Giveaway pentru femei

Pentru ca maine sarbatorim femeia vreau sa vorbim despre barbati - mai exact despre acel barbat care a scos la suprafata femeia din voi, care a dezlantuit tot ce statea ascuns in sufletul vostru, care v-a facut sa va simtiti frumoasa si deosebita chiar si atunci cand stiati ca nu e cea mai buna zi a voastra, barbatul ala care v-a tinut in brate cand v-a fost mai greu si n-a comentat nimic desi ar fi avut multe de zis, barbatul care ... acel barbat, care poate mai e sau nu in viata voastra, care poate a gresit sau nu, dar a carui amintire aduce si acum un zambet pe chipul vostru.

Voi povestiti si eu o premiez pe femeia deosebita care a facut un barbat sa fie barbat si care are curaj sa recunoasca ca a intalnit un asemenea barbat. Puteti vedea mai jos ce va primi (am ales ce mi-ar face si mie placere sa primesc) cea care are curaj sa recunoasca ca e femeie si ca un barbat a facut-o candva sa se simta asa. (daca postati ca Anonim va fi nevoie sa lasati totusi o adresa de mail la sfarsitul comentariului pentru a va putea identifica in caz de castig)


Aveti timp pana maine (08.03) la ora 24:00 sa ma faceti sa zambesc si sa ma gandesc ce barbat misto ati gasit si pe 9 anunt cine castiga premiul (voi alege acel comentariu care va trezi in mine un sentiment care ma va face sa vibrez si sa ma simt mandra ca sunt femeie).

Si daca tot v-am pus pe voi sa va amintiti e corect sa spun si eu si sa-mi dau seama ca in anumite momente ale vietii am fost foarte norocoasa chiar daca povestile s-au terminat: am intalnit un barbat care m-a facut sa fiu femeie cand habar n-aveam cu ce se mananca iubirea (mi-a aratat cum gandeste un barbat, ce e capabil sa faca si cum sa-l bat cu propriile arme cand intinde coarda prea mult), mi-a aratat ce poate face pasiunea si ce pot face 2 ochi care stiu sa se joace si m-a invatat sa cred in ceea ce-mi spune inima indiferent de ceea ce cred cei din jurul meu. 

Mai tarziu am intalnit un barbat care m-a facut sa renunt la inhibitii si mi-a dovedit ca intre 2 oameni care se iubesc nimic nu e imposibil si ca distanta nu inseamna nimic cand sufletele tanjesc unul dupa altul. Acest barbat mi-a demonstrat ca in ciuda a tot ceea ce crede societatea ca e "barbatesc" un barbat care iubeste e atent la orice detaliu si nu are nevoie de cuvinte sau gesturi ca sa stie ce vrea femeia de langa el.

Recent am intalnit un barbat care n-a jucat dupa nici o "regula" pe care o stiam eu si mi-a demonstrat ca atunci cand te leaga ceva de un om, orice e permis (chiar si loviturile sub centura daca ai de-a face cu un munte de orgoliu si incapatanare) si cateodata trebuie doar sa-ti lasi mintea libera ca sa traiesti si sa te bucuri. 

Femeia care sunt astazi exista si datorita barbatilor pe care viata mi i-a scos in cale si care prin bune si rele m-au invatat ca inima nu trebuie sa aiba bariere si ca nu trebuie sa-ti fie frica sa spui ceea ce gandesti, dar mai ales ceea ce simti. Si nu pot aici sa nu le spun multumesc tatalui si bunicului meu (din pacate nici unul nu mai este fizic langa mine, dar asta nu inseamna ca au plecat de langa sufletul meu) pentru ceea ce sunt azi.

Sunteti femeia care sa isi aminteasca de barbatul/ barbatii din viata ei si sa faca public ce are in suflet?

17 comentarii:

