Am auzit zilele astea foarte des "trebuie sa iau cadou pentru ..." si pe mine trebuie ala ma zgarie cumva ... si ma zgarie si pe suflet, dar imi zgarie si mintea. Si ma refer la trebuie spus pe un anumit ton si cu o anumita energie care este departe de ce trebuie, nu la modul in care unii oameni aleg sa foloseasca cuvintele.
A face cuiva o bucurie trebuie sa porneasca din inima, mi se pare extrem de trist sa ajungem sa facem lucrurile pentru ca trebuie. Nu trebuie ... mi se pare mult mai onest sa nu iei daca nu simti. A oferi cuiva ceva pentru ca trebuie si atat ... sau sa oferi ce nu-ti place sau de care vrei sa scapi ...
Pe langa cadourile pe care le fac eu in mod normal in perioada asta - pentru ca simt si pentru ca vreau sa ofer mici bucurii - anul asta am facut si ceva ce mi-a venit in minte fara sa ma fi gandit inainte bine la asta. Am in jurul meu cateva femei care trec prin niste situatii mai dificile si nu ma refer neaparat financiar ... nu as spune neaparat ca avem relatii extrem de apropiate, dar ne intersectam des si stiu anumite lucruri.
Asa cum stiu ca fiecare dintre ele se lasa pe sine pe ultimul loc (un tipar care se repeta la tot mai multe femei si pe care eu imi doresc tare mult sa il pot schimba cumva), tot asa stiu ca nu se va gandi nimeni sa le ofer ceva ales cu grija pentru fiecare sau sa le ofere ceva impachetat frumos. Asa ca asta am facut: am ales pentru fiecare ceva si o sa le fac o bucurie inainte de Craciun, o bucurie pe care stiu ca nu o asteapta si care stiu ca nu va schimba realitatea de a doua zi, dar care stiu ca o sa le aduca aminte in momentul ala ca inca se pot bucura si zambi.
Si am mai facut ceva zilele trecute care m-a facut sa zambesc si care stiu ca a adus bucurie. Le-am trimis pe matusa'mea si pe vara'mea la salon ... sa se tunda si sa-si faca unghiile. Matusi'mea nu a fost niciodata sa se tunda undeva pentru ca s-a tuns mereu singura, iar vara'mea ... mereu gaseste altceva mai important decat ea pe care sa dea banii. Au comentat putin, le-am zis ca e deja achitat cadoul, asa ca sa-si faca programare. Dupa m-au sunat razand ... "ce bine te-ai gandit"! Despre asta e vorba ... si nu ma astept sa primesc "la schimb" un cadou inspirat, prea putin ma intereseaza asta.
Si tot asa cum m-am gandit la anumiti oameni si la faptul ca vreau sa le ofer ceva, sunt oameni carora nu simt sa le ofer nimic ... si e perfect in regula asa. Cum ziceam la inceput ... sa faci ceva din obligatie e egal cu 0.
Sunt multe intrebari cu care as putea sa inchei postarea asta, dar nu o sa intreb nimic. Daca aveti ceva de spus ... o sa citesc cu placere.
Trimiteți un comentariu