Cu si despre mama

8.3.16

V-am povestit de cateva ori pe blog despre diverse chestii pe care le-am facut cu mama si am vazut ca de fiecare data postarile ajung la sufletul vostru si va fac sa va ganditi la mamele voastre, care sunt fie aproape, fie departe sau nu mai sunt fizic langa voi. Cred ca astazi este cea mai potrivita zi sa ne gandim la femeile dragi din viata noastra, fie ele mame, bunici, alte rubedenii sau pur si simplu femei care au aparut in viata noastra si ne-au facut sa vedem si sa gandim altfel.

Relatia mea cu mama este departe de a fi perfecta si nici nu-mi doresc sa tind spre asa ceva, ceea ce vreau este sa ne bucuram de momentele petrecute impreuna si sa ne bucuram una de alta. De multe ori ne iese, de multe ori nu ne iese. Se cheama viata si uneori ne ia pe sus, ne ridica cand nu ne asteptam si ne taie aripile exact cand ne pregatim sa zburam.

Eu m-am mutat de acasa la 20 de ani (spiritul independent de leu care vreau sa faca el singur tot), am stat cu chirie, apoi mi-am luat o garsoniera, apoi un apartament si aveam o viata destul de linistita si aranjata in momentul in care tata a facut leucemie si au inceput problemele. Apoi totul a luat-o la vale, nu stiu cum, nu stiu cand, nu stiu de ce ... tata a murit, mama a intrat in depresie, eu m-am trezit cu o gramada de datorii pe cap si n-am avut la momentul ala decat o solutie, probabil ca financiar as fi gasit solutii, insa moral si sufleteste n-am avut ce sa fac decat sa ma sacrific pe mine si ce realizasem pana atunci, sa ma intorc sa stau cu mama si sa incerc s-o ridic de jos. Nu mi-am dorit niciodata frati/ surori pana la momentul ala, atunci a fost prima data cand am simtit ca vreau sa mai existe cineva care sa fie acolo.

Acum, dupa atatia ani, nu stiu daca am facut alegerea corecta (nici nu ma gandesc la asta des), sunt unele lupte care nu ne apartin si n-ar trebui sa le ducem noi, insa in acel moment n-am avut optiuni. In momentul in care am luat decizia sa-mi vand apartamentul si sa ma intorc acasa la ai mei am stiut ca e singurul lucru pe care il pot face. Pentru mama a fost probabil cel mai bine asa, insa pentru mine nu, dar astea sunt detalii care nici nu mai conteaza, lucrurile sunt ceea ce sunt. A fost una din cele mai grele decizii din viata mea, insa dupa ce-am luat-o nu m-am mai uitat in spate, nu avea sens.

Primii 2-3 ani dupa ce tata a murit au fost crunti, mai ales ca eu veneam dupa un infarct si toata viata mea (cel putin aia pe care mi-o doream eu atunci) se destramase dupa o zi pe alta. Sa stai in casa cu cineva care este in depresie, sa inveti sa accepti anumite lucruri dupa ani de trait de capul tau, sa faci fata la probleme de care nici nu stiai ca exista si toate astea in contextul in care eu nu mai eram nimic din ceea ce stiam ca sunt au fost prea mult.

Din pacate mama a refuzat mult timp sa se ridice, eu m-am luptat cu morile de vant si am obosit, am ajuns in punctul in care efectiv mi-am bagat picioarele si am zis "asta e, fie ce-o fi" si nu m-a mai interesat nimic, iar toate astea normal ca ne-au afectat relatia. Insa asa cum se intampla de fiecare data vine si-o zi cand lucrurile se schimba ... a venit, un pic cam tarziu daca e sa fiu complet sincera, dar macar a venit.

N-a sters anii de dinainte si nici nu avea cum, insa am luat-o de la capat si am inceput sa construim din nou. De aici si chestiile in care am tot incercat s-o implic (v-am mai povestit asta pe blog), lucrurile pe care am incercat sa i le aduc din nou in viata, cadourile pe care incerc sa i le fac cat pot de des. Viata n-a fost usoara cu ea, insa n-a fost nici cu mine, numai ca suntem construite diferit. Suntem ceea ce suntem si ea e mama orice ar fi. Ma bucur ca o am langa mine, ma bucur ca are zile bune, ca are momente cand rade si se simte bine, ma bucur ca pot sa ii fac bucurii mai mari sau mai mici, ma bucur ca e mama.

