Giveaway MAC Baby Sparks Dazzleglass (pentru "copila" din tine)

Baby Sparks este unul din produsele mele preferate si il ofer azi uneia dintre voi. De ce tocmai azi? Primul motiv ar fi ziua de 1 iunie (cred ca fiecare dintre noi pastreaza in suflet o parte din copilarie si mai cred ca in anumite momente ale vietii avem nevoie sa redevenim copilul fara griji de acum multi ani pentru a putea merge mai departe) si al doilea motiv este ca azi incepe oficial vara (eu sunt nascuta vara si ma simt cel mai bine in acest anotimp), asa ca trebuie sa sarbatorim.

Cum il puteti castiga? Lasati un comentariu la aceasta postare (cele ce nu urmariti oficial blogul lasati o adresa de mail la sfarsitul comentariului ca sa pot identifica in caz ca veti fi norocoasa castigatoare) in care sa-mi spuneti care e cea mai frumoasa amintire din copilaria voastra si de ce v-a ramas in suflet acel moment.

Giveawayul va fi deschis pana sambata 04.06 - ora 22. Duminica voi anunta castigatoarea care va trebui sa ma contacteze cu datele de livrare in maxim 48 de ore (in cazul in care nu ma va contacta in timp util, voi alege o alta castigatoare). Nu am decis inca daca voi alege eu castigatoarea sau voi folosi random.org.

Sa inceapa distractia!

37 de comentarii:

  1. Cea mai frumoasa amintire,este una inedita!
    Cand eram micuta eu si prietena cea mai buna obisnuiam sa ne cataram peste tot,si asa am reusit sa ma agat peste tot.
    Odata am ramas agatata pe un gard,si tipam cat ma tineau plamanii,pana cand m-a auzit sora mea si a venit dupa mine:))Eram acolo ca si in desenele animate,cand Tom zbura si cadea fix intr-o bluza pusa la uscat:))
    M-am speriat foarte rau,dar cand ma gandesc ma amuza si acum,si o consider o amintire frumoasa.
    De atunci stiu ca pe sora mea pot conta oricand,si de fiecare data cand cadeam[se intampla extrem de des] tipam,pana venea ea dupa mine:))
    Pana in ziua de azi la ea apelez cand am probleme:)

    gfc:morphine

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu cand eram mai mica eram o fata destul de cuminte,raiam la tara,unde oamenii aveau animalute de tot felul.Am fost o fata extrem de miloasa,fapt pentru care am avut uneori mult de suferit.Insa totusi sunt cu constiinta impacata ca am dorit sa fac doar lucruri bune.
    Ceea ce va povestesc acum,insa,s-a intamplat acum vreo 35 de ani;ma jucam langa o vale care avea malurile pline de buruieni,mai mari decat mine si dintr-o tufa stufoasa ,de cateva ore auzeam un zgomot ce semana cu un planset de nou-nascut.M-am apropiat cu teama sa vad ce este,si era un puiut de pisic,plin cu oua de muste,mai mult mort,decat viu
    Aveam putin peste 10 ani,asa ca am luat puiutul pe brate l-am dus acasa,prima data l-am spalat,l-am curatat de acele oua groaznice de musca,i-am pus pe rani,rivanol si unguent cu tetraciclina,furat din casa,l-am ascuns intr-un loc sigur si l-am hranit cu biberonul fratelui meu.(era singurul biberon cu sticla pe care il aveam in casa,asa ca nu am avut alta aletrnativa) Cand m-a prins mama ce anume faceam,mi-a dat o mama de bataie de o tin minte si acuma,insa cel mai grav lucru a fost faptul ca a pus pe tata sa-mi ia pisicutul si sa-l arunce.In semn de protest,am plans si am refuzat sa mananc,pana imi va aduce tata pisicul inapoi.
    Cand au vazut,ai mei, ca nu este de glumit deoarece de doua zile nu mancasem nimic,mi l-au adus la pat,curat,si hranit.
    Mi-a inveselit toata copilaria si a murit de batranete.
    Daca oamenii m-au tradat,uneori si cei mai buni prieteni au facut-o,insa animalutele mele nu au facut asta niciodata.(Desi era motanel i-am pus numele de Miruta)
    Te irmaresc prin GFC cu numele de mariana
    e-mail:faur_mariana65@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  3. Vara o petreceam la bunici, ma jucam cu copii de dimineata pana seara, dar ceea ce asteptam in fiecare seara era sa ma duc cu bunica la magazin unde imi cumpara o inghetata.Nu o sa uit niciodata, eram doar noi doua, vorbeam nimicuri pana la magazin si inapoi (era ceva de mers).Era un moment foarte special si mi-a ramas in minte.
    I miss her.