  1. Ne-am apropiat mai mult acum 2 ani de zile, cand eu ma aflam intr-un moment mai prost in viata si de stunci suntem de nedespartit. M-a facut sa imi recapat increderea in mine, m-a facut sa vad viata altfel, mai frumoasa si plina de surprize, m-a invatat sa visez din nou si cel mai important m-a ajutat sa-mi gasesc drumul in viata. Il iubesc enorm si pentru faptul ca atunci cand sunt trista nu face decat sa ma ia in brate si sa-mi spuna ca o sa fie bine si atat pentru ca stie ca doar de asta am nevoie. Suntem atat de asemanatori ca avem imresia cateodata ca ne citim gandurile si nu credeam ca exista vreodata o persoana cu care sa te potrivesti atat de bine. Langa el sunt total lipsita de inhibitii si chiar am incredere totala in el. Si nu in ultimul rand m-a facut sa ma bucur de viata pentru ca doar una avem. Va doresc tuturor sa intalniti un barbat cum e iubitul meu si cateodata o sa aveti impresia ca traiti un vis din care nu vreti sa va treziti.
    Te pup dulce, Camelia!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand aveam 15 ani am cunoscut barbatul ce urma sa ma faca femeia de astazi , iar apoi timp de de 4 ani (de-alungul liceului) am trait cea mai intensa poveste de dragoste la distanta asteptand cu nerabdare momentul in care ma voi muta cu studiile in orasul lui -moment in care realitatea mi-a dat cele mai grele palme dar cum ceea ce nu te omoara te face mai puternic here we are now dupa 11 ani impreuna alaturi de barbatul ce m-a facut femeie.El m-a invatat ca respectul este esential intr-o relatie si la fel de vital ca libertatea pe care trebuie sa o avem si ca fara compromisuri nu am ajungem nicaieri...
    Si dupa atata timp inca reuseste sa ma surprinda cand nu ma astept : cu un palton pe care mi-l doream pus pe furis in sifonerul meu cu o trusa cu 180 de nuante , cu o revista cosmopolitan-cu produse nyx luata pe furis si cu un zambet in fiecare dimineata si multe lucrui marunte facute cand trebuie...
    Alaturi de el am invatat ca viata e scurta mult prea scurta pentru a ne certa din nimicuri sau(pentru evitarea cacofoniei) casatoria este doar o bucata de hartie de la o terta persoana si cel mai important sa traiesc clipa ca si cand ar fi ultima...
    Ceea ce m-a facut sa iti scriu toate astea desi cuvintele sunt prea sarace pentru a ilustra intreg tabloul fericirii noastre...este ziua de 8 martie o zi trista pentru mine pentru El este ziua in care mama lui a murit ..o zi care pentru mine/noi nu va mai fi niciodata la fel ...8martie

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos premiu..parca mi-ai ghicit dorintele.imi doresc ..de ceva vreme sa incerc iris noire... Si acum sa iti povestesc despre barbatul perfect.. acest barbat m-a facut sa traiesc liber,sa ma indragstesc de viata,de mine,sa imi traiesc viata din plin...povestea e lunga,insa voi incerca sa o rezum..clasa a 12-a..eu in Buc el in Targoviste.Ne vedeam doar la sfarsit de sapt cand veneam eu acasa.Veneam vinerea in Tgv(fara sa stie ai mei,ei credeau ca vin sambata,erau f severi insa eu nu i-am dezamagit niciodata)..ramaneam peste noapte la el,adormeam imbratisati fara sa se intample ceva intre noi,..ne certam,ne impacam,ne plimbam prin parc..fugeam de la buc de la liceu de miercurea(nu mai tinea nimeni socoteala la abs in ultimul an) pt a veni in tgv dupa acel baiat care ma iubea..ma intelegea si era doar al meu..,imi amintesc de toate clipele minunate petrecute cu el,de zilele cand ma astepta in gara la tgv..el pleca de acasa cu o ora inainte ca trenul meu sa ajunga in oras..ma astepta pe peron iar eu imi strangeam bagajele si asteptam la usa trenului cu o jum de ora inainte de a ajunge trenul in gara..iar el era mereu acolo..in acelasi loc,dar eu parca il cautam cu privirea de fiecare data prin multime..il gaseam..alergam in bratele lui...
    acesta a fost/este barbatul perfect, cel care mi-a dat incredere in mine..care m-a facut sa ma simt frumoasa, speciala,unica..cel care imi face zilele frumoase si astazi..caci astazi este sotul meu..tatal printesei mele..

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi amintesc de parca s-a intamplat ieri :). Acum 2 ani, la inceptul lunii iunie, era in jur de 4 dimineata. Ma intorceam acasa dupa o seara agitata, fusese ziua unui prieten si sarbatorisem intr-un club. Tocmai parcasem in fata blocului meu, si iesind din masina, am vrut sa imi schimb incaltarile(intotdeauna tin balerini "de schimb" in masina, mi se pare incomod sa conduc cu tocuri), si sprijinindu-ma cu o mana de masina, vad cum o masina opreste brusc mai in fata, apoi da cu spatele pana in dreptul meu. Coboara un tip "B." din masina, si ma intreaba direct daca ii dau nr meu. I-am spus ca nu, nu dau nr meu niciunui tip care se opreste noaptea langa mine sa imi ceara numarul, pe care nici macar nu stiu cum il cheama. La care el, nici nu a stat pe ganduri, mi-a intins mana : "Buna, sunt B., am 23 de ani, sunt student la..." si a inceput sa imi "turuie" lucruri si lucruri timp de 5 minute, si tot zambea. Mi-a placut ca avea si simtul umorului (imi place chestia asta la barbati), ca era tupeist (tupeist, nu nesimtit) si ca era genul care chiar vorbea (nu imi plac "mutii" care nu scot o vorba). Am ezitat putin, insa pana la urma i-am dat nr meu.

