Sa ne punem gheata in cap, dar sa mai donam si sange ...

23.8.14

De cateva zile pe unde te uiti apare numai Ice Bucket Challenge, despre care n-am nimic de zis si care poate fi amuzanta daca o priveste la rece, problema este ca uneori banii nu au ce sa salveze daca nu exista donatori si azi ma refer la donatorii de sange. Si n-o sa stau sa va povestesc ce inseamna sa donezi sange sau de ce ar trebui s-o facem toti cei ce o putem face din punct de vedere medical. Gasiti informatii pe siteurile dedicate (aici, aici si aici si pe multe, multe altele care incearca sa ne faca sa constientizam ce inseamna donarea), eu vreau sa va spun ce inseamna sa existe o criza a sangelui (cum e in momentul asta in Romania) si sa ai pe cineva in spital si sa aiba nevoie de sange sau plasma. Va spun eu - ai da toti banii din lume (si aia pe care nu ii ai) doar sa gasesti pe cineva care sa doneze la schimb.

Tata a murit de leucemie acum 6 ani - avea 53 de ani. Boala a venit pe un fond de sanatate prost (diabet zaharat de tip II facut in tinerete care i-a macinat corpul, astfel incat imunitatea nu prea exista in momentul imbolnavirii). Au fost momente cand hemoglobina a ajuns in puncte alarmante si singura lui sansa au fost transfuziile de sange si plasma. In Romania in acel moment era o criza majora de sange, lucru care la noi se intampla cam mereu. Pentru a obtine sange pentru un bolnav era nevoie sa se dea la schimb - cineva se duce si doneaza, spune ca o face pentru pacientul x de la spitalul y si i se da un biletel cu care mergi la spital si obtii sange la schimb. Suna diabolic, nu?

Dupa ce-am epuizat toate resursele - familie, cunostinte, amici, prieteni, necunoscuti care au fost dispusi sa ne ajute, am ajuns la varianta "sa cautam donatori pe care sa ii platim" - e ceva groaznic si nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva. Viata unui om ajunge sa depinda de bunavointa altora si de disponibilitatea lor de a dona sange. 

Pe noi ne-au refuzat oameni care ar fi putut sa doneze fara vreo problema, in schimb ne-au ajutat oameni de la 1000 km distanta, care s-au urmat in masini si au venit in Bucuresti sa doneze. Le-am multumit atat cat am putut in momentul ala si o sa apreciez toata viata mea ce-au facut atunci, din pacate pentru tata finalul a fost moartea, organismul lui a pierdut batalia cu boala la un moment dat, insa eu n-am sa uit niciodata ce-am invatat atunci.

Pana la acel moment nu m-am gandit niciodata ce inseamna sa donezi sange si ce diferenta poate face asta pentru un om bolnav, numai cand am ajuns in momente de disperare maxima am realizat ca viata unui om atarna de bunavointa altuia de a dona. Si mi-am promis mie ca atat cat voi putea o sa ma duc sa donez sange ca altii sa nu treaca prin ce-am trecut noi. Si am facut asta constant. Si eu si mama. Si o s-o facem cat vom putea din punct de vedere medical.

Asa ca astazi va rog (cu lacrimi in ochi, este unul dintre putinele lucruri care ma mai poate face sa plang in viata) sa va ganditi ca sangele vostru poate face diferenta intre viata si moarte pentru un om. Si daca sanatatea va permite sa mergeti sa donati, o faceti in primul rand pentru voi.

33 de comentarii

  1. Si eu mi-am propus ca de anul acesta sa donez sange .
    Am grupa AB (norocoasa de mine ) . Doamne feri , in caz de accident sunt convinsa ca "sangele" o sa fie greu de gasit.
    Romanii , sunt in stare sa-ti spuna ca " din apa nu se face sange " .
    Aici am incheiat discutia.

    PS : Sunt PRO pentru tot ce ai zis ! Oameni buni , donati sange ! Nici nu va imaginati cat bine faceti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bravo, sper sa ajunga cat mai multi la aceasta concluzie. Din pacate noi, oamenii, nu constientizam niste lucruri decat atunci cand nu mai avem solutii.

