De ce e asa greu sa spui "te iubesc" si "imi pare rau"?

De ce e atat de greu sa spui ce simti atunci cand sentimentele te coplesesc si recunosti in sinea ta ca ceea ce simti este real si ca degeaba te ascunzi ca nu se va schimba nimic? Dar nu esti in stare sa treci pragul ala si taci atunci cand ai vrea sa spui tot? Si ce daca ceilalti nu vor aprecia sinceritatea ta? E pierderea lor daca nu sunt in stare sa aprecieze un sentiment sincer, nu a ta ... nu gresesti cu nimic daca spui ceea ce ai in suflet ... candva, acum mult timp, mi se parea ca sunt slaba daca spun ce simt ... acum imi dau seama cat de naiva eram.

Numai un om cu adevarat puternic este in stare sa puna in cuvinte ceea ce are in suflet, sa dea forma celor mai ascunse simtiri si sa nu se teama sa spuna "te iubesc" atunci cand o simte. Nu spune nimeni ca iubirea va tine o vesnicie, insa de ce sa ne limitam singuri si sa nu ne bucuram de sentimentele frumoase atunci cand ele exista si fac parte din viata noastra? De ce sa ne gandim la ce va fi, cand putem trai ce este? De ce sa ne lasam orbiti de orgoliu si sa nu profitam de fiecare clipa care ne este data?

Eu am facut multe greseli in viata asta si am facut multe greseli in relatiile cu oamenii pentru ca niciodata n-am spus ceea ce simt, niciodata n-am lasat oamenii suficient de aproape de mine, intotdeauna mi-am baricadat simtirile si am preferat sa creada altii ca-s de piatra. Si am gresit!

Azi nu mai ascund nimic si spun orice am de spus indiferent daca cel din fata mea se simte sau nu confortabil cu sinceritatea mea. Dar la fel de bine am invatat sa spun "imi pare rau" sau "iarta-ma" atunci cand gresesc si am descoperit ca asta nu m-a omorat (orgoliu de leu, ce sa zic). Jumatatile de adevar fac mai mult rau decat bine pentru ca lasa loc de interpretari, iar noi, oamenii, avem o minte suficient de bogata incat sa cream scenarii acolo unde nu e nimic. 

Prefer sa spun ce simt si ce vreau si sa fac fata unui refuz sau unei dezamagiri decat sa stau sa ma gandesc ce ar fi fost daca ... de cele mai multe ori ii acuzam pe cei din jurul nostru ca ne dezamagesc ... chiar asa e? Nu cumva ne amagim singuri avand asteptari prea multe sau prea mari? Nu cumva le cerem altora ceea ce nici noi nu suntem in stare sa dam si dupa aia suntem "dezamagiti"?

Habar n-am de la ce au pornit gandurile astea si ce forma au luat, dar stiu ca ceea ce am scris e ce simt si daca am simtit ca trebuie sa scriu asta inseamna ca cineva are nevoie sa citeasca randurile astea.

5 comentarii:

  1. Mare dreptate ai!! Si eu sunt o 'mica' leoaica, si tare greu 'mi-am dat drumul la gura'.. Dar nu regret, pentru ca acum sunt fericita si implinita. Nu e nimic mai frumos decat sa spui 'Te iubesc', sau sa auzi un 'Nu e nimic' dupa 'Iarta-ma'..

    Sincere si calde cuvintele tale..
    M-ai scos pentru putin timp din verva studiului.. :)

    O zi frumoasa!
    Sa fii iubita!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos scris, o lectie de viata! Multumesc, uneori ai nevoie sa citesti ceva venit din inima ca sa vezi lumea... in culori!
    Nu e greu daca esti destul de matur si de curajos ca sa iti asumi si consecintele care urmeaza dupa un "te iubesc" sau "iarta-ma" spus sincer si din suflet, indiferent de natura acestor consecinte.
    Oamenii uita cat de usoara poate fi viata in momentul in care decizi sa fii sincer, in primul rand cu tine insuti, si apoi, cu ceilalti. Abia atunci devii constient de faptul ca nu depinzi de nimeni, din punct de vedere sentimental/emotional.

    RăspundețiȘtergere
  3. eu cred ca aveam nevoie sa citesc randurile astea. multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu cand ii dojenesc pe cei dragi, la scurt timp le amintesc ca-i iubesc, pentru ca o clipa nu as vrea sa le treaca prin minte ca daca-i cert putin, nu ii iubesc, ci din contra ii ador...Postarea ta e un pansament acum pentru sufletul tau, cand o bloggerita m-a denigrat si m-a acuzat ca sunt aceasi cu o alta fata, ce avea ip dinamic si l-a preluat la un moment dat pe al meu. Desi i-am dovedit amandoua prin copii dupa buletin, a continuat sa-si sustina afirmatiile in loc sa spuna imi pare rau, m-am inselat...Nu stiu de ce sunt unii asa orgoliosi si se cred fara de greseala? De ce ei cred ca le stiu pe toate sau ca detin adevarul suprem? De ce calca pe cadavre si ce obtin cu asta...

    RăspundețiȘtergere
  5. Mie mi-a luat ceva timp sa pot spune aceste cuvinte, insa acum nu-mi este greu deloc. Cred ca am invatat lucrul acesta de la sotul meu. Pupici.

    RăspundețiȘtergere