    M-a sunat a doua zi, si am iesit cu el in una din zilele ce au urmat. Apoi am tot iesit, imi placea foarte mult cum ma simteam in prezenta lui: era foarte atent, vorbaret(in sensul ca puteam comunica, nu sa vorbesc de una singura, sau sa nu am loc sa scot un cuvant), avea smtul umorului, era foarte atent, nu era laudaros si nu vorbea numai despre el.


    Am fost impreuna, insa numai pentru vara aceea. Ca orice alta fata, imi place cand mi se acorda atentie, imi plac gesturile marunte, imi place sa primesc o floare "doar pentru ca e miercuri", sunt gesturi care conteaza cu adevarat. Iar el le facea pe toate cele. Cu toate ca nu s-a terminat totul ramanand prieteni, ci 2 straini, nu imi pare rau.

    S-au schimbat destul de multe la mine :
    * am invatat ca oricat de urat e adevarul, este mai bine sa-l spui ;
    * am invatat ca nu trebuie sa ma prefac doar pentru a fi pe placul cuiva;
    *sa nu mai tin la etichete (la felul cum ma vad oamenii) pentru ca sunt putine persoane a caror parere chiar conteaza;
    *am invatat ca e mai bine singura decat cu prieteni falsi (ma tot certam cu asa zise prietene in acea perioada);
    * am invatat ca atunci cand simt ca sunt folosita, defapt chiar asa este si ca trebuie sa fac ceva in privinta asta;
    * am invatat sa nu mai las atat de mult de la mine
    * am invatat ca atunci cand am ceva de zis, sa nu tac
    * am invatat ca [.] cu rusinea "mori de foame"
    *am invatat sa nu imi mai pese chiar asa mult de toti si toate

    Si multe altele..
    Insa... cand ceva incepe prea repede, se termina la fel de repede, parca asa se intampla intotdeauna. Si chiar daca ultima data cand ne-am certat a fost si ultima oara cand am vorbit, iar acum, din cate am auzit, a plecat din oras definitiv (nu cunosc motivele)ma bucur ca l-am intalnit. Din cauza lui am devenit mai acida, mai increzatoare, poate chiar si mai nepasatoare in legatura cu "etichetele", din cauza lui am invatat ca sunt doar cateva persoane care merita.

    Probabil acum daca ne-am intalni l-as trata ca pe un strain, stii, vorba aia "nu regreta nimic din ce te-a facut sa zambesti odata" :).

    Scuze daca am scris prea mult.

    RăspundețiȘtergere
  5. Barbatul care m-a facut cu adevarat sa ma simt femeie este cel langa care sunt acum...am avut cateva relatii de lunga durata din care am invatat foarte multe...dar pana nu de mult nu am stiut sa ma apreciez si de cele mai multe ori am fost calcata in picioare(la figurat sa se inteleaga) si din nu stiu ce motiv am ramas langa acele persoane crezand ca si ele ma iubesc la fel de mult cum le iubeam eu dar de fapt ma minteam singura...dar totul s-a schimbat cand l-am cunoscut pe el acum 2 ani si ceva...imi era foarte greu sa mai am incredere in barbati dar sufletista fiind am cedat de data asta si nu-mi pare rau pt ca el e exact ceea ce-mi doresc...chiar pot spune ca ma face sa ma simt femeie...ne completam (eu fiind o persoana cu multa energie,care se enerveaza repede fara rabdare si cu multe nebunii in cap iar el barbatul calm care imi poate face fata si care uneori ma aduce cu picioarele pe pamant),ma ajuta mereu fara sa fie nevoie sa-i cer ajutorul,mi-a demonstrat ca tine la mine si ma iubeste si cel mai important pentru mine este ca imi da aceea incredere in mine si ma face sa am mare incredere in el...si langa el am parte de o relatie calma fara certuri,tipete si certuri lucruri care in trecut nu era zi in care sa nu existe si pe care le urasc...sper ca nimic din ce este acum sa nu se schimbe...
    Adresa mea de mail este:apijama_ecstasy@yahoo.com
    Vroiam sa mai spun ca ai un blog super interesant...desi nu am lasat nici un comentariu pentru ca nu de mult am descoperit acest blog...nu m-am putut abtine si am citit toate postarile si unele chiar m-au emotionat...bafta in continuare cu blogul...si la multi ani pentru ziua de maine!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte interesanta ideea ta, de fapt mereu ai idei inedite pt giveaway-uri. Hmmm.... totusi as putea zice si ca e putin cam intima intrebarea deoarece ne pune intr-un situatie de introspectie si ulterior de relatare a unor lucruri care nu sunt asa usor de recunoscut.
    Barbatul din viata mea (initial baiatul, tinand cont de faptul ca suntem impreuna de cand eram in clasa a X-a) este acela care, pot sa zic cu mana pe inima, m-a facut ceea ce sunt azi. Desi in fata lui nu as recunoaste niciodata asta, dintr-un mare orgoliu, el chiar a avut o contributie uriasa la ceea ce sunt eu. M-a invatat sa nu mai fiu prostuta si naiva, sa nu mai accept ca toti sa ma calce in picioare, iar eu treptat l-am invatat sa aiba incredere in mine. Sa zicem doar ca nu am avut si nici nu avem o relatie normala, fiecare avem problemele noastre insa ne ajutam unul pe celalalt sa le depasim sau minimalizam. Datorita lui am invatat ce inseamna respectul intr-o relatie, ce inseamna sa te poti baza pe celalalt. Treptat, impreuna, am invatat ca nu exista relatii ca in filme, ca trebuie sa faci compromisuri, etc pt a putea convietui cu o persoana. Chit ca avem mici ciondaneli, certuri, tot pe el il aleg. Este persoana care ma intelege, care ma accepta asa cum sunt si viceversa. Imi place ca atunci cand vorbeste despre viitorul indepartat sunt si eu inclusa in el, cu toate nu planuim sa ne casatorim prea curand. Sa zicem doar ca suntem genul de persoane care fac lucrurile total anapoda: dupa 5 ani m-a cerut, dupa inca 5 ani planuim sa ne casatorim.
    La multi ani pt 8 Martie, Camelia!