M-am intins cu atatea cuvintele, aveam de gand sa scriu o fraza sau doua, dar degetele mele au avut alte planuri, asa ca le-am lasat sa scrie. De fapt ceea ce intentionam sa va spun este sa va bucurati de cei dragi voua, cat sunt langa voi, eu mi-as dori sa am o bunica careia sa ii fi dus astazi flori si niste prajituri (din pacate ambele mele bunici au plecat de niste ani buni), imi doresc sa o fi sunat pe matusi'mea si sa ii spun sa aiba o primavara frumoasa (dar nu mai am pe cine sa sun), imi doresc sa-l fi vazut pe tata la usa cu un buchet de flori si o gluma buna ... dar ma bucur de ceea ce am si la ei ma gandesc cu drag.

I-am luat mamei flori si cateva cadouri care stiu ca o vor bucura. Am vazut impreuna inelul intr-un magazin si stiu ca i-a placut, asa ca i l-am luat si o sa fie o surpriza, la fel si parfumul Rose Oud de la Yves Rocher (l-a "imprumutat" pe al meu de cateva ori). Nu puteam sa nu ii iau ceva dulce, v-am zis ca mama e mare amatoare de dulciuri. I-am luat si bilete la un spectacol pe care stiu ca isi dorea sa-l vada, pe alea i le-am dat zilele trecute ca sa stie sa-si aranjeze programul.


Si tot zilele trecute i-am mai dat doua cadouri pe care i le-am luat si deja le-a purtat, asa ca pot sa va arat si voua cateva poze, in caz ca va intereseaza. Am facut pozele cand am iesit la plimbare cu cainii, am profitat de vremea frumoasa si am mai apucat sa stam si de vorba cu ocazia asta. Despre primul cadou as zice mai degraba ca este un sal decat o esarfa, materialul este extrem de calitativ (cu o anumita prestanta), combinatia de culori este foarte frumoasa si el este extrem de versatil. Stiam ca o sa ii placa mult si asa a fost.

esarfa - AICI

Esarfa in carouri am luat-o impulsiv, mi-a zis ca ii place imprimeul unei camasi pe care mi-am luat-o eu, am vazut esarfa (eu am modelul asta cu verde si bleumarin si stiam ca e foarte mare si moale) si m-am gandit ca o sa ii placa. Esarfa e foarte mare (un patrat imens, cred ca are un metru si jumatate latura, pe site sunt trecute alte dimensiuni), poate fi purtata in fel si chip si - ca tot radeam eu - chiar poate fi o patura draguta.

esarfa - AICI

Voi la cine v-ati gandit azi? Cui vreti sa ii bucurati sufletul? Eu pe seara o scot pe mama la o prajitura, ca sa fie rasfatul complet, acum e la masaj, m-am gandit ca merita o zi in care sa se relaxeze, asa ca am trimis-o la masaj si la un tratament facial, tot parte din cadoul ei. Nu va urez nimic in mod special, doar sa va bucurati de tot ceea ce aveti si sa luati viata asa cum e, cu bune si cu rele, mai devreme sau mai tarziu lucrurile intra pe fagasul lor normal ... de la mine un zambet si un gand bun!

