetul pe fata. Doar El. (Prin Fiul Sau Isus Hristos). Doar El ne ajuta in orice. Daca ii cerem prin rugaciune mereu, oricand, oriunde, daca ii cerem orice.. El ne asculta si ne ajuta.. daca avem incredere si avem o legatura cu El zilnica.. si toata viata❤
    Recomand cu sufletul: citeste Biblia Cuvantul Minunat A Lui Dumnezeu. Biblia incurajeaza mult. Biblia aduce viata vesnica, schimba vieti. E minunata!
    Si.. cu tatal tau.. avem speranta minunata de la Dumnezeu (cum ne zice in Biblie) Ca la Invierea Cea mare, cei drepti, vor invia pentru viata vesnica si cei nedrepti pt judecata.
    Asa ca ne vom revedea candva cu totii.

    Si ..Zambeste mereu. Zambeste in oglinda. Razi cu mama ta, in fiecare zi, spune i bancuri faine de pe net ❤
    Poate daca ai timp, fa si voluntariat oriunde stii ca poti. (Vino la ambulanta la mine) ❤ sau.. mergi la o casa de copii. Sau oriunde vrei.
    Joaca te cu animalutele .. desi sunt sigura ca o faci mereu. Fa poze. Picteaza ceva. Fa orice ce te atrage si e fain. Iesi in parc ori de cate ori puteti. Si zambeste pentru ca : DUMNEZEU TE IUBESTE..
    MULT ❤
    Si euuu😀😊
    Iti multumesc ca-mi esti un exemplu! 😊

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca ar functiona aceeasi reteta la toata lumea ar fi ... sunt lucruri prin care trebuie sa trecem ca sa ajungem undeva. Si se pare ca eu inca mai am de trait multe. :)

      Ștergere
  4. Camelia draga, si eu ador sa stau pe borduri :)
    Cred ca, uneori, nu putem da sens/ nu putem gasi explicatii unor evenimente din viata noastra. Eu nu ma mai gandesc "de ce" s-a intamplat un anumit lucru, ci invat sa iau ca atare situatia. E posibil ca asta sa faca parte din procesul nostru de maturizare.
    Nu stiu retete secrete ptr zambete perfecte. In cazul meu functioneaza atentia constienta centrata pe un x moment, preferabil simplu, joaca, copiii, conversatiile cu miez, solitudinea atunci cand stau si cuget, gesturile marunte ptr altii, superficialitatii de genul achizitionarea unui ruj - :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu ma mai gandesc de ce ... de mult timp. Mintea mea functioneaza un pic diferit, niciodata nu ma concentrez doar pentru un lucru. :)

      Ștergere
  5. Da timp timpului, dragă Camelia! Asta e singura rețetă care a funcționat la mine. Îți doresc multa putere și multa liniște interioară!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cat timp sa ii mai dau? Simt ca ma scald in aceeasi balta de ani buni. :)

      Ștergere
  6. Rețeta o s-o găsești singură cu siguranță și-ți doresc să fie cât mai curând! Dacă poftă de viață ai, atunci ești pe drumul cel bun.
    Nu știam că avem în comun și plăcerea de a sta pe jos, data viitoare poate ieșim la un pahar de vorbă pe o bordură. :)) Să privesc cerul ador și eu, iar pentru ochelarii tip aviator am avut o obsesie, dar nu mai e așa mare acum. Ție oricum îți stă foarte bine cu ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stam pe bordura si cu niste pungi insirate pe langa noi, nu? De-abia dupa ce fata mea s-a rotunjit bine au inceput sa-mi placa ochelarii aviators, inainte ii evitam. :)

      Ștergere
  7. Draga Camelia din pacate se pare ca pe tine viata te-a incercat foarte greu intr-un timp extrem de scurt.Inteleg greutatea care atirna pe umerii tai.Nu pot sa iti dau un sfat,dar as putea sa iti spun ca ai putea zambi si rade pentru ca viata ti-a mai dat o sansa dupa infarctul tau....profita din plin....da zambeste si incearca sa razi....cu cat te vei antrena mai mult sa razi cu atit vei rade din ce in ce mai usor....si daca razi ii dai putin vietii si sortii cu tifla....adica nu te pot invinge asa de usor.Intre timp eu te voi imbratisa pufos si te voi pupa colorat :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca as putea sa-si spun de cate ori am zis ca fac si eu misto de ea, dar se pare ca se pricepe mai bine decat mine. Eu n-am vazut infarctul ca pe o noua sansa, ci ca pe o avertizare. O sa fie bine, iar daca n-o sa fie eu o sa sper ca va fi pana la final. :))

      Ștergere
  8. Camelia, eu te urmaresc in tacere de ceva vreme, dar la postarea asta chiar vreau sa iti las un comentariu. Sunt intru totul alaturi de cele spuse de tine, inteleg perfect ce ai spus de cancerul bunicului tau (eu insami am trecut prin asta). Regret mult ca lucrurile sunt asa si ca nu intotdeauna ne putem reveni dupa asa un soc sau mai multe. Iti doresc liniste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi pare rau ca ai trecut si tu prin asta, eu consider ca lunile alea m-au marcat intr-un mod care nu poate fi definit in cuvinte. Stiu sigur ca atunci am uitat sa mai zambesc, iar ce-a venit dupa n-a facut decat sa adanceasca o rana deschisa. Insa vreau sa ma gandesc ca vor veni si zile mult mai frumoase, sper sa fie la fel si pentru tine.

      Ștergere
  9. Răspunsuri
    1. Toti lucram la ceva, tot timpul ... face parte din viata. :)

      Ștergere