    RăspundețiȘtergere
  7. "Stiam ca o sa vii ..." Asa mi-a spus cand ne-am intalnit prima oara ...m-a facut sa zambesc . Era vara . A fost usor, a fost ca si cum ne-am intalnit din nou, nu stiu cum sa explic...ma simteam ca acasa langa el, si nu doar eu ... Mi-a trimis o melodie pe care o ascultam dimineata cand imi beam cafeaua...m-am simtit indragostita de el. De atunci imi simt sufletul plin de el, plin de dulceata, plin de dragoste . Ma simt a lui chiar daca nu as mai fi cu el . E greu sa vorbesc despre el, simt ca orice as spune nu pot reflecta exact cum el ma face sa ma simt . Obisnuiam sa nu prea am incredere in mine, cu timpul m-a invatat ca gresesc ...cu timpul mi-a aratat ca pot fi exact ce doresc sa fiu , mi-a aratat ca pot . I-am spus ca am invatat multe de la el, iar el mi-a spus ca eu eram deja asa, doar ca nu stiam :) ca el nu a facut decat sa ma ajute "sa vad" lucrurile . Mi-a spus ca dintre toate femeile cu care a fost, eu sunt cea mai femeie ...s-a referit la faptul ca sunt calda, ca il pot intelege, ca il pot asculta , ca sunt delicata si ca-i daruiesc liniste . Ma face sa ma simt frumoasa, desi uneori nu ma simt ...uneori ma simt obosita si am si cearcane pe care inca nu le-am "mascat" ..iar el imi spune ca sunt frumoasa . Ma face sa ma simt atat de bine .. unoeri ma saruta fara sa ma astept, uneori imi face un compliment pe care nu-l astept . Ne si certam . nu e totul roz , nu e perfect . Oricum, cred ca perfectiunea este hidoasa , de asta cred ca nici nu exista . Cand ne certam, simt ca il pierd ...simt ca si cum il pierd si il regasesc . Simt revolta, simt intristare, simt dezamagire . Viata ne loveste in multe feluri sau incearca sa o faca . Lucrurile din cotidian ne afecteaza si ele intr-un fel sau altul, uneori nu e timp sau stare de spirit pentru lucruri dulci . Dar tot uratul trece si e iarasi bine, desi stiu ca o sa mai vina ... Cand suntem intr-un moment din acesta urat , ma uit in ochii lui sa il regasesc, mereu il regasesc . Nu pot fi suparata pe el mult, pur si simplu nu pot . Il simt parte din mine si chiar daca nu ne va fi dat sa fim impreuna pentru totdeauna, el este pentru barbatul la care sa ma intorc cu drag in gandurile mele , pentru ca am crescut cu el, m-am maturizat, am devenit femeia care imi doream sa fiu . Il iubesc fara sa astept nimic in schimb, nu ma port cu el ca si cum imi apartine ...dragostea lui este a mea acum , dar sunt constienta ca poate intr-o zi nu va mai fi a mea si atunci ...atunci il voi iubi in continuare, va avea un loc mereu a lui . El este barbatul din viata mea, iar cand ma ia in brate simt ca nimic nu-mi poate face rau . Noi, femeile, suntem diferite si avem asteptari diferite, important e sa fim cu cineva care reuseste sa ne faca sa ne simtim asa cum ne dorim . La multi ani noua !

