Rasfat de la Solaris

Despre Solaris citisem cateva pareri si vazusem produsele lor prin magazinele on-line, dar nu-mi amintesc sa fi cumparat ceva, dar nu sunt sigura pentru ca eu cumpar mereu diverse seminte (susan, chia, mixuri), fructe (goji, merisoare) si alte nebunii (caju, migdale, fistic). Este foarte posibil sa ne fi intersectat de mai multe ori pana acum, dar pur si simplu nu am fost atenta, insa acum o sa ma uit dupa produse cand ma duc la cumparaturi pentru ca le-am incercat si stiu cum sunt. 

Una din provocarile pe care blogul le-a adus in viata mea este descoperirea unor firme si produse noi, unele ma tenteaza si accept, altele nu ma tenteaza deloc si n-am nici o curiozitate sa le incerc, asta e modul meu de gandire. Iar cea mai mare provocare este sa ... nu stiu care ar fi cuvantul potrivit pentru asta ... accept anumite mancaruri si mirosuri in viata mea. V-am mai spus ca am o respingere naturala pentru anumite chestii, este ceva mai puternic decat mine, ceva instinctiv.

De-a lungul timpului am avut cateva tentative de-a incerca uleiul de cocos, chiar voi mi-ati spus de nenumarate ori sa-l incerc, insa n-am putut. Mintea mea s-a blocat pentru ca nu-mi place mirosul de cocos si resping automat tot ce are legatura cu asta, asa ca din cosul primit de la Solaris cea mai mare provocare a fost uleiul de cocos si am avut dubii ca o sa il folosesc, dar m-am provocat singura si am reusit sa depasesc bariera mentala. Nu pot sa va zic ca s-a schimbat ceva in perceptia mea despre mirosul de cocos (inca nu-mi place) si de asta nici n-am incercat uleiul pe post de masca de par (mult prea aproape de nasul meu ca sa ma simt confortabil), insa il folosesc pe corp si maini, dupa ce ies de la dus si-mi place mult cum hidrateaza. Dar cel mai mult imi place pe picioare, il folosesc seara, imi pun sosete hidratante si dimineata am picioare atat de fine ca ma minunez si eu. Am de gand sa-l incerc si altfel, dar pentru moment si asta e un pas mare pentru mine, insa unul pe care ma bucur ca l-am facut.

Despre uleiul de portocale nu trebuie sa va povestesc multe, stiti deja ca-mi place aromoterapia, asa ca uleiul a fost primul pe care l-am incercat si a ajuns (5 picaturi si circa 30 ml) in vasul de aromoterapie. Cred ca este perfect pentru perioada asta si-mi place sa-l folosesc cand bag ceva la cuptor - mi se pare ca se combina foarte bine aromele si rezultatul e delicios.

Si am ajuns la uleiul de argan Longevita (daca nu stiti despre el - este unul din cele mai rare uleiuri vegetale din lume si este obtinut prin procesarea naturala a nucilor neprajite ale arborelui de argan care creste numai in Maroc; este uleiul vegetal cu cea mai mare concentratie de vitamina E si asigura elementele necesare pentru sanatatea si frumusetea pielii, parului si unghiilor), uleiul de argan nu este o noutate in viata mea, am incercat diverse variante pana acum, dar n-am fost constanta in folosirea niciuneia dintre ele datorita mirosului - n-as zice ca e neplacut, dar este destul de greu. 

Pe cel de la Longevita l-am tot folosit pe post de tratament de noapte si-mi place. Imi place ambalajul si faptul ca e usor de dozat, insa la fel de mult imi place ca se poate bloca pentru ca eu mereu am accidente cand vine vorba de uleiuri. Il masez usor pe ten si imi place ca nu raman cu vreo senzatia unsuroasa pe ten si nici n-am patat lenjeria de pat. Dimineata ma trezesc cu tenul hidratat si luminos, asa ca il consider mai degraba un tratament pentru tenul meu si-l folosesc la 2-3 seri cum simt ca imi cere pielea.

L-am incercat si pe maini, in special pe unghii si-mi place mult si asa, nu-l aplic insa des, doar cand am mai mult timp si chef sa ma rasfat. Pe corp (pe lungimea mainii) l-am folosit o singura data cand am reusit sa ma irit destul de rau si mi-a placut ca mi-a calmat pielea imediat si parca a ajutat si la vindecarea mai rapida. Pe par nu l-am incercat inca, dar vreau sa o fac si pe asta. Uleiul are un pret foarte bun (25-30 ron pentru 30 ml, in functie de magazin) si merita toti banii.