    RăspundețiȘtergere
  4. La bunici,cred ca acolo am cele mai haioase amintiri.Era vara,cred ca aveam in jur de 12 ani,iar verisoara vreo 14.Bunici,in special bunica nu ne lasa prea mult pe afara,iar de mers la asha zisa "discoteca" din sat nici atat.Vine ziua de sambata,vb cu majoritatea copiilor,si suntem hotarate sa fugim in seara aia,la disco.Ne aranjam,ne coafam,ne imbracam,ne incaltam...cand colac peste pupaza,se auzeau pasii bunici.Nici nu stii ce fior pe sira spinarii ne`a luat:))Ea sarmana venise sa ne ia sa o ajutam sa bagam puii in cotet,dar noi direct in pat,si cu plapuma in cap,asha imbracate am aterizat:-J.OK pana aici,cu toate ca era sa fim deconspirate.Am ajuns la disco,ne`am distrat si hai acasa.Ei cum facem acu,ca muysai in seara aia bunica luase cheia de la poarta in casa.O ajut pe verisoara sa sara gardu,facand pe scaunu:)))fara sa ne dam seama ,ca eu nu aveam nici o sansa:)))intr-un final,a intrat in bucataria de vara si a luat cheia de rezerva.Dar asta dupa vreo juma de ora de ras si de gandit printre scandurile de la gard:))).La tara mi-am cunoscut sotul,in 2000 si suntem impreuna de atunci.Eram copii amandoi.Si imi mai amintesc o chestie iar haioasa.Se formase o gasca la tara,eu deja eram "combinata" cu sotul meu de azi:X.Si la marginea satului era o pepiniera,si ce ne trece noua prin cap,sa mergem la furat:D Asta dupa ce fusese o furtuna din aia de vara si era asha racoare.Toate bune pana aici...cand eram noi in toiul actiunii(ii cautam pe cei copti)hopa paznicu.Era un noroi in tarla,pfoaii si toti culcatzi,pe burta.Eram inspaimantati cu toti.Noroc...nu am fost vazuti iar paznicul a plecat.Ne`am luat frumos cate doi pepeni de persoana,vis a vis era si este:)) raul Buzau,ne`am dus pe malul lui,toata gasca,luna plina,si eram cu totii exact ca porcii.Si la gura,de la pepenii sparti,caci aveam cutite,si pe noi.Oricum a fost super frumos si nu o sa uit niciodata.Oricum nu le am eu cu povestitul,sper sa fi inteles ceva si sa te fi amuzat:*O zi si un inceput de luna excelent.Zeyya
    Mail:o_scumpik_86@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-amintesc cu placere de catelusa mea, Lady, un ditamai boxerul, care cand se ridica in 2 labute sa sara pe mine era mult mai inalta ca mine si mereu ma dobora jos. Si cea mai amuzanta si enervanta la vremea aia, amintire legata de Lady, este ziua in care, fiind plecata la gradinita si parintii la servici, ea a ramas singura in casa, reusind sa-mi roada toate papusile (care erau destul de multe la numar fiindca trecuse ziua mea de nastere), sa roada majoritatea scaunelor din casa, toate covoarele mototolite si sa nu uitam papucii de casa, care au fost rosi in totalitate :)) cred ca se plictisea grozav.
    A fost primul si singurul meu catel si chiar mi-e dor de ea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt Ileana. Va urmaresc pe toate cu drag (pe toate din blogroll-ul Iguanitzei) si imi inseninati ziele uneori atat de ocupate!
    M-am inscris la giveaway mai ales pentru tema (si pt gloss, evident!) pt ca imi da ocazia sa vorbesc despre BUNICA MEA. Este cea mai curata, luminoasa si pretuita amintire a copilariei mele. BUnica mea avea par alb si un capot inflorat (gri cu flori rosii si maro) care mirosea mereu a mancare. Bunica mea avea maini uscate, cu degete lungi care reuseau sa mangaie chipuri si suflete. Mai ales suflete... Bunica mea depana povesti cu Imparatul Rosu in timp ce scotea fasolea din teci sub streasina casei. Bunica mea facea unt si paine si dulceata de rozinchine...Bunica mea facea o placinta cu mar a carei aroma n-am mai regasit-o de-atunci...Bunica mea coagula in jurul ei energii...fertile...Bunica mea era ca un nuc la umbra caruia reuseai sa-ti tragi sufletul si sa te odihnesti...de viata, de joc, de necazuri, de griji...Bunica mea un suflet in care incapeam toti si ne miram mereu ca am fi putut fi 100, nu doar trei nepoti carora sa ne poarte grija si, apoi, dorul...Bunica mea ducea in spate o mare tristete...Bunica mea a fost singura fiinta din partea careia am perceput vreodata ceea ce se numeste "acceptare neconditionata" . A fost reazamul meu si oaza mea de liniste. De fapt, pentru mine COPILARIA A FOST BUNICA...
    ileanafritea@gmail.com

