De vorba la o ceasca de ceai ...


Astazi nu am simtit sa va povestesc despre vreun produs anume si nici sa va spun ce noutati au aparut sau ce imi place, ci vreau doar sa scriu despre lucrurile ... care se intampla, nu despre lucrurile care NI se intampla. Nu stiu cat sens are ce am scris inainte, insa o sa incerc sa detaliez exact ce mi-a trecut prin minte si sper sa citesc si parerea voastra despre asta.

Eu sunt un om atent la detalii si atunci cand discut cu cineva nu aud doar cuvinte, vad gesturi, vad expresii ale fetei, incerc sa inteleg printre vorbe si de multe ori incerc sa ma pozitionez in afara unei situatii (chiar daca si eu sunt parte din ea) si sa privesc obiectiv ce se intampla. Am observat ca toti avem tendinta sa luam lucrurile foarte personal si atunci cand cineva face ceva sau se intampla pur si simplu ceva sa gandim ca totul e legat de noi.

Lucrurile nu sunt deloc asa. Un om face ceva, nu-ti face tie ceva. Un lucru se intampla pentru ca asa s-a nimerit, nu ti s-a intamplat tie. O problema apare pentru ca nu s-a putut altfel, nu apare in mod special pentru tine. Si as putea continua asa cu multe exemple, insa ceea ce vreau sa spun este ca lucrurile devin mult mai usoare atunci cand noi ne pozitionam diferit fata de o situatie care apare, atunci cand nu privim lucrurile raportandu-ne doar la noi, atunci cand incercam sa realizam ca suntem parte dintr-un intreg.

Recent discutam cu cineva despre viata si ce avem de dus fiecare si m-a intrebat cum reusesc sa raman optimista in anumite situatii. Nu vreau sa intru in detalii pentru ca nu e locul si momentul, dar era strict vorba de o situatie mai putin placuta prin care trec si care ar scoate din minti pe multi oameni. Raspunsul meu a fost ca este doar o experienta, una prin care trebuie sa trec, dar care nu ma defineste pe mine ca om, nu are nimic de-a face cu ceea ce sunt si ca probabil, la final, cand lucrurile se vor lamuri o sa fiu si mai senina si mai puternica decat in momentul asta.

Am renuntat cu mult timp in urma sa las ceva sa-mi tulbure linistea si am ales sa nu imi consum energia pentru lucrurile pe care nu le pot schimba. Si spun asta din prisma omului care crede in puterea exemplului si care crede ca atunci cand exista vointa si dorinta orice poate deveni posibil. Tu in ce crezi?

6 comentarii:

  1. Ce nu ne doboară, ne face mai puternici - zice o vorbă. Eu iau lucrurile așa cum vin și dacă stă în puterea.mea să le schimb în bine pe cele rele, îmi canalizez energia spre acest lucru. În egală măsură încerc să privesc partea bună, mă gândesc că atât o zi proastă, cât și o zi bună au tot 24 de ore și că toate trec. Unii ar zice că e vorba de optimism, eu zic că e și ceva înțelepciune la mijloc. Îți doresc multă sănătate și liniște

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, imi place mult modul tau de gandire. E cel mai sanatos! :)

      Ștergere
  2. Sunt multe de spus dar la aceleasi concluzii am ajuns si eu prin experienta vietii. Nu mai i-au nimic personal, am invatat sa ma detasez dar totul a fost in timp.. am trecut prin perioadele in care ma puneam in "rolul principal" si ma consumam pur si simplu aiurea.
    Tot timpul invatam din viata, asta e farmecul. Ehh, trebuie sa trecem prin fiecare etapa. E greu sa ajuti pe cineva explicandu-i anumite chestii pe care tu le stii, dar se poate chiar daca rezultatul se va vedea in timp. E bine.
    De la viata imi doresc cel mai mult sanatate si sa ne fereasca Dumnezeu de nenoriciri pe care nu le putem opri, in rest.. totul se construieste.
    :) Sa ramanem mereu pozitive si optimiste ! :) Peace and love

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e, totul vine cu experienta si cu trecerea timpului. Eu am invatat sa "las" oamenii sa faca asa cum considera chiar daca stiu ca lucrul respectiv nu va duce la ceva bun si sa fiu acolo cand e nevoie.

      Ștergere
  3. Mi-a venit în minte zilele astea un citat dintr-o carte preferată și mi se pare potrivit pe ideea postării tale (cu care rezonez de asemenea):

    „Omenirea se ia prea în serios. Acesta este păcatul originar al vieții. Dacă omul peșterilor ar fi știut cum să râdă, istoria ar fi fost alta.”

    RăspundețiȘtergere