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu am o poveste ca a voastra, nu am trecut prin multe ca voi... am 18 ani si incerc sa ma bucur de viata ( momentan invat foarte mult pentru bac). Barbatul care ma face sa zambesc mereu nu a fost niciodata cu adevarat al meu... oricat de mult mi l-am dorit nu l-am avut insa m-a facut sa fac niste lucruri pe care nu le-as fi facut in veci. Am trecut prin multe stari ... de la tristete la bucurile, de la dragoste la ura, de la ura la dragoste. Nu am fost capabili sa ne dam sentimentele pe fata si sa facem acel pas. L-am cunoscut in clasa a9a, imi e coleg de clasa( stiu ca e ciudat si e foarte chinuitor). La inceput ne tachinam... insa eu sunt ami sufletista si am ajuns sa tin la el mai mult decat trebuia. Am avut parte de petreceri impreuna, de clipe minunate. El e persoana care ma face sa rad din nimic... si cand imi zambeste ma simt "The only girl in the world", nu am incetet nici acum sa tin la el insa... mereu eu am fost aia care a suferit... eu una ma simt usurata ca i-am zis tot ce am pe suflet insa nu stiu ce gandeste el, e singura persoana pe care nu o pot citi. Pentru mine defectele lui se transforam in calitati... e omul care ma completeaza, el este piesa ce lipseste din puzzle-ul meu numit viata. M-am maturizat ,insa... copilul din mine invie de fiecare data cand el ma atinge,ma alinta, ma ia in brate si ma saruta delicat pe obraz. Au fost atatea lucruri care nu ne-au permis sa fim impreuna, toata lumea din jurul meu(prietenii) simte ca noi doi o sa fim impreuna...insa eu nu simt asta si ma doare. E ca o tortura fiecare zi de scoala, din clasa a10a pana acum in a12a... e greu sa rezist zambetului care te face sa radiezi de fericire. Am citit povestile de mai sus... sunt superba... mi-as dori sa va povestesc de ceva mai frumos insa el e baiatul/ barabatul ce'mi spune multe cu un zambet.
    La multi ani de ziua femeii! <3 Succes tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  9. Pentru mine barbatul care m-a facut sa ma simt o femeie implinita este sotul meu :)
    Ne-am cunoscut acum 4 ani si jumatate si in aceasta perioada eu am trecut prin momente bune si mai putin bune iar el a fost alaturi de mine tot timpul. Cele mai putin bune, nu vreau sa vorbesc foarte mult despre ele pentru ca sunt triste, dar voi spune cateva cuvinte ca sa-ti dai seama cat de mult a insemnat ca mi-a fost alaturi neconditionat. Noi ne-am cunoscul pe 1 dec 2007, iar pe 3 martie 2008 mama mea a murit :(( (pe 3 martie s-au implinit 4 ani), nu a apucat sa-l cunoasca :( Nu stiu daca iti poti imagina ce durere in suflet am putut simti, lumea mea parca se probusise(eu aveam doar 23 de ani) s-a intamplat totul atat de repede...nu vreau sa intru in detalii ca nu are rost. Vreau sa-ti spun ca a fost alaturi de mine in fiecare clipa, m-a sprijinit, m-a alintat, m-a iubit neconditionat. De atunci suntem nedespartiti. Nu stiu daca ne-am certat vreodata cu adevarat. M-a facut sa ma simt mereu iubita, sa ma simt frumoasa, m-a sprijinit tot timpul in toate deciziile mele, alaturi de el sunt o femeie puternica si implinita din toate punctele de vedere. Ne-am casatorit in sept 2010 si in oct 2011 am nascut o printesa care ne-a luminat si mai mult viata :) Sunt o femeie si o mamica fericita si asta datorita sotului meu pe care-l iubesc nespus!
    pupicei

    RăspundețiȘtergere
  10. barbatul care m-a facut sa simt ca sunt femeie este chiar sotul meu. povestea a inceput acum 9 ani, a fost acel barbat care m-a ridicat cand imi era greu, care imi aducea zambetul cand eram trista,mi-a demonstrat ca dragostea nu are limite, si ca exista si apropie doi oameni chiar daca sunt la capete diferite ale pamantului.l-am cunoscut fara sa ma gandesc vreun minut ca poate sa fie ceva intre noi, si azi pot spune ca datorita lui sunt o femeie si o mama fericita..chiar daca in acest moment este departe, nu exista zi in care sa nu vb si aud cat de mult ma iubeste si cat de scumpa sunt.
    La multi ani si o zi frumoasa si fericita!