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu am copilarit in Slobozia, cu mama si bunicii mei. Si dintre miile de amintiri, cea de care mi-aduc pregnant aminte este atunci cand am fugit de acasa.....pt ca mi-era dor de mama. :)
    Aveam vreo 7 ani si ma jucam linistita in fata blocului; vine mama la mine in jur de 12-13 ca de obicei sa ma pupe si sa-mi spuna ca ne vedem mai pe seara. Pleca la munca, ea fiinf medic si la parculetul/"oraselul" de vara numit Hermes (poate cele din Bucuresti ati auzit de el). Era un loc extraordinar inainte... plin de cai, curse de cai, bazine de inot curate, animale domestice si salbatice, cafenele si leagane peste tot. Pentru ca ea sa ajunga acolo (Hermes-ul e la 2-3 km de Slobozia)se ducea la sediul Hermes din SLobozia sa prinda o masina incolo.
    Ei si nu dureaza mult, cred ca vreo jumatate de ora, si mi se face un dor extraordinar de ea incat nu puteam sta locului. Asa ca la vreo 45 de minute- o ora.... plec eu frumusel pe jos inspre sediul respectiv. Pentru ce? Ca sa iau masina, evident! :)) Nu stiu nici in ziua de azi cum am ajuns, probabil doar prin memorie foto. Cand m-au vazut cei de la sediu, care ma recunosteau, ma intreaba: ce cauti singurica pe aici? Eu: "vreau la mama". Si la mama m-au dus.
    Iar mama a ramas cam fara cuvinte cateva minute cand m-a vazut in fata ochilor, la Hermes. Apoi a trebuit sa vorbeasca deoarece trebuie sa o sune pe bunica mea sa ii zica ca sunt ok, ea nestiind ca plecasem. Bunica ce zice...:"ete na! ce aventuriera mica avem!". :))
    Good old times...

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi-au ramas in suflet multe lucruri legate de copilarie: cum jucam sotron de dimineata pana seara, cum mergeam cu bunicul la cofetarie, cum ma plimbam cu masinuta cu pedale prin parc, cum ma jucam cu papusile in curte la bunia si taiam hainele mele care nu-mi placeau, sa le fac lor haine, si mama se criza intotdeauna, cum erau toate gardurile scrise cu creta colorata, cum ma cataram in copaci dupa diverse fructe, cum dormeam cu matzele in pat (mama iar se criza). That was the life, fara griji si plina de veselie. :-)

    RăspundețiȘtergere
  9. si eu iubesc la fel de mult vara, cu tot soarele puternic, cu temperaturile ridicate si noptile senine.
    zilele trecute vorbeam cu sotul meu si mi-am amintit o intamplare amuzanta.
    in vara cand treceam clasa a 6-a am plecat impreuna cu mama si fratele meu mai mic, clasa a 2-a, la munte, la o prietena foarte buna de-a mamei. era prima oara cand mergeam la munte si nu mai puteam de bucurie. mama ca sa-i faca o surpriza prietenei ei a scos la clocitoare cativa pui de gaina si cativa bobocei de rata, iar in ziua dinainte plecarii a pregatit un cos cu diverse alimente.
    am plecat din calarasi dimineata la ora 5 cu trenul. iti inchipui o femeie cu doi copii mici dupa ea, plus bagaj cu hainute pentru o saptamana, un cos cu alimente si 2 cutii cu puii de gaina si rata :)) pana la bucuresti a fost cu a fost. personalul era direct, mama a stat pe hol sa pazeasca cele 2 cutii cu pui (erau puse una peste cealalata si legate cu sfoara bine, dar animalutele mici piuiau de mama focului). la bucuresti ne-a intampinat la gara sora mea mai mare. am mers la ea pentru cateva ore pentru ca nu aveam legatura directa la tren, plus ca trebuia sa ajungem la gara de nord.
    nu mai spun cat de comica era faza la troleu cand trebuia sa apesi pe butonul verde ca sa ti se deschida usile si mama se invartea pe langa el ca nu stia ce sa faca si sor-mea se isteriza :)) eram speriati de bombe, ca majoritate provincialilor care ajung in capitala si totul e diferit de ce stiu ei.
    ajungem la sor-mea si mama le da drumul puilor pe balcon sa faca miscare si sa le dea sa manance. sor-mea era in crize ca trebuia sa faca curat pe urma :))
    ajungem la gara de nord, ne luam bilete, ne urcam in tren si se anunta ca are intarziere 45 de minute. intr-un final pleaca si vine nasu' sa verifice biletele. toate bune si frumoase pana cand vede cutiile pe care mama le tinea in compartiment cu noi. controlorul ii spune ca trebuia sa-i duca in locul special amenajat de bagaje sau ne da jos la prima statie. mama incepe sa se explice ce si cum, ii da o spaga de 2 lei (asta in prin '98) si duce puii la bagaje la capatul coridorului. pe noi ne-a lasat in compartiment si tot face ture pana la noi si inapoi la pui. iesim pe hol la un moment dat ca ne striga mama. de ce era mama disperata? scapase un boboc de rata si se chinuia sa-l prinda si nu reuseam. fugim dupa bobocel, il prindem, in baga in cutie si vine iar controlorul. acum ii spune mamei ca nu are voie cu animale in tren si ca la prima ne da jos. mama, saraca, se roaga de el si ii mai da o spaga ca s-o lase in pace. dupa o perioada iar trece nasu' iar ii atrage atentia. mama era terminata, dar se tine tare si nu-i mai da spaga. intr-un final dupa vreo 4-5 ore, nici nu mai stiu cat am facut pana la brasov, ajungem in gara si cobor usurati. acolo ne astepta sotul prietenei ei care ne-a dus cu masina pana acasa, in bran. am ales sa stam in casa batraneasca, sus pe deal. jos in bran era casa una dintre fete si puteam sa stam si acolo. dar aveam mult de pierdut daca alegeam sa stam jos.
    pe deal era atat de frumos. ca sa ajungem la casa treceam prin curtile oamenilor si ni se parea asa ciudat, plus ca aveam de urcat putin. ajunsi sus ne-au intampinat cei 3 catei ai prietenei mamei cu care ne-am jucat toata perioada. alergam cu ei prin toata curtea, pe portiunile unde se cosise deja fanul, ne jucam de-a fata-ascunselea. prietenii mamei aveau iepurasi si alte animale. atunci am vazut prima oara de aproape o vaca si o oaie. ne-am urcat in podul de la grajdul animalelor si am stat pe fan ore intregi, am cules fragi (prima oara cand vedeam) si am stat polaniti la soare pe iarba. mama era suparata ca ne murdarisem toata hainutele de verdele ierbii. cand ne-am facut bagajul sa plecam una dintre cele 2 cateluse care se atasase de noi s-a bagat in bagaj si eram sa inchidem geanta fara s-o vedem. se bagase intr-un colt pe sub haine. era mica fiind de rasa pichinez.
    a fost cea mai frumoasa saptamana dintr-o vacanta de vara din copilarie :)