      Ștergere
  2. Eu m-am trezit cu gandul sa scriu despre asta si am postarea in draft. Dar sa scriu efectiv ce inseamna sa donezi si experienta mea cu asta, au mai fost tentative in blogosfera dar nu exista o postare cap - coada cu toate detaliile. Eu donez din 2011 si o voi face in continuare, cat timp stiu ca sangele meu ajuta. Mi-am convins si iubitul si fratele si sper sa constientizeze cat mai multa lume lipsa asta acuta de sange!

    Cu galeata - multi au vazut/facut, putini au si inteles ideea. Cam 90% din ei isi toarna apa in cap fara sa stie de ce ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e cu galeata si 90%, dar cam asa sunt toate la noi. Poate d-aia ar fi bine sa invatam sa impartasim si lucrurile de genul asta, uneori rezonezi mult mai bine cu experienta personala a cuiva decat cu o campania in media care nu-ti spune nimic pentru ca nu ajunge sa te atinga.

      Ștergere
    2. Fix la asta m-am gandit si eu, de aceea si vreau sa scriu, sa stie si ceilalti!

      Ștergere
    3. Asa e cel mai bine pentru ca sunt multi care ar face-o, dar nu constientizeaza ca ei chiar pot schimba ceva pentru cineva.

      Ștergere
  3. eu am 0 pozitiv, destul de rara insa nu pot sa donez din cauza greutatii mici, cel putin la mine in oras, insa am inteles ca in orasele mai mari pot dona si cantitati mai mici si abia astept!

    RăspundețiȘtergere
  4. :(

    Si eu m-am gandit de mai multe ori sa donez sange, dar ma gandesc ca ma trimit cei de la spital acasa. Am inteles ca trebuie sa am un numar de kg la 1,70.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sotul meu a tot donat... In ultima vreme, programul nu i-am mai permis.
    Pe mine m-a retinut teama de ace si gandul ca mi s-a intamplat de multe ori sa mi se faca rau cand mi se recolteaza sange!
    De suflet, de bun simt, de spirit civic articolul tau! Te felicit pentru faptul ca l-ai scris!

    Ilda
    Lavender Thoughts

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O parte din articolul asta e durere, nu doresc nimanui sa simta si sa traiasca ce-am trait noi atunci. Nu poti obliga pe nimeni sa doneze, dar daca macar un om simte ca e cazul sa incerce sa o faca in urma a ceea ce am scris eu ma declar impacata.

      Ștergere
    2. Corect! Excelenta atitudinea!

      Ștergere
  6. Emotionant si trist...imi pare rau!
    Donarea de sange o sustin, insa din pacate personal nu pot face asta! Dar este groaznic sa depinzi de oameni....

    Cat despre marea provocare pe care o gasesti oriunde intr-un mod excesiv...sunt satula :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu sper macar sa ne faca sa constientizam faptul ca un gest mic de-al nostru poate salva o viata.

      Ștergere
  7. Foarte emotionanta postarea ta. :((. Si eu vreau sa donez, marti trebuie sa ma duc la spital sa imi schimbe pansamentul la deget si poate reuseste sa imi ia si sanse.
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dara, am scris cu sufletul in palma si cu lacrimi in ochi - e tot ce-mi doresc, sa ajunga la sufletul celor ce-l citesc si sa ne faca sa cautam acolo unde inca mai e ceva bun si sa facem ceva sa ii ajutam pe cei care (vor, nu vor) depind de noi.

      Ștergere
  8. Incepand de anul acesta am devenit si eu donator. Nu am o grupa foarte rara (A+), dar m-am gandit ca orice fel de donatie este importanta si din acest motiv incurajez si eu pe oricine sa faca acest gest. Eu nu am avut nici un fel de neplaceri nici in timpul nici dupa recoltare, iar cei de la centru au fost foarte draguti.
    Felicitari pentru articol.
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur cand citesc mesaje de genul asta si felicitari pentru ceea ce faci.

      Ștergere
  9. Imi pare atat de rau cand citesc astfel de postari. Sper din tot sufletul meu sa ajung si eu sa donez. Mama mea face asta de ani de zile. Pentru unchiu meu a cautat sange la toate cunostintele, a intrebat din om in om si a gasit. Sunt multe persoane dispuse sa ajute fara sa ceara ceva in schimb, trebuie doar bine informati. Multi nu stiu despre ce e vorba si nu realizeaza cat de important e pentru altii, pentru sanatate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta e ceva mai mare problema - neinformarea. Donarea de sange este buna si pentru organismului celui ce doneaza, dar cati stiu asta? E groaznic sa ajungi in punctul ala, doar asa intelegi ce inseamna cu adevarat si ce diferenta poate face un om care se duce sa doneze sange.