Am mai vazut cateva produse interesante la Solaris si am de gand sa le iau in curand: untul de alune de padure, pasta de susan, uleiul cu vanilie si scortisoara pentru aromoterapie si niste condimente. Voi ce produse ati incercat de la Solaris? Imi recomandati ceva? Ce v-ar tenta sa incercati?

Read More

Cautandu-ma pe mine ...

M-am tot gandit in ultimele zile cum sa scriu, ce cuvinte sa aleg si in final am decis ca nu e cazul sa ma gandesc, ci doar sa scriu din inima ... asa cum o fac de fiecare data. Nu ma astept sa placa tuturor, nu ma astept sa inteleaga toata lumea, nu ma astept la nimic ... este doar o experienta despre care vreau sa va povestesc. Cine trebuie sa inteleaga va intelege, cine nu ... asta e. 

V-am tot spus ca incerc sa ma regasesc, incerc sa-mi amintesc cine sunt si ce vreau, stiu bine ca ma lupt de ani de zile cu un blocaj emotional si, desi am incercat, n-am reusit sa rezolv problema asta. Stiu de unde a pornit (moartea bunicilor mei intr-un timp foarte scurt), a continuat cu infarctul meu, moartea tatalui meu si depresia mamei si a culminat cu incercarea mea de a ramane in viata fara sa fiu dependenta de pastile. Undeva pe drumul asta am pierdut-o pe Camelia, pe Camelia pe care o stiam eu ... vesela, plina de viata, cu planuri de viitor ... m-am pierdut pe mine. Ei bine ... incep sa ma regasesc, dupa mult timp in care am incercat diverse chestii am realizat ca singura nu pot s-o fac, dar nici n-am stiut (sau n-am vrut) sa caut ajutor. 

Eu sunt o persoana cu mintea deschisa si atunci cand medicina traditionala nu functioneaza si cand stiinta nu-mi ofera raspuns la intrebari nu ma multumesc sa raman in ceata. In ultimii ani am tot primit propuneri si sfaturi sa incerc diverse tehnici, sa ma duc la diversi oameni, ceva in interior mi-a spus ca nu e momentul si mi-am ascultat vocea interioara. Cand am fost la Vivien Kondor Studio (v-am povestit aici ce-am facut acolo) am stat mai mult de vorba cu Ramona, mi-a povestit cam ce-ar vrea sa faca in viitor, mi-a aratat sala de yoga si mi-a spus ca va avea pe cineva care va face si terapii alternative si cred ca ceva in privirea mea i-a spus ca ma intereseaza pentru ca m-a intrebat daca vreau sa incerc o sedinta sa vad cum e. Si am spus da. 

Prima sedinta a fost un cadou din partea ei, urmatoarele doua au fost alegerea mea ... da, am fost deja de trei ori si n-am de gand sa ma opresc aici. In ianuarie am de gand sa ma duc din nou si sa continui ce-am inceput cu Gilberto. Ce sa va spun despre Gilberto? As putea spune ca e terapeut, as putea spune multe (s-a pregatit in Brazilia, a lucrat la o gramada de clinici de wellness din Portugalia, stie multe si are un mod de a impartasi ce stie care ajunge direct unde trebuie), dar nu cred ca asta e esenta. Cuvintele nu pot exprima ceea ce face, nu pentru ca ar avea vreo putere speciala (nu are), ci pentru ca este mult prea complex ca sa poata fi descris in cuvinte.

Eu sunt genul de om care stie din prima clipa daca se va intelege sau nu cu cineva, cand l-am intalnit pe Gilberto m-a frapat serenitatea lui, emana energie pozitiva si o stare de bine pe care nu am cum sa le cuprind in cateva cuvinte si am stiut ca intalnirea asta nu e intamplatoare. Acum si aici este momentul sa descopar ce nu merge si sa indrept ce e de indreptat. Va spun sincer ca habar n-am avut la ce sa ma astept cand am intrat acolo, dar am stiut ca pot sa am incredere.

As vrea sa va pot spune in ce consta ceea ce face el, dar orice cuvinte as alege n-ar exprima tot, ar fi doar parti dintr-un intreg. Am stat mult de vorba cu el, i-am pus o gramada de intrebari, am incercat sa vad lucrurile prin ochii lui, am incercat sa inteleg de ce a atins acea calmitate la care eu doar visez. Si am inteles tot ... si n-am inteles nimic. E ceva ce se simte, nu ceva ce se poate descrie in cuvinte.