    RăspundețiȘtergere
  10. am multe amintiri frumoase din copilarie, daca ar fi sa aleg doar una - impreuna cu cea mai buna prietena si prietenii din bloc hoinaream toata ziua, locuind la marginea orasului aveam aproape Dunarea, padurice - spatiu berechet de jocuri. Eram pe la vreo 10 ani, in perioada asta aparusera capsunile si unuia dintre noi i-a venit ideea sa mergem sa "furam" capsunele. Toate bune pana se apropie, alergand, de noi cineva cu strigate. Am zbughit-o in graba, sarind gardul cu chiu cu vai si cu spaima sa nu ne prinda am luat-o la fuga spre padure sa ne ascundem. Spre "norocul meu" papucii mei au cedat si nu vreau sa ma gandesc ce fel am ajuns pana acasa desculta, ouch, aw, uuu :)))

    RăspundețiȘtergere
  11. Ma inscriu si eu. Nu o sa spun o amintire anume dar o sa spun ceva in general. De fiecare data cand vine vara ma gandesc cu drag dar si cu tristete la copilaria mea. Pana acum 4-5 ani eu imi petreceam fiecare vacanta (in special vacanta de vara, toata) la bunicii mei la Sinaia. Abia asteptam sa fie ultima zi de scoala, ma urcam in masina si ma duceau ai mei la Sinaia. Nu mai doream sa plec de acolo, si acum m-as duce in orice moment numai ca nu am unde. Din cate tin minte stii si tu o parte din poveste, ti-am zis si tie pe mail de bunica mea (nu vreau sa scriu aici). Sunt trista ca acea perioada s-a incheiat asa brusc dar totusi ma gandesc cu placere si am zeci de amintiri placute, leaganele pe care le faceam cu sfori in curte si ma dadeam pana se rupeau, copacii in care ma urcam si casutele vechi, din lemn, plimbari cu maxi taxi de unde stateam pana in centru unde bunica mea, ca sa nu plateasca bilet, dadea si ptr. mine un bilet de pensionar etc.

    Pup

    RăspundețiȘtergere
  12. Cat de cute este acest giveaway, mai ales ca astazi este 1 iunie si incepe varaaa!!
    La multi ani pentru copilaşul din tine!!:) Huuug!