36 de comentarii

  1. Gând bun ție, gând bun mamei tale. Și zâmbet :)

    RăspundețiȘtergere
  2. O primavara frumoasa , La multi ani pentru toate femeile, in special pentru mamele noastre .
    (Anamaria)

    RăspundețiȘtergere
  3. Singura la care m-am gandit e mama. la fel ca si in cazul tau, nu avem o relatie perfecta. Dar stiu ca indiferent de ceea ce a facut (bine sau rau), sunt pe primul loc pentru ea si fiecare lucru pe care il face (aici e inclus si tata) are ca scop fericirea mea. Le multumesc pentru tot si sper sa ii am pe amandoi cat mai mult timp langa mine.
    Multe, multe zambetele si tie si mamei tale!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu mai am o bunica, cea care imi este ca o mama, eu am bafta ca pot zice ca am doua mame :). Relatia cu mama e perfecta prin ea insasi, oricum cum ar fi ea, este umana 100% asta cu certitudine, intre mama si copil nu poate exista falsitate, ipocrizie, uneori nici poate diplomatie, oricum legatura telepatica si emotionala trece peste conversatie.... eu nu am nevoie sa imi spuna mama ceva anume, percep din tonul vocii ei si la telefon. Desi e la 300 de km de mine, simt uneori prea multe. foarte frumos articol.....adica uman...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am vazut si alte tipuri de relatii intre parinti si copii, insa chiar nu vreau sa ma gandesc la asta. Sa te bucuri de mama si bunica ta cat mai mult timp!

      Ștergere
  5. La multi ani atat tie cat si mamei tale! Eu cred ca nu exista relatii perfecte, dar atata timp cat iunirea ne indeamna sa tot construim "punti" intre noi... e de bine :) O zi cat mai frumoasa, relaxanta si plina de zambete!
    P.s. imi place mult "coltisorul" tau de internet :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc, Camelia. :) Ma bucur de tot ceea ce am chiar daca tata, bunica si bunicul imi lipsesc muuult de tot, ii port in suflet si in gand zilnic, ei sunt mereu alaturi de mine.
    De dimineata primul lucru ce l-am facut a fost sa vorbesc cu mama si cu sora mea, ma bucur ca le-am gasit impreuna tare bine dispuse la un pahar de ciocolata calda. :)
    Un zambet si un gand bun pentru tine si pentru mama ta. :)
    Ai un suflet maaare, mare.. <3
    La multi ani, tuturor! si zile cat mai frumoase.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim, sa aveti si voi zile frumoase si pline de bucurii. :)

      Ștergere
  7. Dap, chiar ca de suflet si din suflet... Eu i-am facut mamei darurile in avans pentru ca stiam ca azi nu vom fi impreuna.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ati fost impreuna cu sufletul si asta conteaza cel mai mult pana la urma. :)

      Ștergere
  8. La multi ani, Camelia!
    Imi plac articolele tale de suflet, se simte ca sunt scrise cu emotie.
    Eu le-am luat flori mamei si bunicii, impreuna cu sora mea. Cu bunica nu avem o relatie buna, dar mai lasam de la noi, e in varsta si nu cred ca se mai poate schimba pana la finalul vietii. Uneori trebuie sa acceptam oamenii cu tot bagajul lor, chiar daca cea mai mare parte din el e umpluta cu defecte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La multi ani! Sa aveti zile frumoase si pline de fericire. :)

      Ștergere
  9. La multi ani tie si mamei tale. Astazi mi-am rasfatat mama cu parfumuri, s-a bucurat enorm.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La multi ani si la cat mai mult momente frumoase impreuna!

      Ștergere
  10. Singurul mod în care pot descrie felul în care m-a făcut să mă simt această postare a ta este că a venit ca o alinare sufletească neaşteptată.

    De ceva vreme trec prin ceva similar cu povestea pe care ai scris-o mai sus. Să depui eforturi financiare, de timp, de energie, dar mai ales emoţionale ca să îndeplineşti ceva, numai ca apoi să te trezeşti exact de unde ai pornit şi să constaţi că ai făcut totul degeaba e ceva ce nu cred că multă lume poate înţelege cu adevărat ce înseamnă. Dar tu ai pus totul în cuvinte. Sunt paragrafe întregi acolo care m-au făcut să mi se strângă inima, fiindcă acum trăiesc clipele astea.

