Cautandu-ma pe mine ...


M-am tot gandit in ultimele zile cum sa scriu, ce cuvinte sa aleg si in final am decis ca nu e cazul sa ma gandesc, ci doar sa scriu din inima ... asa cum o fac de fiecare data. Nu ma astept sa placa tuturor, nu ma astept sa inteleaga toata lumea, nu ma astept la nimic ... este doar o experienta despre care vreau sa va povestesc. Cine trebuie sa inteleaga va intelege, cine nu ... asta e. 

V-am tot spus ca incerc sa ma regasesc, incerc sa-mi amintesc cine sunt si ce vreau, stiu bine ca ma lupt de ani de zile cu un blocaj emotional si, desi am incercat, n-am reusit sa rezolv problema asta. Stiu de unde a pornit (moartea bunicilor mei intr-un timp foarte scurt), a continuat cu infarctul meu, moartea tatalui meu si depresia mamei si a culminat cu incercarea mea de a ramane in viata fara sa fiu dependenta de pastile. Undeva pe drumul asta am pierdut-o pe Camelia, pe Camelia pe care o stiam eu ... vesela, plina de viata, cu planuri de viitor ... m-am pierdut pe mine. Ei bine ... incep sa ma regasesc, dupa mult timp in care am incercat diverse chestii am realizat ca singura nu pot s-o fac, dar nici n-am stiut (sau n-am vrut) sa caut ajutor. 

Eu sunt o persoana cu mintea deschisa si atunci cand medicina traditionala nu functioneaza si cand stiinta nu-mi ofera raspuns la intrebari nu ma multumesc sa raman in ceata. In ultimii ani am tot primit propuneri si sfaturi sa incerc diverse tehnici, sa ma duc la diversi oameni, ceva in interior mi-a spus ca nu e momentul si mi-am ascultat vocea interioara. Cand am fost la Vivien Kondor Studio (v-am povestit aici ce-am facut acolo) am stat mai mult de vorba cu Ramona, mi-a povestit cam ce-ar vrea sa faca in viitor, mi-a aratat sala de yoga si mi-a spus ca va avea pe cineva care va face si terapii alternative si cred ca ceva in privirea mea i-a spus ca ma intereseaza pentru ca m-a intrebat daca vreau sa incerc o sedinta sa vad cum e. Si am spus da. 

Prima sedinta a fost un cadou din partea ei, urmatoarele doua au fost alegerea mea ... da, am fost deja de trei ori si n-am de gand sa ma opresc aici. In ianuarie am de gand sa ma duc din nou si sa continui ce-am inceput cu Gilberto. Ce sa va spun despre Gilberto? As putea spune ca e terapeut, as putea spune multe (s-a pregatit in Brazilia, a lucrat la o gramada de clinici de wellness din Portugalia, stie multe si are un mod de a impartasi ce stie care ajunge direct unde trebuie), dar nu cred ca asta e esenta. Cuvintele nu pot exprima ceea ce face, nu pentru ca ar avea vreo putere speciala (nu are), ci pentru ca este mult prea complex ca sa poata fi descris in cuvinte.

Eu sunt genul de om care stie din prima clipa daca se va intelege sau nu cu cineva, cand l-am intalnit pe Gilberto m-a frapat serenitatea lui, emana energie pozitiva si o stare de bine pe care nu am cum sa le cuprind in cateva cuvinte si am stiut ca intalnirea asta nu e intamplatoare. Acum si aici este momentul sa descopar ce nu merge si sa indrept ce e de indreptat. Va spun sincer ca habar n-am avut la ce sa ma astept cand am intrat acolo, dar am stiut ca pot sa am incredere.

As vrea sa va pot spune in ce consta ceea ce face el, dar orice cuvinte as alege n-ar exprima tot, ar fi doar parti dintr-un intreg. Am stat mult de vorba cu el, i-am pus o gramada de intrebari, am incercat sa vad lucrurile prin ochii lui, am incercat sa inteleg de ce a atins acea calmitate la care eu doar visez. Si am inteles tot ... si n-am inteles nimic. E ceva ce se simte, nu ceva ce se poate descrie in cuvinte.