    Am multe amintiri la fel de frumoase si haioase din copilarie; n-as putea spune ca una a fost cea mai cea... insa imi aduc aminte cu mare placere de vacantele de vara petrecute la bunici (caci era regula sfanta inainte la noi, daca e vara: macar 2-3 saptamani mergem la bunici la aer curat!:)

    Eu fiind singura la parinti, tanjeam dupa copiii de varsta mea... asadar, ma atragea sa merg acolo unde ma intalneam de cele mai multe ori cu verisoarele/verii mei, niste parteneri de joaca de nadejde!!:) Impreuna faceam tot felul de trasnai, marunte, dar... multe! ..si tot impreuna dadeam o mana de ajutor la treburile gospodaresti (fara noi, nici ca se puteau misca lucrurile in acea curte!:P )

    Frumos era de fiecare data cand ne strangeam cu totii si jucam tot felul de jocuri sau cand chicoteam de x sau de y (caci se infiripau si primele prietenii...timide, dar existente chiar de la acea varsta frageda!:) sau cand construiam casute din lut, cu anexe si gradina, cand enervam parintii cerandu-le "ingrediente" pentru mancarea "omuleţilor" (papuşi confectionate de noi) din acele casuţe (caci doar nu erau sa flamanzeasca) :))
    sau cand megeam cu animalele la pascut si daca eu, de pilda, ma intersectam cumva cu vreun gâscan, era vaaai de dundu meu... maream pasul instantaneu cand il vedeam cu gâtul intins alergand spre mine... si cate si mai cate astfel de momente!:)

    Si pentru ca veni vorba de pasari, imi amintesc cu nostalgie de un rătoi ("Mâcmăcule" pe numele obisnuit, "Donald" pe cel "oficial":)) pe care l-am crescut de mic ...pana a murit de batranete (dupa 8 ani). El era partenerul meu loial de joaca de cate ori reveneam la bunici.:) Imi amintesc cum ii plasam un lighean mare cu apa in mijlocul curtii vara,ce-l atragea ca un magnet.:)) Apa se incalzea repede, iar el se balacea in voie cateva minute bune. La fina...ce penaj avea! Doamne! Era alb (si cu un ineluş la codiţă, doar era bărbat:) ... un alb năucitor, iar penaul...fiiiin .. cât imi mai placea sa-l mângăi!!! Alerga dupa mine, eu dupa el... era tot o veselie pe noi! :)

    De fiecare data cand vad o râţuşcă imi amintesc de Mâcmăcule al meu. :) By the way, scumpici mai sunt râţuştele de pe lacurile bucureştene!! oh!! Mac-mac!! :)

    RăspundețiȘtergere
  13. offf...grea incercare...oricum nu pot alege un singur moment...deoarece copilaria mea a fost superba....am trait momente minunate incepand cu momentele in care ne jucam pe strada( am copilarit la bunici:)) de-a fata ascunselea,cand ne jucam cu papusile, faceam haine la papusi, ne duceam la livada sa luam caise, gateam din pamant pana la minunatul joc "flori, fete si baieti"....dar oricum activitatile conteaza mai putin, conteaza faptul ca atunci eram curati, inocenti, fara griji si fara rautati. atunci savuram fiecare clipa si stiam sa ne bucuram de ea...imi pare rau ca nu mai pot fi mica din nou....era asa frumos:)

    RăspundețiȘtergere
  14. Te urmaresc prin GF cu numele PreciousBoutique.Cea mai frumoasa amintire...hmm..am multe amintiri frumoase dar una foarte speciala o voi povesti..eram la bunica si m-au sunat parintii mei sa imi spuna ca vin sa ma ia pentru ca au o surpriza pentru mine acasa.Cand am ajuns acasa mi-au spus sa ma duc in baie si sa ma uit ce e acolo..si cand am intrat era un catelus adorabil:X.De foarte mult timp imi doream un catelus dar parintii mei mereu spuneau ca nu e indicat sa luam vreun animalut in casa momentan si mereu eram dezamagita de acest raspuns,pana in ziua aceea cand dorinta mi s-a indeplinit.Si tin sa mentionez ca il am de atunci pe catelusul meu iubit,dar acum este batranel :( si il iubesc foarte mult si nu vreau sa ma gandesc cum va fii cand el nu va mai fi alaturi de noi...

    RăspundețiȘtergere
  15. In general imi placeau jocurile gen "Tarile', dar si papusile Barbie. Tin minte si acum cat ma chinuiam cu prietenele sa realizam haine pentru papusi, mai ales pantaloni.
    Cel mai frumos este ca multe dintre prietenele din copilarie imi sunt alaturi si acum, si ca atunci, incercam sa ne ajutam reciproc.

