...


M-am gandit minute bune inainte sa incep ce cuvinte sa folosesc ca sa nu fie o postare trista ca nu asta vreau, cu totul altul e mesajul pe care vreau sa-l transmit. Si pot sa spun cu certitudine ca nu mi-a folosit la nimic ... De parca poti sa-ti programezi sentimentele ... Durerea e la fel de intensa, oricat timp ar trece. Si ma chinuie la fel de rau gandul ca tata astazi ar fi implinit 60 de ani, probabil ca ieri ar fi dat o mare petrecere (asa cum i-a placut mereu sa sarbatoreasca), probabil ca ... multe ... cert e ca nu a facut nimic din toate astea (insa eu sper ca acolo unde e a baut un pahar de vin si a ras). Mie nu-mi ramane decat sa ma hranesc din amintiri, amintiri care uneori iti ard sufletul atat de tare incat te doare si cand respiri ... viata ... ce sa zic ...

Eu si tata am fost doua caractere puternice si nu putine au fost datile cand ne-am certat si am lasat orgoliul sa dicteze in viata noastra, acum imi dau seama cat de mult am gresit si eu si el, s-a intamplat de atatea ori sa pierdem timp pretios din cauza unor tampenii, timp pe care acum (oricat am vrea) nu avem cum sa-l recuperam. Nu faceti si voi (cele ce mai aveti sansa sa ii aveti pe cei dragi langa voi) la fel! Nu pierdeti timp pretios din cauza unor copilarii, din cauza incapatanarii, dar mai ales nu lasati orgoliul sa fie mai puternic decat iubirea.

Bucurati-va de fiecare clipa petrecuta impreuna si nu uitati sa le spuneti celor dragi ce inseamna in viata voastra, vine o zi cand o sa vreti sa spuneti si n-o sa aveti cui ...

24 de comentarii:

  1. Imi pare rau pentru pierderea ta, si crede-ma ca o spun din suflet.
    Si eu mi-am pierdut mama acum 5 ani de zile,avea 50 de ani,si mai avea multe,multe de facut in viata asta.Se spune ca timpul aduce uitarea; nu,nu aduce uitarea, doar face durerea mai suportabila.
    Iti doresc sa fii puternica si sa ai parte de lucruri bune in viata ta !

    RăspundețiȘtergere
  2. Cat adevar, vine o zi cand o sa vrem sa spunem ca ii iubim si nu o sa mai avem cui... Te imbratisez, Camelia!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai dat un sfat foarte bun si sper sa fie luat in considerare de multa lume .
    Eu sunt o norocoasa, am niste parinti minunati si nu uit sa le arat asta de fiecare data .
    Tatal tau cu siguranta de acolo de sus, este alaturi de tine .
    (Anamaria)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce sa-ti mai spun? ca stiu, ca inteleg, ca trebuie si iar trebuie... dar e greu? Te imbratisez cu drag si atat :(

    RăspundețiȘtergere
  5. imi par rau pentru tatal tau :( si eu m-am certat mult cu ai mei parinti pana sa ma stabilesc la casa mea. acum ii las in pace daca mai zic ceva :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cata dreptate ai - tatal meu a murit acum 21 de ani, am ramas cu cateva amintiri si un gol acolo ... nu am cui sa-i spun tata. Si da, ar trebui sa-i pretuim cat sunt in viata, regretele care vin dupa ce nu mai sunt sunt ... regrete, nu mai poti cere iertare sau s-o iei de la capat ...
    Dumnezeu sa-l odihneasca si sa va intaresca pe tine si pe mama ta.

    RăspundețiȘtergere
  7. la fel am patit si eu...si acum, recent. nu mai demult. saptamana asta facem pomana de 40zile...si am ramas cu un mare regret in suflet.

    RăspundețiȘtergere
  8. Imi pare rau ca nu il mai ai alaturi pe tatal tau,insa cu siguranţa iti indruma pasii si te vegheaza mereu!Parintii mei sunt in viaţă, insa eu sufăr zi de zi dupa bunica ce m-a crescut si educat...desi sunt 16ani de cand s-a stins,am regretul ca poate nu am stiut sa ii arat cat de mult o iubesc, dar prin tot ceea ce am realizat si prin caracterul meu stiu ca buni e mandra de mine.

    RăspundețiȘtergere
  9. :( te inteleg prea bine...poate pt. ca si eu am trecut prin clipele astea..nu e nimic de zis in plus...doar o singura propozitie simpla si pe intelesul tuturor.: pretuieste-i pe cei dragi zi de zi,...pentru ca timpul nu se intoarce niciodata inapoi.

    RăspundețiȘtergere
  10. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. Si eu l-am pierdut pe tata acum 2 ani. Se rupe o bucata din tine pe care nu mai ai cum sa o refaci.

    RăspundețiȘtergere
  11. Si oricat crezi ca lasi de la tine, NU te desparti de cei dragi certat, pentru ca soarta poate face ca cearta sa fie ultima discutie avuta. Au trecut peste 15 ani de atunci, regretul a ramas.

    RăspundețiȘtergere
  12. Da, Camelia, asa e, iubirea e mai presus decat orgoliu. Asta e si motivul ptr care intre a-l rani pe celalat si a nu o face, aleg ultima varianta. Chiar daca aparent ies in pierdere - nu conteaza.

    RăspundețiȘtergere
  13. A băut un pahar şi a zâmbit, văzându-te de acolo de unde e, fiind mândru de tine şi de el că te-a crescut bine, ca te-a învăţat să fii OM. Dumnezeu să-l odihnească în pace iar ţie să-ţi dea putere sa treci peste aceste zile când aducerea aminte e atat de grea.