    Să accepţi să renunţi la propria fericire pentru fericirea cuiva drag dă dovadă de o putere de caracter enormă. Ai un suflet mare şi asta s-a zărit întotdeauna printre rândurile tale, dar acum îmi este şi mai clar de ce relaţia cu mama ta este specială. Sper ca şi în zilele grele, gândul că are o fiică aşa cum eşti tu, şi că împreună vă aveţi una pe cealaltă (cu bune şi cu rele, pentru că aşa este totul în viaţă, să nu ne amăgim că ar fi altfel), să fie cel care să o facă pe mama ta să zâmbească.

    Îţi mulţumesc pentru curajul de a vorbi despre lucruri adevărate şi de a-ţi împărtăşi povestea cu cititorii tăi. Uneori ajută să ştim că nu suntem singuri şi că povestea noastră poate fi şi a altora…

    Vă doresc o primăvară cât mai frumoasă ţie şi mamei tale!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca te-a ajutat ceea ce am scris. Cineva care nu trece prin asa ceva nu prea are cum sa inteleaga, eu stiu asta foarte bine. De obicei nu ma hazardez sa dau sfaturi, insa tie vreau sa-ti spun ca nu poti schimba unele lucruri, important e sa faci cat poti si sa nu uiti de tine in toata nebunia asta, pentru ca asta e cel mai mare pericol cand treci printr-o poveste d-asta. Sa va fie bine, atat iti urez.

      Ștergere
    2. Discuţia dintre Mihaela I. şi tine a redat întocmai lupta pe care am dus-o cu mine însămi, fără ca niciuna dintre cele două alegeri să fie cu adevărat o soluţie. Dar, la fel ca tine, am luat decizia care a făcut bine cuiva drag şi încerc să nu pierd asta din vedere în momentele în care apare acel "de ce?" nepotolit. În viaţă, sunt adesea lupte în care nu există câştigători.

      Îţi mulţumesc pentru gândurile bune, dar şi pentru că, prin sfatul dat, ai tras un semnal de alarmă pe care cred că trebuia cu adevărat să îl văd. Mi-ai dat de gândit…

      Ștergere
    3. Uneori n-ai ce sa alegi, dintre doua rele alegi ce poti sau ce crezi ca e bine atunci. Ai spus foarte bine ca nu exista castigatori, eu am inceput sa vad lucrurile altfel cand am inceput sa nu ma mai gandesc ca e o lupta. Sper sa nu uiti de tine, sunt lucruri pe care nu le poti schimba oricat ai vrea si oricate eforturi ai depune. :)

      Ștergere
  11. Am citit cu lacrimi in ochi cele scrise de tine iar acum, cand iti scriu aceste randuri, lacrimile curg siroaie. Esti fara doar si poate un om cu un suflet imens si cineva acolo sus vede asta iar mai devreme sau mai tarziu iti vei primi premiul pentru efortul depus.
    Povestea ta seamana intr-o masura cu povestea mamei mele. Mama a avut grija de mama ei, bunica mea, bolnava de Alzheimer. Au fost cinci ani grei pentru ea, cinci ani grei si pentru mine.
    Mama este operata de hernie de disc de 2 ori, ar trebui sa se opereze din nou pentru ca hernia a reaparut, are coxatroza si osteoporoza si nu are voie sa ridice greutati. A ajutat-o in schimb pe mama ei pana in ultima clipa. A ridicat-o cand a paralizat, a incercat sa inteleaga de ce pe ea a uitat-o prima, a spalat-o si a iubit-o pana in ultima clipa.
    Pe tenul se vad nu cinci ani ci douazeci, firele de par i-au albit unul cate unul, durerile de spate s-au intensificat insa replica ei a fost: Era mama, trebuia sa o ajut!
    Si asta a facut cu toate ca ea mai are o sora. Insa uneori gradele de rudenie nu sunt similare cu gradele de omenie.
    In tot timpul asta am incercat sa fiu prezenta asa cum puteam. De la distanta, fiind la facultate sau acolo, acasa in fiecare vacanta de vara.
    Eu n-am avut vacanta de vara timp de 3 ani. N-am vazut marea, n-am vazut muntele dar am vazut o iubire mama-fiica care mi-a dat de gandit.
    Sa ne iubim mamele necontenit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu mi-am pus mult timp intrebari si am lasat asta sa ma macine si consider ca asta a fost punctul in care am gresit, am uitat de mine. Viata mi-a aratat ca schimbarea a venit doar atunci cand mama a inteles ca nu e ok asa, a venit greu, dar a venit, ceea ce intr-un fel m-a facut si pe mine sa-mi schimb viziunea asupra unor lucruri. Ii doresc mamei tale sa aiba parte de lucruri si oameni frumosi care sa ii aline sufletul si tie sa te bucuri de ea mult timp de acum incolo. :)

      Ștergere
  12. Doamne...postarea ta m-a facut sa plang..