    RăspundețiȘtergere
  16. gFC:Dedeea
    Nu as putea deloc sa ma limitez la o singura amintire:d Copilaria mea a fost una plina de aventuri si peripetii,insa ce mi-a ramas cel mai bine intiparit in minte sunt vacantele de vara petrecute la tara.
    Erau mai mereu absenta de acasa.De cum se lumina de ziua,pana seara tarziu alergam si cutreieram intreb satul.
    Innotam,ma pierdeam,practicam tot felul de joculete.
    De mancat nu mai spun:)) Nu era timp si nici chef pentru asa ceva.
    Apoi seara,dupa o zi intreaga de joaca,ma refugiam langa bunicul meu pentru a asculta cele mai frumoase povesti.:)
    Era atat de placut sa stai alaturi de o persoana atat de draga,numarand stelele si ascultand povesti:)

    RăspundețiȘtergere
  17. Imi place propozitia de final! :)) Asadar, "sa inceapa distractia"! :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Imi amintesc si acum Duminicile in care venea tata [parintii mei au divortat cand aveam 6 ani] sa ma duca in parc, imi cumpara baloane si ma dadeam in leaganele mari [acelea care vin doar cand sunt sarbatori sau festivitati in oras]. Abia asteptam sa vina weekend-ul, faceam temele de Sambata, sa am Duminica libera pentru el... Aproape ca numaram orele ramase. Imi amintesc si acum cum fredonam "Sa fii copil e-un lucru seriooosss, nimic pe lume nu-i mai frumooooos" [http://www.youtube.com/watch?v=5o9iMeWPdwY] in timp ce zburam prin acele masinarii fermecate...
    Din pacate, timp a trecut, eu am crescut, iar tata a uitat sa mai treaca Duminica...

    RăspundețiȘtergere
  19. Am amintiri frumoase din copilarie,fiindca o mare parte din ea mi-am petrecut-o la bunici.Una dintre ele ar fi legata de un iedut.Im apropierea Sfintelor Pasti cam prin martie trebuia sa "nasca" caprita iedut,eu eram foarte bucuroasa fiindca iubeam si inca iubesc mult iedutii,sunt asa frumosiiii.In sfarsit venise ziua cea mare cand s-a nascut iedutul,cand l-am vazut m-am indragostit pe loc,era un iedut mai special fata de ceilalti care i-am mai vazut,era alb cu pete maronii si cu o stea neagra in frunte.Semana cu iedutii din povestile pe care le citeam.Intr-o seara l-am luat sa doarma cu mine in pat,iar mama lui zbiera disperata,era asa pufos,din pacate a trebuit sa il duc la mama lui.Alergam toata ziua cu el pe maidan,era asa frumos...Imi pare rau ca atunci nu aveam aparat foto ...mi-ar fi placut sa am o poza cu el...

    RăspundețiȘtergere
  20. Imi amintesc de atunci cand eram copil zilele petrecute alaturi de bunicul meu, care ma ducea in parcul din oras sa ma dau in barcute, in leagane si apoi, in drum spre casa, ne opream la cofetarie de unde imi lua mereu prajitura cu glauzra de fondant roz. Ultima oara cand am fost in orasul meu natal m-am dus sa revad cofetaria... complet schimbata si minunea de prajitura roz nu se mai vindea :(
    te urmaresc deja, iar adresa mea este liana.mitroi@gmail.com

    RăspundețiȘtergere
  21. foarte frumoasa tema comcursului..mi-am adus aminte de copilarie si am simtit acele emotii unice ,specifice acelor ani..acum ma bucur din nou de copilarie alaturi de fetita mea!
    Am foarte multe amintiri legate de copilarie,nu stiu ce anume sa povestesc...copilaria mi-am petrecut-o la tara mai mult cu baietii..aveam doar 2 fete prin zona..eram noi trei fete si restul baieti..o vecina avea in gradina un spatiu ca un lac secat,era practic o grapa destul de mare iar de jur imprejur ierburi si copaci..acolo ne construisem un cuib al nostru,unde ne strangeam si ne jucam..baietii construise bancute din scanduri,noi fetele renovam interioarul,asterneam presulete furate de acasa,cani..pahare,aveam tot ce ne trebuia acolo..era un colt de rai..aveam hamac,liane,era nemaipomenit..si acum imi amintesc cu drag si regret enorm ca locul este acum parasit..plin de bureni...acolo verile erau fantastice..

    RăspundețiȘtergere
  22. Buna!
    Imi amintesc cu mare drag clipele petrecute alaturi de bunica mea, persoana care m-a crescut si care m-a invatat sa fiu OM. Nu as da zilele alea pe nimic in lume.
    Te pup

    RăspundețiȘtergere
  23. Multe clipe frumoase din copilaria mea au fost petrecute...in masina.Asta pentru ca un an de zile am stat la bunici,intr-un sat apropiat de oras si tatal meu ma ducea in fiecare dimineata la gradinita.De mica fiind mai lenesa,obisnuiam sa ma spal pe dinti in masina,astfel toata masina era murdara cu pasta de dinti spre disperarea mamei mele.
    Si normal ca dupa toaleta de dimineata urma si micul dejun,care era servit din torpedou.
    Toti prietenii parintilor se fereau sa intre in masina,deoarece stiau ca ies de acolo mirosind a salam si cu pasta de dinti pe haine!