    RăspundețiȘtergere
  11. Adevarata mea dragoste este barbatul care mi-a fost alaturi atunci cand am trecut prin cele mai grele momente ale Vietii,cand tatal meu a murit,cel care m-a invatat ca un barbat nu este chiar ceea ce pare si ca daca sti il poti face sa-si arate cele mai frumoase parti,cele mai sensibile,romantice..povestea poate continua..Cred ca fiecare viseaza la dragotea aceea din filme,din povesti...Acum 4 ani am intrat pe mirc ptr vrajeala.Nu stiam insa ca viata imi va oferi o surpriza.din vrajeala in vrajeala am ajuns sa-i dau numarul de telefon celui ce azi imi este sot.Ca sa nu o mai lungesc dintr-o simpla amicitie am ajuns sa ne iubim ca in povesti.El m-a facut femeie in toate sensurile.Mi-a facut o surpriza minunata atunci cand m-am trezit cu el la usa pentru a ne logodi.Pot spune ca am trecut prin multe(mama mea nu-l vroia pentru ca spunea ea,o sa ma duca departe de ea)insa am trecut prin orice obstacol si ne-am casatorit in august 2009.In septembrie 2010 dupa multe alte peripetii(vina medicilor care ne-au spus ca baietelul nostru are sindromul Down si sa fac avort,pe care l-am refuzat spunand ca ne asumam orice risc)a venit pe lume Baietelul nostru David Alexandru.Un baietel superb,sanatos care ne-a implinit complet.acesta este el ,barbatul care m-a sprijinit mereu,care m-a facut sa ma simt iubita,fericita ,care m-a srijinit in orice lucru am facut fara sa ma certe apoi daca am gresit.Si pentru asta ii multumesc si il iubesc cu fiecare clipa care trece tot mai mult.In prezent sunt o femeie ,o sotie si o mamica fericita si implinta.totul este datorita lui,pentru ca a fost langa mine atunci cand am avut nevoie de el.Il iubesc si il voi iubi mereu.Il voi multumi mereu pentru cel mai minunat cadou din viata mea: copilul nostru.Cel ce ne va unii mereu si ne va face fericiti indiferent de obstacolele pe care viata ni le va pune in cale!!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ne-am intalnit acum 11 ani.Nu este deloc perfect,iar eu nici atat.Dar a reusit sa scoata la lumina tot ce e mai bun din mine si cateodata si ce e mai rau.Ne cunosteam din vedere,ne salutam si atat.Destinul a facut sa ne intalnim in acea seara datorita despartirii unei prietene de-a mea de iubitul ei.Am scos-o in club ca sa mai uite suferinta si am plecat acasa cu EL.Nu in sensul acela.I-am cerut o tigara,apoi am dansat,iar la sfarsit l-am rugat sa ma duca acasa cu masina.Nu m-am gandit la ce o sa fie pana in clipa in care la 3 dimineata mi-a cerut nr de telefon si s-a oferit sa ma duca a doua zi la 7am la scoala.Nu a fost dragoste la prima vedere,dar a facut in asa fel incat peste alte 2 saptamani eram indragostita lulea.Intr-o seara mi-am dat seama ca-l iubesc si...i-am trimis un sms: 'te iube' .Minutele urmatoare au fost luuungi,cu gandul ca poate l-am speriat si o fi fugit deja din tara si n-o sa-l mai vad vreodata.Dar...am primit inapoi un sms 'si eu te iubesc'.
    Au urmat zile si nopti minunate,in care am trait fiecare clipa,in care am fost cea mai fericita,in care eram doar noi doi,in care restul lumii nu mai conta.Cred ca aceste sentimente le poti trai doar odata in viata cu acea pasiune si intensitate care-ti da impresia ca poti face orice.M-a invatat sa imbratisez si sa rad din tot sufletul si fara teama,sa iubesc fara sa-mi pese de ce zice gura lumii.Mi-a dat stabilitatea de care aveam nevoie,mi-a lasat independenta,a avut incredere in mine si de f multe ori mi-a dat forta sa merg inainte.
    Ne-am maturizat impreuna si am invatat multe lucruri impreuna.Ne-am si certat,ne-am suparat,am tipat unul la altul,dar nu ne-am despartit nici macar o zi.Da,au fost clipe in care l-am urat asa cum il iubeam,in care am vrut sa plec,in care m-am intrebat daca suntem facuti unul pt altul...in care am plans si mi-am spus ca totul s-a sfarsit,ca imi doresc o alta viata.Durerea era asa mare ca o simteam fizic,ca si cum mi-as fi pierdut o mana...si cum sa traiesc fara mana mea dreapta?Fara prietenul meu cel mai bun,fara sufletul meu pereche?Si atunci cand am fost gata sa renunt la noi,fara sa-i spun nimic,m-a imbratisat si mi-a spus ca o sa fie bine...
    Da,nimeni nu este de neinlocuit,dar atunci cand gasesti o iubire care te face intreg,care-ti ia suflarea si te face sa te lasi in voia ei,care-ti linisteste sufletul si-ti spune ca nimeni si nimic n-o sa ti-o ia,nu trebuie s-o lasi sa plece niciodata.
    Acum,dupa atatia ani suntem tot impreuna,ne iubim la fel de mult,incercam sa ne vindecam sufletele si sa trecem peste orice problema impreuna.Am fost atat de fericiti si atat de nefericiti impreuna,dar faptul ca azi suntem impreuna cred ca spune totul.
    Iti doresc si tie sa traiesti o iubire care sa te faca sa te simti unica,sa treaca dincolo de timp si sa fie a ta pentru totdeauna!