    RăspundețiȘtergere
  14. In octombrie s-a implinit un an de cand tata nu mai e cu noi si chiar daca durerea nu mai e asa acuta ea va fi mereu o constanta in viata noastra.Am fost fata tatei, asa ca te inteleg. numai ca eu am avut un pic de timp pe care nu l-am irosit ,cred ca-i spuneam de 2-3 ori pe zi cat de important este pentru mine.Dar am trait o altfel de durere ,aceea de a-l vedea cum se stinge.Nu stiu cum e mai bine sa ai un soc sau sa vezi cum dispare incet.Greu de spus ,greu de trait.FLORINA A.

    RăspundețiȘtergere
  15. Imi pare rau, pot doar sa imi inchipui cat de greu iti este.. Dumnezeu sa-l odihneasca! Se spune ca, Dumnezeu ii ia la El pe cei mai buni...sunt convisa ca, asta nu te consoleaza. Insa tatal tau te vegheaza de sus, cu siguranta.
    Din pacate, uitam ca, cei dragi nu sunt alaturi de noi vesnic si irosim timpul cu certuri inutile. Sper sa reusesc sa-mi amintesc asta cat mai des....
    Stiu ca, asta nu te consoleaza, dar sunt copii sau adulti care nu au avut norocul unui tata adevarat, sunt pline stirile de la TV de astfel de specimene...Iti doresc sa iti gasesti mangaierea, atunci cand te gandesti la tatal tau, sa nu te lasi coplesita doar de durere. Esti o norocoasa ca, ai avut un tata minunat si l-ai avut alaturi de tine multi ani.

    Anca

    RăspundețiȘtergere
  16. Imi pare nespus de rau, chiar mi-au dat lacrimile, cand am citit articolul tau :(, eu inca nu concep ca intr-o zi si sper ca asta sa fie daca se poate peste 100 de ani, parintii mei nu vor mai fi langa mine, ei sunt singurele fiinte care ne iubesc cu adevarat.In lacrimi iti scriu ca imi pare ffff rau, ca deja ai trecut prin asta.te pup si sper sa fi puternica :(:(, nici nu concep cata suferinta poate fi in astfel de cazuri....

    RăspundețiȘtergere
  17. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace! :)
    Imi pare rau pentru suferinta ta....stiu ce inseamna ca la mine au murit ambii parinti :( Tata are 18 ani de cand nu mai e si mama 5...
    Cred ca de acolo sus ne privesc si ne ocrotesc atat cat pot.

    RăspundețiȘtergere
  18. Imi pare rau pentru cele intamplate...cu siguranta caracterul puternic de la tatal tau il mostenesti! Chiar zilele trecute citisem ca ai primit prima data un set de cesti/cani de la tatal tau, sau corecteaza-ma ca e posibil sa nu fi tinut bine minte, si ma gandeam ca e un tata minunat care stie sa faca cadouri!
    Sunt si eu adepta aceluiasi gand, sa pretuim ce avem ca nu stim daca ziua de maine ne mai da aceasta sansa!
    Take care! :*
    Mary Yony

    RăspundețiȘtergere
  19. Va multumesc pentru mesaje, le-am citit pe toate, insa as vrea sa nu comentez mult pe tema asta, inca ma doare ....

    RăspundețiȘtergere
  20. Asa e, te inteleg si ai perfecta dreptate!
    Ar fi implinit 58 pe acum pe 17..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am raspuns la restul comentariilor ca n-am putut, dar stiu ca tie iti e extrem de greu, mai ales ca a fost un soc. Nu am ce cuvinte sa-ti spun ca sa nu mai doara, eu m-am consolat stiind ca daca ramanea aici i-ar fi fost mai rau pentru ca boala il terminase fizic. A fost singurul lucru care m-a ajutat sa accept moartea la momentul ala.

      Ștergere
    2. Acelasi gand m-a consolat si pe mine, plus nevasta lui care a avut grija sa-mi aminteasca ca nu a facut nimic pentru noi.
      Nu o sa-l judec niciodata pentru indiferenta lui fata de noi si o sa-l iubesc vesnic in felul meu. Mi-a fost greu dar nu pot sa spun ca am suferit cumplit. Si nu pot sa spun ca am amintiri de neuitat cu el, in schimb imi aduc aminte cata nevoie am avut de el de nenumarate ori.

      Ștergere
    3. Eu in timp am invatat ca nu e bine sa judeci, asa ca nu pot decat sa ma bucur ca n-o faci nici tu, e cel mai bine pentru tine si pentru sanatatea ta. El in mod sigur a stiut ce-a facut gresit si pedeapsa mai mare decat propriile ganduri si propria vinovatie nu exista. Tu creeaza amintiri de neuitat pentru puiul tau si compenseaza pentru tot ce n-ai primit tu, restul conteaza prea putin acum.

      Ștergere
  21. Dumnezeu sa-l odihneasca!!
    Eu sincer nu stiu cum si daca voi putea trece peste asa o pierdere. E un gand absolut terifiant, pe care nu numai ca il am prezent non stop, dar se gasesc o gramada de "binevoitori" care sa-mi reaminteasca in mod constant ca: "tu nu realizezi ca la un moment dat ai tai nu vor mai fi si vei ramane singura?" Nuuuu, nu ma gandesc la asta deloc, sunt complet aeriana si traiesc intr-o bula de sapun! Nu pot sa-ti redau contextul in care mi se da aceasta replica pt ca as intra in prea multe detalii, dar chiar daca nu sunt in aceeasi situatie, te inteleg. In masura in care pot fara sa fi trait acasta experienta pe care sper sa o traiesc peste cel putin 40 de ani :)

    RăspundețiȘtergere