Nu mi-a spus nimic nou (stiam ca am probleme de respiratie, stiam ca am un blocaj emotional, stiam multe, dar mi-a prins bine sa le aud de la un om pe care de-abia il intalnisem), n-a facut nici o minune (nici nu pretinde ca ar face, minunea e in fiecare dintre noi), nu mi-a facut masaj (desi au fost si momente care s-ar putea descrie asa), nu a facut terapie cu mine (desi au fost si momente care s-ar incadra perfect si asa), a impletit tot ce stie (si adapteaza asta in functie de fiecare om pe care il intalneste) si a reusit sa ma faca sa uit in inima mea si sa-mi dau seama ce ma doare. 

Mi-a spus multe lucruri, a incercat sa-mi impartaseasca din experienta lui de viata, m-a scapat de durerea de mana (va amintiti problema cu mana de care va ziceam si pe Facebook ... ei bine e rezolvata, a durat cateva minute cat mi-a apasat niste puncte si s-a intamplat ce n-am reusit nici eu, nici medicii in ultimii 2 ani ... nu ma mai doare, era doar o problema de circulatie limfatica), mi-a confirmat ceea ce stiam deja (organismul meu nu e bolnav, fizic nu am nimic), m-a invatat un lucru foarte important si sper sa nu-l uit (sa las inima sa ia decizia si sa-mi folosesc mintea pentru a pune in practica ce-a ales inima), dar cel mai important lucru - m-a facut sa ma regasesc pe mine, impropriu spus m-a facut pentru eu am facut asta, dar cu putin ajutor din partea lui.

Dupa mult timp in care n-am lasat nimic sa ajunga in inima mea am inceput sa privesc lumea altfel. Am inceput sa ma privesc pe mine altfel, am inceput sa imi dau seama ca nu conteaza multe din lucrurile care ni se spun ca sunt importante, am inceput sa inteleg ca e mai bine pentru mine sa ma detasez de oameni si de situatii, am inceput sa realizez ca in mine e raspunsul la toate intrebarile care m-au chinuit atata vreme. Sentimentul de eliberare nu poate fi descris in cuvinte si nici n-am sa incerc s-o fac. Pe drumul asta al regasirii de sine cineva care de-abia m-a intalnit mi-a spus niste lucruri frumoase, m-a intrebat cum si cand ma rog si m-a echilibrat intr-un mod la care doar am visat in ultimii ani. Asta mi s-a intamplat mie in ultimele zile.

M-am uitat in inima mea si am inteles ca trebuie sa iert (in primul rand pe mine si apoi pe cativa oameni care m-au ranit in anumite momente, fara sa ma gandesc daca ei au iertat sau nu), am gasit in mine forta sa plang si sa spun ca mi-e dor de oamenii pe care i-am pierdut (nu-mi amintesc cand m-am gandit ultima data la bunicii mei sau la tata si am fost in stare sa plang), am putut sa scap de multe lucruri care ma blocau si sa simt ca de azi pot face orice imi propun. Si am facut asta in momentul potrivit (cand luasem deja decizia ca trebuie sa schimb ceva pentru ca nu ma multumea deloc viata mea) si intr-o atmosfera care m-a destins total (Gilberto e portughez, eu nu vorbesc portugheza dar o inteleg, el imi explica ba in engleza, ba in portugheza si mi-a placut la nebunie). 

Nu va spun ca asta e calea, va spun doar ca asta m-a ajutat pe mine si sunt sigura ca printre voi sunt persoane care inca cauta raspunsul. Eu am o relatie buna cu Dumnezeu si am avut tot timpul, dar au fost lucruri pe care n-am putut sa le inteleg pana acum (si pentru cei ce simt nevoia sa-mi spuna ca trebuia sa ma rog mai mult, lucrurile n-au stat tocmai asa, nu exista o metoda universala care functioneaza pentru toti) - imi place sa ma gandesc ca e un tip cu simtul umorului si ca ne trimite ce avem nevoie si cand avem nevoie si uneori o face amuzandu-se, chiar daca nu este ceea ce ne-am dori si ne mai intrebam uneori daca stie ce face (si ma refer la Dumnezeu). M-a intrebat Gilberto dupa a treia sedinta (cand a fost destul de mirat de cat de bine ma simteam pentru ca el preconizase ca va fi nevoie de multe sedinte pana sa vad rezultate concrete) ce s-a schimbat, cum pot sa pun in cuvinte ce simt, n-o sa va dau explicatii o sa va spun ce i-am spus si lui "I let myself be". Asta s-a schimbat.