Nu mi-a spus nimic nou (stiam ca am probleme de respiratie, stiam ca am un blocaj emotional, stiam multe, dar mi-a prins bine sa le aud de la un om pe care de-abia il intalnisem), n-a facut nici o minune (nici nu pretinde ca ar face, minunea e in fiecare dintre noi), nu mi-a facut masaj (desi au fost si momente care s-ar putea descrie asa), nu a facut terapie cu mine (desi au fost si momente care s-ar incadra perfect si asa), a impletit tot ce stie (si adapteaza asta in functie de fiecare om pe care il intalneste) si a reusit sa ma faca sa uit in inima mea si sa-mi dau seama ce ma doare. 

Mi-a spus multe lucruri, a incercat sa-mi impartaseasca din experienta lui de viata, m-a scapat de durerea de mana (va amintiti problema cu mana de care va ziceam si pe Facebook ... ei bine e rezolvata, a durat cateva minute cat mi-a apasat niste puncte si s-a intamplat ce n-am reusit nici eu, nici medicii in ultimii 2 ani ... nu ma mai doare, era doar o problema de circulatie limfatica), mi-a confirmat ceea ce stiam deja (organismul meu nu e bolnav, fizic nu am nimic), m-a invatat un lucru foarte important si sper sa nu-l uit (sa las inima sa ia decizia si sa-mi folosesc mintea pentru a pune in practica ce-a ales inima), dar cel mai important lucru - m-a facut sa ma regasesc pe mine, impropriu spus m-a facut pentru eu am facut asta, dar cu putin ajutor din partea lui.

Dupa mult timp in care n-am lasat nimic sa ajunga in inima mea am inceput sa privesc lumea altfel. Am inceput sa ma privesc pe mine altfel, am inceput sa imi dau seama ca nu conteaza multe din lucrurile care ni se spun ca sunt importante, am inceput sa inteleg ca e mai bine pentru mine sa ma detasez de oameni si de situatii, am inceput sa realizez ca in mine e raspunsul la toate intrebarile care m-au chinuit atata vreme. Sentimentul de eliberare nu poate fi descris in cuvinte si nici n-am sa incerc s-o fac. Pe drumul asta al regasirii de sine cineva care de-abia m-a intalnit mi-a spus niste lucruri frumoase, m-a intrebat cum si cand ma rog si m-a echilibrat intr-un mod la care doar am visat in ultimii ani. Asta mi s-a intamplat mie in ultimele zile.

M-am uitat in inima mea si am inteles ca trebuie sa iert (in primul rand pe mine si apoi pe cativa oameni care m-au ranit in anumite momente, fara sa ma gandesc daca ei au iertat sau nu), am gasit in mine forta sa plang si sa spun ca mi-e dor de oamenii pe care i-am pierdut (nu-mi amintesc cand m-am gandit ultima data la bunicii mei sau la tata si am fost in stare sa plang), am putut sa scap de multe lucruri care ma blocau si sa simt ca de azi pot face orice imi propun. Si am facut asta in momentul potrivit (cand luasem deja decizia ca trebuie sa schimb ceva pentru ca nu ma multumea deloc viata mea) si intr-o atmosfera care m-a destins total (Gilberto e portughez, eu nu vorbesc portugheza dar o inteleg, el imi explica ba in engleza, ba in portugheza si mi-a placut la nebunie). 

Nu va spun ca asta e calea, va spun doar ca asta m-a ajutat pe mine si sunt sigura ca printre voi sunt persoane care inca cauta raspunsul. Eu am o relatie buna cu Dumnezeu si am avut tot timpul, dar au fost lucruri pe care n-am putut sa le inteleg pana acum (si pentru cei ce simt nevoia sa-mi spuna ca trebuia sa ma rog mai mult, lucrurile n-au stat tocmai asa, nu exista o metoda universala care functioneaza pentru toti) - imi place sa ma gandesc ca e un tip cu simtul umorului si ca ne trimite ce avem nevoie si cand avem nevoie si uneori o face amuzandu-se, chiar daca nu este ceea ce ne-am dori si ne mai intrebam uneori daca stie ce face (si ma refer la Dumnezeu). M-a intrebat Gilberto dupa a treia sedinta (cand a fost destul de mirat de cat de bine ma simteam pentru ca el preconizase ca va fi nevoie de multe sedinte pana sa vad rezultate concrete) ce s-a schimbat, cum pot sa pun in cuvinte ce simt, n-o sa va dau explicatii o sa va spun ce i-am spus si lui "I let myself be". Asta s-a schimbat.