      Ștergere
  10. eu am donat aproape 2 ani la rand, de la 18 ani. problema a fost cand m-am mutat in braila, pentru ca nu am schimbat buletinul si figuram acasa. dar in septembrie se termina chinul! schimbare de documente si direct la centru! acum 6 ani, cand m-am hotarat sa donez, la fel, era criza de sange la noi (cand nu e, de fapt?), si chiar mi-am dorit din tot sufletul ca ceea ce fac eu sa-i ajute pe ceilalti, mai ales ca am 0+, asa ca pot da oricui. subiectul e amplu...imi pare rau ca ai trecut prin lucruri triste si rele. viata e nedreapta. mai ales in romania

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur cand citesc mesaje de genul asta si mi-as dori sa constientizeze tot mai multi oameni ca gestul lor poate face diferenta intre viata si moarte pentru cineva.

      Ștergere
  11. Nu vreau sa le iau apararea celor cu Ice Bucket Challenge, dar este de admirat ca un om a gasit o idee atat de populara printre oamenii instariti. Din cate am inteles are si o semnificatie turnarea unei galeti cu apa rece - subiectul va simti pe pielea lui ce inseamna sa nu-ti poti controla corpul, precum un bolnav de ASL.

    Probabil daca s-ar gasi o campanie la fel de atragatoare si pentru donarea de sange, oamenii ar veni intr-un numar mult mai mare sa ajute. Eu stau fix langa Institutul de Hematologie din Bucuresti si in trecut vedeam persoane amarate care se duceau sa doneze sange pe cateva tichete de masa. Nu exista o cultura, nu exista informare si ne trezim fix in momente critice ca e ceva in neregula cu sistemul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anca, eu nu am acuzat pe nimeni ca sa fie nevoia de aparare. :)

      Ideea de la care s-a plecat e mai mult decat buna, insa s-a cam transformat in circ, mai ales la noi, unde a ajuns doar sa fie ceva viral si pun pariu ca multi habar n-au de la ce anume a plecat.

      Informarea lipseste cu desavarsire si de aici aceasta criza continua de sange in Romania, daca ar fi mai multe centre de donare si oamenii mai informati sunt sigura ca altfel ar sta lucrurile. Poate intr-o zi ...

      Ștergere
  12. Si eu am vrut de multe ori sa donez, din pacate nu am reusit sa obtin informatii concrete legate de locatia unde se poate dona sange in orasul meu (Iasi) si programul de functionare; am gasit pe net doar niste numere de telefon fix, la care nu mi-a raspuns nimeni... La un moment dat, aveam sub 50 kg, deci nu ma incadram. Frica de ace sau alte scuze n-am, asa ca-mi voi incerca norocul la numarul de telefon gasit pe unul din site-urile pentru care ai postat link. Si voi incerca sa mai conving persoane din jurul meu.
    Imi pare rau ca, ai experiementat momente atat de neplacute legate de acest subiect.

    Anca

    Anca

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Momentele astea fac parte din viata, nu avem cum sa le evitam, din pacate. Sper sa ai mai mult noroc de data asta si sa schimbi si tu ceva pentru un om care are disperata nevoie de ajutor.

      Ștergere
  13. Am vrut sa donez acum cativa ani, am ajuns pana la un centru de donare din oras (eram cu mai multi prieteni) unde mi s-a spus ca nu pot dona deoarece am sub greutatea minima pentru donare (ceea ce mi s-a parut cam aiurea avand in vedere ca aveam/am o greutate normala pentru inaltimea si varsta mea ).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Limita este de 50 kg din care stiu eu si se respecta.

      Ștergere
    2. Cand am fost eu era 58, oricum si cu limita de 50 kg sunt tot sub limita, dar la 1.57 inaltime...

      Ștergere
  14. Eu personal nu pot sa donez sange, dar mi se pare important ca aceasta campanie sa fie una permanta. Eu personal n-am inteles campania asta cu galeata in cap. Sper ca au "turnat" si ceva bani pt ceva palpabil si nu doar apa cu gheata. Actiunea in sine mi se pare destul de traumatizanta, poate de-asta n-am inteles-o deloc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A explicat cineva mai sus care a fost ideea de baza, insa s-a ajuns prea departe si s-a pierdut sensul.

      Ștergere