Pe Gilberto il gasiti la Vivien Kondor si daca simtiti ca aveti nevoie de o intalnire cu voi, de un ajutor in a va regasi, de altceva ... s-ar putea sa va placa ce-am scris eu aici. Si pentru ca stiu ca este un subiect despre care nu e usor de vorbit intr-un mod public ma puteti contacta ca si pana acum in privat daca aveti intrebari. Si pentru prima data o sa ma semnez la sfarsitul acestei postari pentru ca simt ca cea care a scris e Camelia, aia care statea ascunsa undeva in sufletul meu.

Camelia

31 de comentarii:

  1. ITI DORESC TOT BINELE DIN LUME! felicitari pentru sinceritate, sunt sigura ca aceasta postare poate fi utila multora. Stiu cum este sa simti ca ai nevoie de ajutor...si pur si simplu sa nu gasesti sprijin real in jurul tau, doar pentru ca majoritatea sunt indiferenti sau considera ca "lasa, cao sa treaca..."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Nadia. Toti facem greseala sa ne simtim invincibili la un moment dat si sa credem ca putem sa ducem orice, numai ca uitam de consecinte. Eu nici macar n-am incercat sa cer ajutor pentru ca nu am facut asta niciodata, eu am crezut ca sunt aia care duce tot fara sa plateasca. M-am inselat ...

      Ștergere
  2. Foarte interesant aricolul.Si eu trec printr -o perioada grea si parca nu ma ami regasesc sau,parca totul imi iese pe dos si nimic nu merege bine /.....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am simtit si eu asta de multe ori si de fiecare data am incercat sa gasesc "de ce"- ul si n-a fost bine deloc. Unele lucruri trebuie luate asa cum vin pentru ca apar cu un scop in viata noastra, chiar daca de cele mai multe ori nu ne convin. Poate o sa-mi gasesc candva cuvintele sa descriu ce-am trait eu in ultimii ani, ma gandesc ca ar putea ajuta ...

      Ștergere
    2. da,cel mai greu este sa vorbim despre aceste momente ,cand trecem prin ele,cand deja am trecut peste,e mai usor de spus,de impartasit..Cel mai greu este cand nu ai cu cine sa vorbesti,cand nu ai prieteni,e si cazu meu,si te inchizi si mai rau in tine Uneori parca gandim prea mult,,de ce eu ?? de ce asa ?

      Ștergere
    3. Ganditul ala nu face decat sa ne complice viata inutil de multe ori. In cazul meu n-a fost niciodata vorba de prieteni si de vorbit cu cineva, eu m-am luptat cu mine, a fost o lupta interioara care a dus unde a dus.

      Ștergere
  3. Doamne, nu stiu daca am mai intalnit vreo persoana atat de sincera si calda, cu un suflet atat de curat si bland ca al rau. Esti un om deosebit si meriti ce-i mai bun. M-ai facut sa plang (fapt care nu se prea intampla in ultima vreme ). Ma bucur ca iti merge mai bine, ma bucur ca ai inceput sa te regasesti.
    Pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincera sunt, insa nu m-am gandit niciodata la mine ca fiind o persoana calda, banuiesc ca-s fantomele trecutului - ca sa trec peste anumite chestii a trebuit sa ma prefac in stana de piatra si am uitat cum sunt de fapt. Inainte sa citesc comentariul tau ma uitam la poza pe care am pus-o in postare si ma gandeam ca nu mai vad duritatea pe care a trebuit sa mi-o fac tovarasa de drum o perioada. E un inceput bun. :)