    RăspundețiȘtergere
  13. Am atatea de spus in privinta barbatului care mi-a schimbat viata de 3 ani incat chiar nu stiu cu ce sa incep.
    Destinul a facut sa fim impreuna fiindca ne-am intalnit la facultate si era cat pe ce ca el sa fie repartizat la o alta facultate. Bineinteles,daca se intampla asta acum povestea mea nu ar mai fi existat. La sfarsitul primului semestru de facultate ne-am apropiat. Eu eram intr-o relatie cu un barbat cu 10 ani mai in varsta , pentru mine nu conta atunci pentru ca credeam ca mi-am gasit iubirea si ca o sa raman cu el pentru tot restul vietii(ce naiva eram), asa ca nu ma gadeam ca o sa incep o relatie. Totusi , ceva m-a atras de la inceput la el si nu stiam ce. Imi pare bine ca am acceptat invitatia de a iesi cu el. De la inceput totul la el mi se parea familiar si parca ne stiam de o viata. Ne-am dat seama mai apoi cat de mult ne asemanam, la inceput ne miram cat de mult gandim la fel,acum ne-am obisnuit, altii inca se mira.De atunci toate s-au schimbat. Petrecem zi si nopti impreuna povestind, fara sa ne pese de nimeni si nimic altcineva, nu sinteam nevoia de mancare(tin minte sa am slabit foarte mult atunci), ne hraneam pur si simplu unul cu celalalt. Am invatat in cateva zile ce inseamna iubirea adevarata,ceva ce nu cunoscusem in cei 20 de ani traiti pana atunci. Am invatat ca iubirea adevarata este cea in care te indragostesti de sufletul unei persone si nu neaparat de fizic(la o adica conteaza si asta dar nu e pe primul loc). Cu el am invatat sa fiu altruista,cat de frumos este atunci cand daruiesti fara sa te astepti la ceva in schimb. Am invatat sa pun pe primul loc persoanele importante din viata mea si ca nu conteaza cati prieteni ai ,conteaza calitatea lor de prieten.El e cel mai bun prieten al meu si sa caut in lumea intreaga nu cred ca as gasi unul mai bun. Are rabdarea sa ma asculte si sa imi dea un sfat indiferent de situatie.Are rabdare sa ma asculte in fiecare zi cand in spun cate ceva beauty related cu care el nu are nici o legatura( ce treaba are el cu beuty gurus on Youtube?) . Chiar si acum cand scriu, ma asteapta sa iesim in oras :P.Nu am nici o inhibitie in fata lui,desi sunt o persoana destul de rusinoasa. Prin asta am invatat sa ma accept asa cum sunt, nimeni nu e perfect si nu va fi niciodata. Ma face sa ma simt frumoasa ,in fiecare zi, prin cuvinte sau gesturi. Are grija de mine cum nu a avut nimeni ,niciodata(in afara de parinti,desigur).Ne certam destul de rar,din mici prostioare, deoarece de vrem unul altuia binele si vrem intotdeauna sa ne lasam ca sa ii fie bine celuilalt. Ajungem la un compromis de cele mai multe ori incat sa ne fie bine la amandoi in mod egal,desi eu i-as da totul lui si el mie. Oricat ar fi de obosit, daca am nevoie de ceva face, fara sa se supere sau sa faca figura, cu placere.
    Toata lumea are defecte, nici el nu e lipsit de ele, dar calitatile de mai sus si multe altele depasesc cu mult micile defecte cum sunt incapatanarea,dorinta de a fi in central atentiei,caracteristica a zodiei leu in care e nascut(pe mine ma scoate din sarite pentru ca sunt o fire retrasa,dar e bine ca ne completam unul pe celalalt, ce ar fi facut doi blegi?).
    Ma opresc aici, m-am cam intins cu povestea,sper ca ti-am transmis si tie sentimentul de fericire pe care il traiesc zi de zi cu iubitul meu.
    La multi ani! Sa fi sanatoasa,iubita si fericita!