    RăspundețiȘtergere
  24. Cea mai frumoasa amintire din copilarie a fost cand tot ma rugam de mama sa imi cumpere o papusa vazuta intr-o vitrina.De cate ori treceam pe acolo plangeam de mama focului sa mi-o cumpere,dar nu se indupleca de nici-o culoare.
    Si uite asa de Craciun,Mos Craciun mi-a aduso.Nu pot sa uit cat de invingatoare ma simteam si cat ii faceam mamei in ciuda ca pana la urma papusa tot la mine a ajuns.Nu pot sa cred cat eram de naiba,dar oricum era mai bine.Nu cunoasteam atatea probleme,traiam in lumea mea perfecta.

    RăspundețiȘtergere
  25. Cea mai frumoasa amintire din copilarie face parte din seria" Vacante petrecute la Covasna". Cand eram mica mergeam in fiecare vara la Covasna cu bunicii mei si petreceam cateva saptamani acolo.Imi amintesc cum intr-o zi am pornit cu bunicul prin padure dupa o furtuna si am avut fericita ocazie de a intalni o caprioara mai mult decat prietenoasa,care m-a lasat sa o hranesc si sa o mangai pret de cateva minute.
    Nu am sa-mi scot din cap niciodata cat de bine m-am simtit tot restul verii si tin minte ca povesteam tuturor cum l-am iubit pe Bambi.

    RăspundețiȘtergere
  26. Buna, ma numesc Diana si te urmaresc de ceva timp prin GFC cu numele de Diana. Ador culoarea luciului de buze:> Adresa mea de mail este diana.teo21@yahoo.com
    te pup si la cat mai multe postari interesante:*

    RăspundețiȘtergere
  27. Frumoasa ideea de giveaway si frunos ce au scris fetele pe-aici. Toate lucrurile acestea imi trezesc o mare nostalgie.
    Eu sunt dintr-un orasel de munte, si cele mai frumoase amintiri din copilarie sunt plimbarile prin paduri alaturi de prietena mea, cand povesteam despre baieti, cand mergeam la plaja pe malul raului sau mergeam la alergat pe traseele montane mai usoare, ca ni se parea noua ca suntem grase la 12 ani si voiam sa slabim :)
    Mi se strange inima cand ma gandesc cum era viata atunci, cand nimeni n-avea haine scumpe, fite si bani, cand nu ne machiam in clasa a 7-a, cand eram noi insine si ne indragosteam, si n-aveam cine stie ce artifcii ca el sa ne vada mai nu stiu cum. Si mi-e dor de zilele de vara cand stateam afara pana la 11 noaptea cu copii din vecini sa ne jucam, si nu mancam junkfood. Toate fac parte dintr-o lume ce nu se va mai intoarce. Lucrurile erau mai simple atunci, curate ca aerul din muntii mei, si mi-e dor de toate astea...
    gabriela.ciobotaru@ymail.com

    RăspundețiȘtergere
  28. Buna Camelia,
    Este primul giveaway din Romania la care particip, de dragul subiectului copilariei. Pentru ca povestea mea este mai lunga, as dori sa iti las linkul catre bucata de text explicativa.
    http://lithera.ro/pasagera/ca-o-poveste/

    RăspundețiȘtergere
  29. buna, sunt Ana,

    cea mai frumoasa amintire este legata din vara in care am crescut la tara un mielut care s-a facut ditamai berbecul care nu vroia sa mearga nicaieri fara mine.... ami_jr_02@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  30. Pff..Mi-e foarte greu sa spun un moment ! Oricum toate sunt legate de aceeasi persoana care esti prietena mea cea mai buna si acum !
    Cred ca una dintre cele mai frumoase amintiri este atunci cand ne-am intalnit.Ciudat imi amintesc mici detalii desi aveam o varsta foarte frageda.Din povestirile mamei insa mi-am construit o imagine care imi va ramane mereu in inima.
    Am cunoscut-o exact in ziua cand m-am mutat in resedinta actuala.Atunci ea se juca pe afara si m-a invitat si pe mine sa ma joc cu ea ! :D
    Un gest atat de curajos si atat de simplu care a dus la o prietenie ce tine si acuma chiar daca suntem la app 1000 de km distanta..
    email:pitikss@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  31. Cea mai frumoasa amintire este atunci cand eram la tara vara, ploua, iar eu fugeam pe camp in lanul de porumb si ascultam plaia cum loveste fiecare frunza in parte. Ma intorceam ca un mic porcusor acasa, dar ma simteam atat de bine.

    Tot la tara, o amintire care mi-e vesnic intiparita: am carat grau toata noaptea in curte, iar pe la 1 noaptea obosita, m-am intins peste grau cu fata la cer. Un cer mai senin si mai instelat ca atunci nu exista si nu va exista niciodata pentru mine.

