Aveam de gand sa scriu altceva astazi, insa nu am simtit sa o fac, in schimb imi trec prin minte multe ganduri si am zis ca e cazul sa fac ceva cu ele, mai ales ca sunt cateva lucruri pe care simt sa le spun dupa ultimele saptamani. Cat am fost in vacanta am trait fiecare zi asa cum a venit, m-am bucurat de fiecare experienta si m-am incarcar cu energie, insa asta nu m-a impiedicat sa ma uit in jurul meu si sa observ ce se intampla, dar fara sa ma stresez pentru lucruri care nu tin si nu au legatura cu mine.
Am fost in multe locuri de vis, m-au incercat multe emotii si m-am simtit foarte norocoasa ca am putut sa fac asta pe picioarele mele (fara vreo frica sau vreo restrictie, cele ce ma cititi de mult stiti foarte bine la ce ma refer), am apreciat fiecare amintire pe care am creat-o si sunt lucruri care vor ramane mereu in inima si in gandurile mele. Dar au fost cateva momente cand m-am intristat uitandu-ma in jur pentru ca am vazut multi oameni care traiesc doar pentru poze si care nu mai au capacitatea sa se bucure cu adevarat de ceea ce vad si ce simt (vreau sa cred ca inca simt, dar asta e un alt subiect in care nu vreau sa intru astazi).
Ne-am obisnuit sa stam numai cu telefonul in mana (si eu am facut poze multe, dar numai dupa ce m-am bucurat de ceea ce vad si nu am pierdut zeci de minute intr-un loc doar ca sa fac poza in nu stiu ce loc atat de popular) si sa expunem viata perfecta, dar nu mai avem capacitatea sa ne uitam in jurul nostru si sa actionam cu bun simt si cu empatie. Am vazut tineri, familii, dar si oameni mai in varsta care faceau lucrurile la foc automat, am auzit discutii care m-au lasat cu gura cascata la propriu, am observat doar lucruri care trebuiau bifate pe o lista imaginara, dar am vazut putina bucurie si mai putina emotie.
Mie pe Isola Madre mi-au dat lacrimile cand am ajuns, o sa va povestesc curand mai multe despre lacurile pe care le-am vizitat pentru ca sunt locuri extrem de frumoase si vreau sa le vedeti prin ochii mei, a fost o experienta coplesitoare pentru care ma simt extrem de recunoscatoare si nu ma refer la #blessed, ci la emotie pura si un sentiment extrem de puternic. Insa cand am plecat de pe Madre am vazut multi oameni cu pene de paun in mana in conditiile in care nu am vazut pene pe jos, nu vreau sa duc gandul asta mai departe ... dar cred ca intelegeti unde bat.
Am vazut oameni care stateau intr-un soare ucigator doar ca sa prinda loc la nu stiu ce terasa care da bine in poze, am vazut oameni care impingeau batrani ca sa ajunga ei primii nu stiu unde, am vazut oameni care se comportau ca si cum nimic in afara de ei nu conteaza, am vazut insa si oameni cu bun simt si dornici sa ajute, putini, dar i-am vazut. Si asta ma face sa cred ca inca exista speranta.
Nu stiu daca sunt cele mai potrivite ganduri pentru postarea asta, dar e realitatea din mintea mea si asta am simtit sa scriu ... voua ce va trece azi prin minte?
Sunt multe situatiile in care lucrurile nemateriale iti aduc fericirea, dar am invatat sa accept ca uneori sunt si situatii in care o oarecare doza de materialism iti aduce un oarecare bine.
RăspundețiȘtergereBanii au locul rol in lumea asta si pot cumpara multe, dar de multe ori - din pacate - lumea se rezuma doar la asta.
Ștergere