    RăspundețiȘtergere
  14. Sunt femeie pentru ca il iubesc. Si il iubesc pentru ca sunt femeie.
    Il iubesc in aceeasi masura in care il urasc.
    Si il urasc enorm de mult, pentru ca este imposibil. Pentru ca sunt dependenta de el, iar mandria si orgoliul meu au disparut in momentul in care mi-a demonstrat ca in dragoste nu e loc de jocuri si copilarii. Il urasc pentru ca nu sunt “oficiala”. Pentru ca il vad doar o singura data pe an, dar il port mereu in suflet si in gand.
    Il iubesc atat de mult incat ma doare. Nu pentru ca dragostea doare, ci pentru ca intensitatea sentimentelor mele pentru el uneori ma raneste, psihic si fizic. Ma doare sufletul cand ma gandesc ca nu pot sa il am. Si ma doare inima cand ma gandesc ca, in ciuda tuturor inconvenientelor, el ramane barbatul care ma face fericita. Singurul.
    Singurul barbat pentru care ma redescopar in fiecare zi. In fiecare clipa. Pentru care sunt dispusa sa renunt la tot si sa o iau de la capat, nu o data, nu de doua ori, ci de ori de cate ori este nevoie pentru a fi fericiti impreuna.
    Ma face femeie in fiecare clipa “furata”. Imi stie fiecare centimetru de piele pe de rost, imi stie cele mai ascunse si mai murdare ganduri si fantezii.Totusi, imi zambeste. El e dominatorul de care latura mea submisiva are nevoie ca de aer.
    Ma cearta, ma alinta, ma mangaie, scoate tot ce e mai bun si ce e mai rau din mine. Ma motiveaza sa fiu mai buna, sa fac o diferenta, sa merg mai departe.Ma invata sa visez. La fel cum ma arunca in abisurile iadului de fiecare data cand avem o discutie in contradictoriu, iar asta se intampla des, pentru ca avem personalitati total opuse.
    E cel mai puternic drog pe care l-am "gustat" pana acum. E interzis si e nociv, fiind motivul pentru care familia si prietenii mei se indeparteaza din ce in ce mai mult de mine, dar ceea ce vad in ochii lui de fiecare data cand ne intalnim, imi da curajul necesar sa lupt pentru fericire. Pentru El, pentru mine, pentru noi.Pentru un baietel care sa ii semene. Pentru viitor, care desi acum pare un concept atat de ireal si indepartat, inca nu pare imposibil.
    Am un caracter dificil, iar in mintea mea traiesc mai multe femei. Una pentru care cariera reprezinta cel mai important aspect al vietii. Alta frivola si fragila, eterna adolescenta. O alta dependenta de placerile carnale. Insa toate il adora pe El.
    El, barbatul care le metamorfozeaza intr-un singur suflet, intr-un singur corp. Intr-un mélange de arome si esente cu gust si miros de femeie indragostita.

    iloveyoutilltheendoftime@gmail.com

    RăspundețiȘtergere
  15. pe drumul vietii mele s-au perindat mai multi baieti, barbati, de la fiecare am invatat cate ceva si datorita fiecaruia am ajuns ceea ce sunt astazi
    cand l-am cunoscut pe primul meu prieten am fost fascinata de el, era era mai mare (ca varsta) decat mine, am inceput o relatie si ma simteam ca si cum stapaneam universul, eu consideram ca am ,,imblanzit" baiatul rau (nu toate visam la asta?), stia mereu ce sa-mi spuna insa, din pacate toate erau minciuni, am descoperit ca el avea mai multe prietene si din asta eu am invatat ca sunt prea valoroasa ca sa accept astfel de lucruri, am invatat sa zambesc in fata altora chiar atunci cand inima mea plange
    a urmat apoi o relatie de lunga durata pentru mine (aproape 9 ani), impreuna am redesoperit increderea in sexul opus, de la el am invatat ca nu toti barbatii insala iar el a aflat ca o femeie indragostita e capabila de orice pentru partenerul ei, am avut o relatie frumoasa, el m-a facut sa ma simt femeie de atatea ori iar eu l-am facut sa se simta mandru de mine, cand eram impreuna, amandoi mereu umblam cu capul sus pentru ca ne simteam bine impreuna, eram mandri unul de celalalt si automat si increderea in sine era pana la tavan :), din aceeasi relatie am invatat amandoi ca rutina ucide si cea mai mare dragoste, ajungi sa te plictisesti de celalalt si ajungi sa-l vezi doar ca pe un frate
    si un alt barbat memorabil pentru mine a fost un coleg de facultate, el era un barbat inteligent, frumos, prietenos, sigur pe sine, din pacate pentru mine am fost si sunt prea timida ca sa-i spun ceva asa, am fost doar amici dar datorita lui am inceput sa ma aranjez mai mult, sa nu mai ies din casa nefardata, cu parul prins intr-o coada de cal simpla, eu consider ca in felul asta am devenit mai femeie

    RăspundețiȘtergere