Pe Gilberto il gasiti la Vivien Kondor si daca simtiti ca aveti nevoie de o intalnire cu voi, de un ajutor in a va regasi, de altceva ... s-ar putea sa va placa ce-am scris eu aici. Si pentru ca stiu ca este un subiect despre care nu e usor de vorbit intr-un mod public ma puteti contacta ca si pana acum in privat daca aveti intrebari. Si pentru prima data o sa ma semnez la sfarsitul acestei postari pentru ca simt ca cea care a scris e Camelia, aia care statea ascunsa undeva in sufletul meu.

Camelia

Read More

7 intr-o saptamana #17

Saptamana asta a fost una cu cadouri si cu oameni frumosi, a fost o saptamana pe care eu o vad ca pe inceputul a ceva frumos, a fost o saptamana in care am zambit mult. N-o sa insist mult pe tema asta pentru ca vreau sa va povestesc mai multe intr-o alta postare, insa vreau sa va arat cateva dintre lucrurile care m-au bucurat saptamana asta.

Nivea m-a facut iar sa zambesc cu gura pana la urechi (a cata oara anul asta?) cand am descoperit cele 2 buze rosii in pachetul trimis. Sunt dementiale si de cate ori le vad incep sa rad. Am inceput sa folosesc un sistem de albire al dintilor cu gutiere personalizate, insa si despre asta o sa va povestesc separat si s-ar putea chiar sa am o surpriza pentru voi. Mai multe aflati la anu'.

Cei de la Killy's mi-au trimis o cutie plina cu produse pentru testare (produsele pentru ingrijirea unghiilor nu-mi sunt necunoscute, le-am folosit acum cativa ani si mi s-au parut bune) si sunt chiar curioasa sa vad daca o sa-mi placa si acum sau nu. Mi-a ajuns in sfarsit geanta la care visam de ceva vreme. M-am tot gandit daca merita sa dau atatia bani pe o geanta Mini M.A.C. (Morning After Clutch) de la Rebecca Minkoff si am ajuns la concluzia ca nu, nu este o geanta pe care s-o port foarte des ca sa justific atatia bani. Asa ca am gasit o alternativa mai ieftina pe aliexpress si sunt incantata de ea. E lucrata super bine, are accesorii metalice de calitate, imi place mult si am dat pe ea mult mai putin decat varianta originala. 

Cea mai frumoasa surpriza a saptamanii a venit de la una dintre voi - o cititoare mi-a facut un cadou mai mult decat inspirat (oja Chyna de la Zoya pe care mi-o doream), pe langa faptul ca mi-a adus un zambet enorm pe chip pentru ca am stiut ca cineva s-a gandit sa ma bucure, a venit intr-un moment in care aveam nevoie sa-mi amintesc niste lucruri. Iti spun doar multumesc, restul emotiilor nu se pot exprima in cuvinte.

Intr-una din serile trecute am dat o fuga la cumparaturi (mai aveam de luat cate ceva pentru a pune in cadouri) si mi-am luat si mie cateva lucruri de la Hello Free Z One Discount: un balsam de buze de la Blistex, sprayul pentru volum Plump It Up de la VO5, balsamul Beautiful Brunette (samponul il am si-mi place sa le folosesc impreuna) si niste pile de unghii (mi-a placut modelul). Si o sa inchei cu inca o geanta, pe care mi-a trimis-o de Elena de la By Sunshine, o geanta argintie din piele, care sigur isi va gasi loc in garderoba mea (am cateva genti de genul asta si le iau mereu cu mine cand plec la cumparaturi - gentile cross body mi se par mai mult decat utile in asemenea cazuri).

In seara asta am de impachetat niste cadouri care trebuie sa plece maine spre destinatari, asa ca ma pregatesc sa intru in atmosfera de Craciun. Saptamana voastra cum a fost? Ce planuri aveti pentru zilele urmatoare?

Read More

Planuri & pere & caramel

Mi-am inceput ziua cu o prietena la o cana de ceai cu pere si caramel (luat din Lidl, astazi parca mi s-a parut mai gustos), am discutat vrute si nevrute, am ajuns la niste concluzii inteligente, am facut schimb de cadouri (da, da, Mosu' e mai eficient decat firmele de curierat si se misca mult mai repede) si ne-am simtit bine. Momentele astea cantaresc mai mult decat lucruri care de obicei ne tin departe (si ma refer in general) si ar trebui sa ne facem timp mai des pentru relaxare si voie buna.

Acum ma bucur de lumanarea Caramelized Pear de la Village Candle si termin un proiect - teoretic sunt in vacanta, practic mai am de facut mici lucruri. Am de gand sa ma bucur de fiecare zi libera care vine si sa ma simt bine. Si mai am de incercat vreo doua (sau chiar mai multe) lumanari pe care le-am pastrat pentru perioada asta.

Am in plan o baie lunga, cu muzica in surdina si stiu exact ce produse vreau sa folosesc - editia limitata de la Yves Rocher (o gasiti aici daca va intereseaza) cu pere si caramel. V-am mai spus ca-mi plac mult produsele asta, aroma e de-a dreptul delicioasa, deloc sintetica si eu ma relaxez de cate ori le folosesc. Sunt ca o evadare dintr-o lume unde simturile sunt amortite intr-o lume unde totul are viata.

Si ca sa inchei postarea intr-un mod delicios va las cu tarta pe care a savurat-o mama mai devreme - cu pere si caramel, a fost o simpla intamplare, nimic planificat - eu nu ma omor dupa prajituri, ea in schimb e innebunita.

Voi ce planuri aveti astazi? Vreo aroma delicioasa in programul vostru?

Read More

Cumparaturi de pe Choies

Am dat cam multe comenzi pe Choies in ultima perioada, dar au ajuns pana la urma - unele greu, altele foarte repede, asa ca nu stiu ce sa mai cred. O comanda a trebuit s-o ridic de la un oficiul postal din partea cealalta a Bucurestiului (dupa ce-a stat coletul mai bine de 3 saptamani blocat in BSI), doua au venit la oficiul de cartier (destul de greu, dupa mai bine de o luna), iar a patra a ajuns nesperat de repede, m-a luat prin surprindere total.

Ce mi-am luat? O sa incep cu ghetele (le gasiti aici) si-mi vine sa rad cand ma gandesc la asta. Va spuneam cand am scris despre Choies ca nu as cumpara incaltaminte de la ei si uite ca am facut-o si nu-mi pare rau deloc. Ghetele imi plac mult, nu sunt chiar negre (cum scrie pe site), ci mai degraba un gri inchis, insa ceea ce-mi place la nebunie este aspectul uzat. N-am nimic in genul asta si parca ma tenteaza si varianta pe maro (m-am gandit initial sa le iau pe cele bleumarin). Pana si mama a zis ca ii plac si i-am comandat si ei o pereche. 

Capa bej v-am aratat-o in postarea cu geanta grena (o gasiti aici), e mai groasa decat ma asteptam eu sa fie. E chiar misto si se poate purta cu o gramada de lucruri, dar o gasiti la pret mult mai mic pe alte siteuri in caz ca va intereseaza. Tare mi-ar fi placut sa fie disponibila si pe negru sau gri, dar in mod sigur o sa port si varianta asta cu placere.

Mi-am luat 2 pulovere acelasi model, culori diferite (pe cel gri il gasiti aici, iar pe cel maro aici) pentru ca genul asta de pulover/ jacheta e foarte practic - lung (pana la genunchi), cu buzunare si calduros. Eu obisnuiesc sa le iau pe mine cand ies cu cainii afara peste un tricou/ bluza (nu pe frigul care e acum), dar se pot purta si la o tinuta mai casual decat iesitul la plimbare cu cateii. Nu are nasturi, dar pe mine nu ma deranjeaza asta, chiar imi place.

Si nu in ultimul rand mi-am luat in tricou cu leoparzi care poarta ochelari de soare (il gasiti aici), m-am gandit ca merge la fix cu o jacheta calduroasa, dar si cu un sacou. Nu m-am inselat. Nu l-as purta singur pentru ca este foarte decupat la maneci si nu cred ca avantajeaza in vreun fel, dar purtat sub ceva e chiar misto. Materialul e foarte moale si chiar imi place.

In afara de cateva ate care au trebuit taiate la pulovere (le-am lasat asa in poze sa vedeti si voi) n-am ce sa le reprosez de data asta, ghetele sunt mult mai misto decat ma asteptam sa fie, dar si restul imi plac si m-au surprins placut. De data asta alegerile au fost inspirate.

Read More