      Ștergere
  4. Imi doresc atat de mult sa ma regasesc pe mine, cea mai vesela si opmista fata, care nu isi punea singura atatea limite. Calea mea va fi alta insa pt ca eu nu mai pot fi atat de deschisa, nu din reticenta, ci din experierta. Mai multe de fapt. Nu tocmai placute cu zona asta "alternativa". Ma bucur insa mult de tot ca tu ai gasit ceva care ti se potriveste si care te ajuta. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mintea ne pune limite, asta e partea dureroasa - ca ne facem rau singuri si dupa aia nu mai stim cum sa iesim de acolo. Sper sa gasesti si tu ceva (orice ar fi acel ceva) care sa te ajute sa depasesti momentul si sa te regasesti pe tine. :)

      Ștergere
  5. Imi place ca ai puterea sa transpui toata suferinta ta intr-o generozitate simpla: aceea de a comunica sincer cu oameni pe care nu ii cunosti, mai greu chiar, sa spui lucruri care nu ti-e usor sa le spui. Multi transforma asta in rautate fata de altii, de fapt e rautate fata de ei. Fiecare dintre noi trece prin ceva maxim de greu si de dureros, important este cum iesim de acolo si cum maceram toata suferinta aia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred o chestie, buna, rea, nu stiu, dar o cred. Daca treci prin ceva si esti in stare sa inveti ce e de invatat e pacat sa tii doar pentru tine, sunt multi oameni care au nevoie sa stie ca nu sunt singuri, iar mie timpul mi-a dovedit ca nimic din ce-am scris n-a fost scris pentru mine si ca exista macar un om dincolo de ecran care are nevoie de cuvintele mele. Si asta e tot ce am nevoie sa stiu.

      Ștergere
  6. Nu ne cunoastem, te stiu doar din mediul virtual( de pe blog), dar consider, din cat te-am citit pana acum, ca esti un suflet extraordinar de bun si de frumos, si meriti sa faci pace cu tine si sa traiesti in armonie. Si mie imi este groaznic de greu sa cer ajutor, in orice directie, am crescut considerand ca doar eu pot sa ma ajut si sunt in stare sa duc tot la bun sfarsit, dar uneori avem nevoie sa intelegem ca nu suntem atotputernici si ca putem duce "tot" in spate fara a ne lasa sechele.Sper ca anul care vine sa fie anul cel mai bun pentru tine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Claudia, ne putut putem duce, dar nu trebuie s-o facem. N-am venit aici sa dam piept cu tot, avem nevoie si de altceva si uneori e bine sa ceri. Stiu ca e greu, eu sunt cel mai bun exemplu, mintea uneori ce e cel mai mare dusman. Si eu sper sa fie 2015 un nou inceput pentru noi toti. Toti ducem lupte de care nu stie lumea. :)

      Ștergere
  7. Am citit si-am zambit. E bine ce traiesti acum.
    :)
    Exista posibilitatea ca ajungand la un raspuns, sa ti se deschida alta intrebare.
    Cred ca ti-am mai spus, eu cred mult in abordarea holistica. Adica, fiecare dimensiune a noastra e importanta, iar echilibru trebuie restabilit la nivelul fiecareia. Inclusiv la nivelul mintii aleia ce ne tot intinde capcane cu gandurile ce le creeaza.
    Chiar as fi curioasa sa-l cunosc pe Gliberto, sa vaz ce-mi sufla intuitia cand sunt in preajma lui :)
    Sa fii bine, bine :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper sa fie bine, sa inceapa o alta perioada. Stiam ca mi-ai lasat un comentariu, l-am citit cand l-am aprobat, stiam ca nu ti-ai raspuns, dar nu-l vedeam ... oboseala de sfarsit de an ... o zi frumoasa sa ai. :)

      Ștergere
  8. Mi-a placut tare mult articolul pentru ca e sincer si e din suflet, si poate cineva chiar avea nevoie de acest articol. Multa forta pe mai departe pentru a o recapata pe 'Camelia' care ti-o doresti tu :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper sa fie asa si sa ajute pe cineva. Sunt momente in viata noastra cand ne afundam atat de tare incat nu stim ce sa mai facem sa iesim de acolo. Exista mereu o solutie ... trebuie doar s-o cautam.

      Ștergere
  9. Ce frumos ai scris, cu siguranta acest articol va ajuta multa lume . Este bine ca ai impartasit experienta ta cu noi , multumim .
    (Anamaria)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anamaria, sper sa fie asa, toti avem momente (sau perioade) proaste, de multe ori nu mai gasim iesirea ... sunt multe de zis ...