    Multa putere iti doresc :(

    La multi anu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce-a fost mai greu a trecut, vreau sa cred asta. La multi ani!

      Ștergere
  13. Am citit de mai multe ori postul acesta si am ezitat sa comentez, dar trebuie sa imi spun parerea chiar daca poate ca nu o sa iti placa sau o sa te deranjeze.
    Sincer, nu stiam ca la 20 de ani ai fost cum multi copii nu sunt (nici eu nu am fost si acum imi pare rau, am o mama exagerat de protectoare din toate puntele de vedere, si 'atotstiitoare' si tot ce fac ceilalti in jurul ei nu e bune si nici corect si nu,nu e deloc bine asta). Iti spun felicitari! Acum se vede (prin prisma a ceea ce scrii) doar o umbra a ceea ce ai fost la 20 de ani. Si nu, nu e bine.
    Imi pare rau de ce ti s-a intamplat dar eu consider ca nu e drept. Sper ca mama ta sa stie/constientizeze asta, probabil ca nu.
    Nu e drept ca un copil sa-si arunce tineretea, viata, visele si realizarile pt a avea grija de un om matur care nu e in stare sa aiba grija tocmai de copilul care ii ofera amintiri de la un om plecat, nu e drept sa te folosesti de boala pt a frange aripile unui tanar cu planuri marete tocmai pt a nu sta singura, nu e drept sa nu incerci si sa nu lupti sa iti revii si sa arunci totul in spatele unui copil (culmea, si bolnav pe deasupra) care inca e la varsta cand omul matur trebuie sa aiba grija de copil. Lupta pentru el, ridica-te pt el!
    Nu e drept sa imbratranesti un copil.
    Si nu e drept ca tu sa iti ratezi fericirea: un sot/iubit si un copil.

    Si daca tot ati inceput sa construiti, construieste singura sau separat. Daca poti sa te muti, cu atat mai bine. Mama-i mama si daca stai in alta parte.

    Eu m-am gandit la mama si la prietenele mele minunate, cu care am si petrecut frumos seara.
    I-am cumparat zambile mamei si voi merge cu ea sa ii cumpar ceva (stiu ca vrea pantofi), va fi o zi obositoare si cam stresanta ca de obicei, dar voi incerca sa nu pun la suflet si nici sa imi pese.


    Mihaela I.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-are ce sa ma deranjeze, stiu prea bine realitatea, insa nu pot sa invinovatesc pe nimeni sau sa ii pun in carca mamei deciziile mele. A fost decizia mea in totalitate si aveam niste ani cand tata s-a dus. Puteam s-o pierd si pe ea sau sa fac ce-am facut. Nu sunt omul care sa traiasca cu regrete, insa acum probabil ca as proceda diferit, doar pentru ca timpul mi-a aratat ca nu pot duce luptele nimanui.

      Mutarea nu este o varianta realizabila in momentul asta, insa nu se stie niciodata. Pentru mine important e sa ajung eu intr-un punct in care sa-mi fie bine cu mine, restul se rezolva. Sa ai o primavara frumoasa!

      Ștergere
  14. Sa va bucurati una de cealalta cat mai mult si la multi ani! Am citit cu multa emotie in suflet, intr-adevar ati trecut prin perioade foarte dificile dar conteaza mult ca o ai in viata ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim, sa te bucuri si tu de ai tai multi ani de acum incolo si sa ai zile cat mai frumoase si mai plini de bucurii.

      Ștergere
  15. La multi ani , