O poveste reala ... si sper cu final fericit

Luni n-am avut o zi prea buna, v-am povestit pe Facebook ce si cum, ma pregateam pentru o seara de relaxare (masca hidratanta, muzica, lumanare parfumata, unt de corp cu vanilie) cand a venit mama agitata toata sa ma uit daca nu e vreun catel pierdut la noi in zona ... de cateva ore un catel de talie mica se agita la un bloc din spate si nu se putea apropia nimeni de el.

M-am imbracat, am luat o lanterna (era destul de tarziu), camera foto (m-am gandit macar sa reusesc sa fac o poza sa pun un anunt daca altceva nu pot sa fac), un cearceaf (ca doar ma pricep la capturat catei) si m-am dus glont acolo. Cand am ajuns am dat de un catel de maxim 5 kg, care tremura de frica si se apara de tot ce misca pe langa el .. am incercat sa ma impietrenesc cu el, dar mai mult decat sa ma miroasa si sa fuga n-am reusit. Dupa vreo 30 minute mi-am dat seama ca e vorba de o catea si ca e si gestanta, moment in care am realizat ca daca plec de acolo fara ea n-o sa pot dormi, asa ca mi-am facut un plan de captura. Intre timp reusisem sa fac si o poza, o puteti vedea mai jos.


Dupa inca vreo 30 minute de chin (n-am vrut s-o bruschez si s-o fac sa se sperie si mai rau tinand cont de starea ei) am reusit s-o prind. Iar cu ea in brate, o ea care se lipise de mine, dar ar fi vrut si sa ma muste, mi-am pus marea intrebare "si acum ce fac?" (cand ai deja 4 caini in casa e cea mai dificila intrebare, mai ales ca era in stare de soc si se apara de orice). In noaptea aia am cazat-o in baie si a dormit toata noaptea (cine stie amarata de cate zile nu dormise ca lumea) dupa ce-a mancat bine. Eu mai mult n-am dormit intre maraitul cainilor mei si cautarea de anunturi cu caini pierduti pe net.

Dimineata dupa mai multe tatonari a inceput sa capete incredere, am reusit s-o iau in brate si am realizat ca trebuie sa ajung cu ea la veterinar sa vad in ce stare e (blana era foarte incalcita, miroasea foarte rau, nu respira tocmai bine), ceea ce am si facut. Insa n-a fost deloc usor - a trebuit s-o legam pentru ca se apara, mi s-a confirmat ca are in jur de 3 ani (ceea ce banuiam deja ca ma uitasem la dintii ei), 5 kg si ca e un yorkshire terrier (nu stiu daca metis sau pur - in prima faza am banuit ca ar fi un bichon havanez). A trebuit sa iau o decizie grea (dar in conditiile in care am gasit-o cea mai buna pentru ea), asa ca am programat-o pentru sterilizare si mi-am dat seama ca va trebui tunsa cat e sedata ca altfel nu am putut nici eu s-o ating (cu greu am reusit sa o tund la ochi pentru ca mirosea urat si avea niste incurcaturi oribile).

Joi dupa-amiaza am fost cu ea la operatie si am avut niste emotii de nu va pot spune (nu stiam nimic despre ea, ma gandeam sa nu aiba probleme si sa se complice lucrurile), dar a fost totul perfect. Si-a revenit repede, a fost tunsa si m-am trezit in brate cu o mana de catel. Nu mai seamana deloc cu catelul pe care l-am gasit, a inceput sa capete incredere, vine s-o iau in brate, ma impunge cu capul sa o mangai, invata sa coboare scarile si sa raspunda la comenzi. A stat cuminte in patut si mai mult a dormit in ultimele 2 zile, insa nu mai este un catel in stare de soc.


In toata nebunia asta am incercat sa ii descopar numele (probabil ca doar mintea mea se putea gandi la asa ceva, dar cum s-o strig?) si sunt aproape sigura ca e Tasha. A reactionat la el si se intoarce cand o strig, deci pentru moment e Tasha. Am facut afise si am pus anunturi pe net si sper sa ii gasesc stapanii pana dupa Paste (cand trebuie sa ma duc cu ea la control) desi ma tem sa nu fie abondonata pentru ca era pe strada de ceva vreme si n-am gasit nici un anunt ca o cauta cineva. Nu vreau sa scriu despre parerea mea referitoare la abandonul animalelor pentru ca nu mai termin. Sper doar ca cineva o cauta, iar daca se dovedeste ca nu e asa, am deja o cerere de adoptie pentru ea de la o familie care si-o doreste.

Asa arata Tasha azi - tunsa la piele, curata, operata, cu un pic mai mult incredere in oameni si cu un dram de noroc. Nu e deloc usor si mi-a complicat total existenta, insa nu regret nici o secunda decizia de a o lua de pe strada - n-as fi putut sa ma iert eu pe mine daca o lasam in starea aia pe strada. Cand vine la mine, da din coada si se bucura ca ma vede, iar asta compenseaza toata oboseala si nebunia din ultimele zile.


Ma rog sa-si gaseasca stapani (cei vechi in cazul in care acei stapani o merita si s-a pierdut dintr-un motiv logic sau unii noi care sa o iubeasca cu adevarat) pentru ca este un caine frumos, cuminte si care merita o viata buna. O sa va rog sa dati share anuntului pe care il voi pune pe pagina de Facebook a blogului in cazul in care vreti s-o ajutam sa ajunga acasa (oriunde ar fi acasa pentru ea), poate cineva o recunoaste si descoperim cum a ajuns pe strazi sau chiar si acestei postari, poate cineva o recunoaste si aflam de unde vine.

N-am scris postarea asta ca sa va spun ce am facut eu, ci ca sa va rog ca data viitoare cand vedeti un caine care are nevoie de ajutor sa nu treceti nepasatori pe langa el, ci sa ii acordati o sansa la viata - cu putin efort si un dram de noroc va avea parte de o viata noua, plina de iubire.

28 de comentarii:

  1. Vai, mititica. Am citit pe nerăsuflate postarea, spre final mi-au dat lacrimilor. Felicitări pentru gest, până la urmă e o cățelușă norocoasă că a fost găsită de tine, un om cu suflet mare!
    Nu știu de ce, dar eu tind să cred că a fost abandonată. :( O să dau totuși un share pe profilul personal dar și pe cel al blogului meu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce simpatica este , imi pare tare rau pentru tot ce i s-a intamplat dar pe de alta parte ma bucur ca ai gasit-o si ai ajutat-o .Imi aduc aminte de postarea cu Alma , atunci ti-am spus la fel..ca a fost o norocoasa ca ai gasit-o tu . Sunt de aceeasi parere cu MIHA ELLA si eu cred ca a fost abandonata (din pacate) . Dar in momentul de fata situatia este una pozitiva ....ma bucur ca s-au gasit persoane care vor sa o adopte . Felicitari Camelia
    ps : stiu ca ai 4 catei....dar eu am vazut doar 2 pe care de altfel ii iubesc , mi-ar placea sa-i vad si pe ceilalti 2 :)

    (Anamaria)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu cred la fel, dar stii tu vorba aia "incercarea moarte n-are". Speranta moare ultima, desi nu cred ca o cauta cineva, era intr-o stare proasta si n-am vazut pe nicaieri un anunt cu vreun catel pierdut care sa semene cu ea (si am cautat printre sute de anunturi). O sa-ti trimis poze pe mail. :)

      Ștergere
    2. Le astept cu drag, te pup.
      Am uitat sa specific in primul comentariu ...diferenta dintre prima si a doua poza este mare , asta datorita tie . Te pup
      (Anamaria)

      Ștergere
    3. Pe zi ce trece se schimba, acum deja se intoarce cu burta in sus cand ma vede, a inceput sa pupe ... e uimitor ce poate face putina afectiune.

      Ștergere
  3. Asa m-am inconjurat eu si familia mea de 2 pisici pe care le-am luat de pe strada. In special mama caci ea a luat decizia de a nu le lasa pe strada.
    Doua dintre ele sunt aproape sigura ca au fost abandonate. In prezent, doar una dintre ele mai traieste insa am fost tare mandra si multumita de atitudinea mamei.
    Noi mai aveam acasa 2 pisici, luate tot de pe strada cand erau puiuti dar mama nu i-a putut lasa.
    O sa dau si eu share pe pagina de facebook a blogului cu speranta ca poate, poate este pierduta. Daca nu, ma bucur ca deja i-ai gasit un posibil camin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu am 2 pisici luate de pe strada, merita sa incercam sa salvam orice suflet, asta cred eu.

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Important e ca nu mai e pe strada si ca o sa i se schimbe viata. :)

      Ștergere
  5. Este foarte frumoasa ,imi amintesti de mine cand eram mica eu iubesc foarte mult cateii si o data cred ca aveam vreo 10 ani am adus acasa o catelusa pe care am gasit-o cam in acelasi cirucumstante doar ca familia mea ma pusese sa o dau afara,in loc sa considere gestul meu ca pe o fapta buna au zis ca sunt o nebuna care aduce caine de pe strada in casa...da..nu sunt cei mai milosi oameni din lume.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am niste ani si tot nu rezist in fata unui animal care are nevoie de ajutor, cand eram mica doar caram mancarea din casa tuturor cateilor pe care ii intalneam, nu-mi amintesc sa fi adus vreun catel acasa. Nu stiu ce reactie ar fi avut ai mei.