      Ștergere
  10. Indiferent de abordare, de cale, de instrumente, de oameni (se subintelege, fireste, fara a face rau celorlalti - iar tu stii asta!)... important e sa iti fie bine! Asta iti doresc, cu toata inima!

    Sarbatori frumoase, sarbatori cu bine, cu suflet linistit, increzator si bucuros! :)
    Te pup, Camelia!

    Ilda
    Lavender Thoughts

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Ilda, asa sa fie. Si voi sa aveti sarbatori frumoase si sa va bucurati de toate momentele petrecute impreuna.

      Ștergere
  11. Răspunsuri
    1. Am zambit citind comentariul tau, mai am pana acolo, dar sunt pe drumul bun. Sper! :)

      Ștergere
  12. Ma bucur ca te regasesti :) inteleg prea bine sentimentul, l-am cunoscut si eu dupa cateva sedinte de psihoterapie... a fost wow! eu nu numai ca m-am regasit, dar pot spune ca am aflat lucruri noi despre mine - mi-am descoperit laturi pe care nu stiam ca le am, am inceput sa ma inteleg mai bine, sa ma accept si sa ma iubesc.
    Se spune ca Dumnezeu ne vorbeste cand intr-un fel, cand in altul... e uimitor cum ne vorbeste uneori prin oameni :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Suna bine asta cu descoperitul de laturi noi. :)) Dureaza mult pana le descopar? :))

      Ștergere
    2. Sa stii ca la mine a durat ceva... chiar si la cateva luni de la acele sedinte faceam noi conexiuni asa, din senin... amintiri din copilarie care-mi justifica comportamentele de adult, temerile, credintele... cred ca mai degraba aceste sedinte mi-au dezvoltat un nou tipar de gandire... stii ca se spune ca in mintea noastra sunt tipare de gandire adanc inradacinate (majoritatea conceptelor despre lume si viata se formeaza pana la 6 ani), iar daca vrem sa ne schimbam, trebuie sa inlocuim vechile tipare cu unele noi; aceasta schimbare e de durata, dar merita :)

      Ștergere
    3. Eu pe-alea le stiu de mult, la mine alta e problema, insa nu pot scrie aici despre asta pentru ca nu e vorba de mine. Habar n-am daca ai inteles ceva, dar am inteles eu. :))

      Ștergere
  13. Ghizdavu iuliana simona ;tot ce pot sa iti spun este ca de cand au inceput si problemele mele de sanatate in 2008 ,viata mi s-a schimbat complet si la fel ca si tine ,nu mai sunt acelasi om care eram inainte de 2008 ,ceva s-a schimbat in interiorul meu si sunt constienta ca boala mi-a produs acest lucru ,de atunci tot incerc sa redevin aceea persoana puternica ,plina de viata care am fost inainte ,dar orice as face si orice as incerca ,nu mai pot deveni persoana de ,,dinainte'' recunosc ca am citit foarte mult,incercand sa inteleg de ce nu pot sa imi revin complet ,dar m-am obisnuit acum cu starea pe care o am ,merg mai departe ,nu mai caut raspunsuri ,ma las in grija Bunului Dumnezeu si pot sa spun ca sunt mult mai bine (dar dependenta de o gramada de pastile ) ,imi face asa de mare placere sa citesc tot ce scrii ,cred ca as putea sa stau si sa povestesc cu tine zile la rand si as avea ce spune ,dar as avea si ce sa invat de la tine ,ma bucur ca tu ai reusit sa dai deoparte pastilele ,ma bucur ca ai puterea sa redevii persoana care ai fost odata ,poate ,cine stie ,candva peste ani (daca ma ajuta Dumnezeu sa fiu bine )totul se v-a schimba si la mine si ma voi gandi la toti anii in care am suferit ,ca la un vis urat care a trecut.Sarbatori fericite si Doamne Ajuta sa ne auzim cu bine si la anul care vine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In mod sigur o sa vina si momentul ala, poate e nevoie sa te intorci in timp si sa vezi ce a dus la problemele tale, daca intelegi cauza o sa gasesti si solutia.

      Ștergere