Ce m-a invatat 2017


2017 a fost un an de care o sa-mi amintesc mereu cu zambetul pe buze, nu pentru ca a fost usor, ci pentru ca m-a invatat multe lucruri, mi-a amintit cine sunt, ce vreau si ce pot, m-a facut sa visez iar fara teama. A fost un an extrem de agitat, cu multe rasturnari de situatie, cu provocari la care nu ma asteptam, cu lacrimi, cu zambete, cu durere, cu bucurie, un an presarat cu de toate, un an in care am pierdut oameni si am castigat oameni, un an pe care l-am terminat cu recunostinta. Ce am invatat?

Sa nu mai am asteptari - probabil cea mai folositoare lectie, una pe care imi doream de mult timp s-o invat pentru ca asteptarile noastre (si nu oamenii) sunt cele care ne aduc cele mai mari dezamagiri de cele mai multe ori. Proiectam asupra celorlalti dorintele si ideile (si o sa ma opresc aici) pe care le avem si atunci cand realitatea isi arata fata ne simtim dezamagiti, inselati si suferim. Am invatat sa dau fara sa astept nimic, sa fiu ceea ce sunt fara sa ma intereseze cum vad ceilalti lucrul asta, sa spun ce simt fara sa-mi fac ganduri despre ce va urma.

Sa fiu mai toleranta - toleranta asta a venit neasteptat intr-un moment in care nu credeam ca o sa mai apara in viata mea si simt ca m-a ajutat sa devin un om mai bun; de multe ori ajungem sa punem presiune - fara sa realizam - exact pe oamenii la care tinem cel mai mult si eu am simtit asta pe propria mea piele. Am vazut cum se simte si mi-am dat seama ca nu vreau sa fac asta nimanui si am invatat sa accept.

Sa nu mai iau totul personal - asta a fost un lucru pe care l-am invatat cu durere si lacrimi, atunci cand ma asteptam cel mai putin si cu o persoana care n-am crezut ca va face vreodata ce a facut. Am avut nevoie de cateva zile sa procesez tot, de cativa oameni care sa-mi spuna ca nu are nici o treaba cu mine tot ce se intampla, de multe procese de constiinta si de multa vointa sa nu fac la fel de mult rau. In final am acceptat ca modul in care oamenii se poarta spune totul despre ei si nimic despre mine si totul a inceput sa fie mult mai simplu.

Sa-mi infrunt direct cele mai adanci temeri - si sa ies din asta si mai puternica, asta e un lucru pe care intr-un fel regret ca nu l-am facut mai devreme. Dar probabil ca timpul potrivit a fost cel cand s-a intamplat, a fost urat, a fost dureros, dar a fost eliberator (dupa ce-am trecut de faza neagra). E un subiect despre care as vrea sa scriu mai multe, dar nu am cuvintele potrivite in momentul asta.

Sa traiesc fiecare clipa - poate ca ziua de maine n-o sa fie asa cum am visat, dar de ce sa las asta sa ma impiedice sa ma bucur de momentul asta? De zambetul asta? De imbratisarea asta? De ce simt acum? De amintirea care imi va ramane in suflet? Sau poate ca o sa fie exact asa cum cred eu ca va fi, de ce sa nu ma bucur de clipa asta? Gandurile astea mi-au venit de multe ori in minte si m-am lasat dusa de val si a fost chiar bine.

Sa ma pun pe mine pe primul loc - intotdeauna am avut impresia ca daca nu te gandesti si la ceilalti si cum ii vor afecta actiunile tale ai o doza de egoism (si o parte din mine inca crede asta, dar intr-un mod diferit de ceea ce am gandit pana acum), ceea ce am inteles anul trecut este ca e mult mai important pentru mine sa spun ceea ce nu-mi place si ceea ce imi place si sa nu-mi chinui mintea inutil cu scenarii si presupuneri. M-am ales pe mine!

Sa iert - sa ma iert pe mine in primul rand, sa ii iert pe cei care la un moment dat (voit sau nu) m-au ranit, sa iert lucrurile care s-au intamplat fara voia mea, sa iert ce am trait, dar si ce n-am trait, sa iert pentru ca asta tine de mine si de libertatea mea.

Tu ce ai invatat in 2017?

10 comentarii:

  1. Si eu am avut cateva lucuri de invatat de la 2017 spre exemplu ca trebuie sa am mai multa incredere in mine, sa nu mai fiu atat de emotiva si sa nu mai cred in toata lumea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti vor fi de folos in 2018 si o sa ajute mult in dezvoltarea ta. :)

      Ștergere
  2. intr-adevar.... felul cum se poarta oamenii spune totul despre ei si nimic despre mine... mare adevar! iti doresc un 2018 minunat cu multe vise implinite!

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu mă bucur că a trecut, că anul acesta vreau sa pun in practică (și am început deja) ce m-am învățat 2017: viața are cursul ei dar curbele și opririle le face noi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti doresc un an asa cum vrei tu, plin de impliniri si cu cat mai putine piedici.

      Ștergere
  4. Nu stiu daca vreodata vom putea invata lecția asta sa nu mai avem așteptări de la oameni. Vor fi mereu oameni care ne vor răni si nu ne asteptam

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca ne dorim sa fim liberi invatam si sa renuntam la atasamente. Nu zic ca e usor sau ca e ceva ce poti face de azi pe maine, dar se poate.

      Ștergere
  5. Și eu am învățat anul trecut că e mai bine să nu ai prea multe așteptări, pentru că de cele mai multe ori ai parte de o dezamăgire. Încerc să nu iau nimic personal, și am ajuns într-un punct în care nu prea mai am încredere decât în câteva persoane foarte apropiate. Unii oameni se schimbă de pe-o zi pe alta, și de multe ori e posibil să te rănească fără să-și dea seama sau fără să aibă intenția asta. Și în acest caz este mai bine să nu ai așteptări prea mari de la cei din jur. Cu cât așteptările sunt mai mari, cu atât o să fie și dezamăgirea mai mare. Sau cel puțin așa a fost în cazul meu... E bine să te pui pe tine pe primul loc, chiar dacă cei din jur vor percepe asta ca pe un egoism și te vor judeca. Mi se pare că de multe ori lăsam prea mult de la noi, și uităm cât de importanți suntem. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ajungem si in punctul asta, uneori dupa ce ne-am fript rau, dar probabil ca doar asa putem invata. Sper sa intalnesti cat mai multi oameni care sa te invete lucruri misto, inca mai sunt si astfel de oameni.

      Ștergere