      Ștergere
  6. Nu suntem un popor foarte milos, se vede din felul in care ne purtam cu batranii, copii si animalutele.
    Te admir din suflet pentru ceea ce ai facut, pentru ca ai salvat un sufletel. Stiu ca nu ai scris articolul asta ca sa te umfli in pene, ci pentru a da un exemplu, pentru a arata ca se poate (doar sa vrei).
    La fel ca si Dyana, si eu am adus acasa animalute sau pui de vrabie, dar am fost invitata imediat sa ii duc de unde i-am adus. Numai un papagal a fost acceptat...
    Mi-as dori sa pot oferi o sansa unui sufletel, din pacate locuiesc inca la parinti si nu pot face asta. Daca voi reusi sa fiu pe cont propriu, chiar imi doresc sa adopt un catel sau o pisicuta, de pe strada (fiindca acestia au mare nevoie de ingrijire), cei din pet shop-uri isi vor gasi mai usor stapani (ce-i drept, snobi, nu iubitori, in majoritatea cazurilor).

    Anca

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E greu, un animal inseamna responsabilitate, iar noi suntem un popor comod, asta e adevarul. E mai simplu sa faci rau decat sa incerci sa ajuti. E un subiect atat de complicat (si dureros) ca nici nu vreau sa ma gandesc mult la asta. Intr-o zi o sa apara un suflet care o sa aiba nevoie exact de tine, sunt sigura de asta.

      Ștergere
  7. Ododo ce scumpica.
    Si ce gest frumos ai facut.Felicitari.Se vede ca ti la animale si nu stiu cati ar face ce ai facut tu.Cand am citit poveatea m-am emotionat mai ca mi-a dat si o lacrima.:*:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mara, nu cred in coicidente, n-a aparut degeaba aici ... probabil ca eu trebuia sa o ajut sa ajunga la casa ei, ceea ce am si facut. N-am stat sa ma gandesc mult, mi-am ascultat doar inima.

      Ștergere
  8. Camelia, cu multa admiratie te felicit pentru ce ai facut si ii tin pumnii micutei sa fie bine pe viitor, iubita si in siguranta. Am dat si eu share pe Fb si pana ajunge la casa ei iti doresc sa ai rabdare si putere sa tii situatia sub control.

    RăspundețiȘtergere
  9. Te felicit sincer pentru gestul tau si vreau sa ma crezi ca nu e nici un fel de rautate in comentariul meu... dar nu pot sa nu ma gandesc la o experienta prin care am trecut cu un motan de apartament, adus pentru o vreme sa stea la curte, intr-o zona cu case din Bucuresti. Desi avea zgarda si toti vecinii de pe strada stiau ca e al cuiva, motanul s-a imprietenit cu o fetita care cum il prindea pe la ea prin curte, cum il baga in casa. Parintii fetitei au vazut ca incepuse sa se ataseze de motan, asa ca au decis sa-l "adopte", desi era clar ca avea stapan, si l-au dus la veterinar ca sa il castreze. A doua zi, stapanul si-a vazut motanul prin curte si a intrat in stare de soc cand a vazut ce patise, mai ales ca nu avea niciodata de gand sa il castreze. N-a fost greu sa aflam imediat ce i s-a intamplat si cine a luat decizia asta, mai ales ca pe strada pe care umbla motanul era un cabinet veterinar, asa ca am mers la sigur.

    Sper sa nu fie cazul si cu aceasta catelusa, sa fie de fapt a cuiva si sa o gaseasca sterilizata, desi poate nu isi doreau asta. Iti tin pumnii, sper sa-i gasesti niste stapani iubitori si inca o data felicitari pentru faptul ca ai luat-o din strada :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, am asteptat zile bune inainte sa o duc la sterilizat in speranta ca vor aparea stapanii, tinand cont de starea in care am gasit-o si de faptul ca nu exista nici un anunt cum ca ar fi pierduta ma indoiesc sincer ca cineva ii duce lipsa (eu daca mi-as fi pierdut cateaua gestanta as fi mutat muntii din loc s-o gasesc), am luat cea mai buna decizie pentru ea tinand cont ca ratacea de multe zile pe strazi si mai ales tinand cont de sfatul medicului.

      Ștergere
    2. Va tin pumnii in continuare sa mearga toate bine si sa ne tii la curent cu povestea ei :)

      Ștergere
  10. A tinut Dumnezeu cu ea de ai gasit-o tu!

    RăspundețiȘtergere
  11. Intr-adevar un catelus inseamna o mare responsabilitate. Pacat ca sunt oameni faa suflet care isi bat joc de animalute. Acum cu bebele nu as putea sa am grija si de un cutu si imi pare atat de rau ca ii iubesc din tot sufletul. Sper sa ajunga intr-o familie iubitoare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cine stie care o fi povestea ei, are nevoie de atentie si iubire, sper (si ma rog) ca de asta sa aiba parte de acum inainte.

      Ștergere
  12. cum s-a incheiat povestea ei? (poate ai mai scris si daca e asa imi cer scuze, dar m-am deconectat de la net o perioada). merci.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu s-a incheiat inca, e la mine ca mai are cateva zile de tratament, a racit la plamani pe strazi.

      Ștergere
  13. Felicitari! Ma inclin in fata ta!

    RăspundețiȘtergere