    Sper ca stii ca te urmaresc de mult timp, nu stiu daca si prin GFC.. pe care il ignor. Daca nu e ok, poti sa nu mai pui ca entry :)

    O zi senina si plina de frumos iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  32. Buna!
    Am multe amintiri, copilaria e cea mai frumoasa perioada a vietii noastre dar pacat ca atunci cand suntem mici ne dorim sa treaca si sa intram in randulo oamenilor mari. Apoi ne dam seama ca era asa de bine atunci si niciodata nu ne vom mai intalnii cu clipele acelea, cu puritatea si increderea in viata de atunci.
    Eu am copilarit la tara impreuna cu fratele meu. Parintii ne trimiteau acolo pentru ca aveau servici si nu puteau sa aiba grija de noi, veneam in oras doar cand aveau ei concediu, eu nu am fost la gradinita din aceasta cauza, am inceput direct cu clasa I.
    Findca si bunicii aveau o groaza de treburi gospodaresti de facut tot timpul ne luau dupa ei pe la muncile campului. Si va dati seama..cu catel, cu purcel ne suiau si pe noi in caruta s ne luau cu iei, noi de cele mai multe ori plangeam ca stateam ba prin soare, ba neplictiseam ca nu aveam ce sa facem toata ziulica in timp ce iei ba sapau porumbul sau alte treburi din astea si ne tineam toata ziua de fusta bunicamii. Si ca sa ne impece tot timpul bunica mea scotea ba cate o bomboana, ba o ciocolatica, o guma..orice, ceva dulce. si le pune pe jos si ne mintea ca ni le-a adus avionul.
    Poate e o poveste trista dar nu o consider asa. E o amintire frumoasa de care imi este drag pentru ca arata efortul si al lor si al parintilor de a ne creste si de a face din noi oameni de nadejde. Eu din copilaria mea am invatat ca numai daca muncesti esti considerat o persoana capabila si daca ceilalti fac compromisuri asta nu inseamna ca nu te iubesc.
    me_anytza@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  33. buna! :)
    ce nuanta draguta are glossul,chiar imi aminteste de copilarie,imi aminteste de bomboanele fondante roz pe care mi le lua bunica cand eram micuta. 8->
    amintiri din copilarie...sunt multe.desi nu am avut bunici la tara,in fata blocului in care stateam era o mica gradina,unde ma jucam cu sora mea si ceilalti copii.ah ce prajituri de noroi si frunze faceam,cate jocuri ne jucam..in plus,bunicul statea la curte si avea animale : gaini,cocosi,rate,curci...la un moment dat am avut si o caprita,din pacate a fugit..cat am plans dupa ea..si,animalul copilariei mele,cel care m-a invatat ca totusi cainele chiar este cel mai bun prieten al omului..un caine lup superb,pe care l-a luat tata de cand avea doar cateva zile..si care a murit la mai putin de 2 saptamani dupa moartea bunicului..acel caine mi-a fost cel mai bun prieten din copilarie,avea grija de mine,venea si ma "pupa" cand plangeam dupa vreo cazatura (caci ma urcam in toti copacii din curte:D)..am suferit enorm dupa el.
    si cam atat despre copilaria mea,m-am intins deja destul.:D
    mailul meu este mademoisellem136@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  34. Buna!
    Eu cand ma gandesc la copilaria mea imi amintesc de verile in care stateam la bunici.Imi placeau foarte mult aniumalele iar atunci cand eram mica(nu ca acum ar fi altfel) bunicul trebuia sa se feresca de mine cand taia vreun pui pentru ca incepeam sa plang.
    GFC: Georgiana Mirela

    RăspundețiȘtergere
  35. Nu am o singura amintire frumoasa,sunt mai multe,si toate sunt legate de bunicul meu:).Ma refer la anii si clipele petrecute cu el si nu sunt putini(e),caci eu nu am avut tata,iar el i-a tinut loc cu brio,si m-a crescut exemplar:).Din pacate nu mai este printre noi,luna viitoare se fac 7 ani,insa este mai viu ca niciodata in sufletul meu! Cu el am cele mai frumoase amintiri,din pacate prea putine...!
    deesboudoir@yahoo.com ,GFC: deesboudoir

    RăspundețiȘtergere
  36. Cea mai frumoasa amintire...greu de zis pentru ca am avut o copilarie plina de clipe frumoase. Asa ca am sa o spun pe prima care mi-a venit in minte. Eram inca in clasele primare si am fost intr-o tabara de franceza la Sinaia. A fost o vacanta deosebita pentru ca am fost impreuna cu cea mai buna prietena (la acea vreme), am interactionat cu copii de alta nationalitate, am participat la cursuri de dans, gatit, teatru, arte plastice, am facut drumetii pe munte, am vizitat imprejurimile...totul a fost grozav.



    GFC: Cris
    Email: neith4u[@]yahoo[.]com

    RăspundețiȘtergere