Vis, nu frica


Am multe produse despre care vreau sa va povestesc pe blog in perioada urmatoare, insa astazi nu am simtit sa fac asta, ci vreau sa scriu despre frica si despre vis, despre puterea care sta in fiecare dintre noi, despre ceea ce putem face si ceea ce nu putem face, despre limite si limitari. Am mai scris de-a lungul anilor pe blog ca mintea poate sa ne fie cel mai bun prieten, dar si cel mai aprig dusman si nu s-a schimbat nimic in privinta asta, am aceeasi parere si e mai puternica decat oricand pentru ca asta imi arata viata in fiecare zi.

Cand am fost la Rasnov am intalnit un domn care era paznic, fost alpinist de profesie, care mi-a spus povestea lui de viata pentru ca in mod sigur a recunoscut ceva din teama lui in modul extrem de atent in care eu calcam - da, am urcat in locuri in care n-as fi avut curaj sa urc acum 2-3 ani si am facut lucruri care o lunga perioada de timp mi-au fost imposibile, insa am stat extrem de incordata pentru ca, oricat de mult imi doresc, nu pot uita anii cand am ramas intr-un picior, cu dureri groaznice. Si cu toate astea nu am lasat nimic sa ma opreasca din a face ceea ce mi-am dorit sa fac pentru ca asta e felul meu de a fi: infrunt o problema direct, ma bazez pe forta mea interioara si stiu ca nimeni nu stie cu adevarat, in afara de mine, pana unde ma pot "intinde".

Dar sa revin la domnul cu povestea: in urma cu 18 ani l-a prins o avalansa singur pe munte si a avut nevoie de cateva ore sa reuseasca sa se elibereze, iar la ceva vreme dupa a descoperit ca toata intamplarea i-a afectat inima si a fost nevoie de o interventie urgenta si o valva noua pentru a supravietui. Iar verdictul medicilor a fost clar sa isi ia gandul de la alpinism si munte, lucrurile care faceau parte din el. Omul nu a renuntat, a invatat sa lucreze cu corpul lui si in urma cu 10 ani a fost si a escaladat Montblanc, fara vreo problema si fara sa-si puna in pericol sanatatea pentru ca ceea ce a visat a fost mai puternic decat orice frica care l-a blocat la un moment dat.

Iar eu ma regasesc perfect in povestea lui si am inteles exact ce a vrut sa imi transmita pentru ca si mie mi-au spus medicii sa imi iau gandul de la anumite experiente, sa accept ca sunt lucruri pe care n-o sa le mai fac niciodata. Insa am invatat sa comunic cu corpul meu, am inteles ca am anumite limitari si sunt ok cu asta, a fost nevoie de multi ani sa ajung unde sunt astazi, insa nu o sa accept niciodata sa imi refuz anumite lucruri pe care le doresc doar pentru ca in teorie nu as mai fi capabila sa le fac. Nu risc aiurea, dar nici nu las frica sa ma conduca pentru ca daca as face asta ar insemna sa ma declar invinsa.

Doar ganduri intr-o zi de luni ...

12 comentarii:

  1. Inteleg ce spui despre a iti asculta corpul in primul rand, a iti cunoaste bine limitele si a nu lasa o alta persoana sa iti dicteze ce poti si ce nu poti face. In ceea ce priveste recomandarile medicilor, si in ceea te priveste, si in privinta domnului respectiv, da-mi voie sa am anumite rezerve, in sensul in care ele erau valabile pentru anumite afectiuni cardiace in urma cu foarte multi ani, intre timp s-a dovedit ca recuperarea cardiovasculara prin activitate fizica are un rol foarte important, atat post infarct, cat si post interventii chirurgicale cardiace, si ca, cu o recuperare corecta nu exista nici un motiv sa nu mai ai o viata activa si sa renunti la activitati sportive ( nu vorbesc aici de sport de performanta),ba chiar efortul fizic ajuta foarte mult la mentinerea starii de sanatate, inclusiv la aceste persoane. Din pacate in Romania sunt inca multi medici care inca mai fac recomandari gresite in privinta asta, de recuperare cardiaca post infarct majoritatea nu au auzit si in consecinta nici nu recomanda asta pacientilor, si este chiar pacat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu m-am gandit la infarct cand am scris (chiar consider capitolul asta incheiat in viata mea), ci la problema mea cu ligamentul incrucisat, insa ai perfecta dreptate cu medicii si ce recomanda. Pe mine faptul ca nu mi-a zis nimeni de recuperare fizica dupa infarct m-a tinut mult pe loc.

      Ștergere
  2. Curajos domnul și norocos ca a scăpat.Ne demonstrează că dorința de a a reusi e mai puternică decât orice altceva

    RăspundețiȘtergere
  3. Da sa stii uneori ne regasim in povestile oamenilor care ii intanlim ! Nu trebuie sa renuntam trebuie sa gasim puterea sa mergem mai deoarte ! Sa speram ca totul va fi bine ! Am cazut de multe ori dar am reusit sa ma ridic ...sper sa reusesc sa ma ridic mereu ca de cazut sigur am sa mai cad!

    RăspundețiȘtergere
  4. Fiecare poveste este o lecție de viață...important este sa extragi ce este important din fiecare...felucitari pentru curaj, pentru voință...am și eu 4 ani de când încerc sa ma resemnez cu interdicțiile...multele interdicții din cauza coloanei...as vrea sa am puterea ta...de câte ori am încercat sa trec peste sfaturile medicilor nu am făcut decât sa ajung la o nouă operație 😥...asa ca încet încet încep sa ma resemnez, sa fac tot posibilul sa nu cad în depresie, sa trăiesc cu intensitate maxima fiecare zi și sa ma bucur de lucrurile mărunte...ai grija de tine...si păstrează-ți optimismul indiferent de situație 💋

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu renunta, mie mi-a luat mult pana sa gasesc cea mai buna varianta pentru mine si sa pot sa ma bucur din nou de fiecare lucru. Cred ca exista un lucru pentru toate, sunt sigura ca o sa fie mai bine si pentru tine.

      Ștergere
  5. Eu am suferit un preinfart si am probleme cu inima dar asta nu ma impiedica sa mi continui viata! Mi a fost foarte greu dupa moartea parintilor,dar incerc sa lupt cu mine si sa mi inving fricile!Felicitari pentru articol si multa sanatate iti doresc draga mea🙏😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte bine, ai grija de tine pentru ca in cazul meu infarctul a adus dupa el alte probleme si cu alea a trebuit sa ma lupt.

      Ștergere
  6. Copila cu zâmbete23 iunie 2020, 12:04

    Un articol minunat, care mi-a mers la suflet și care ar trebui inspire o mulțime de oameni! Ești un om minunat, o învingătoare care nu lasă viata să-i pună piedici inutile, te felicit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ti-a placut si iti multumesc pentru cuvintele frumoase.

      Ștergere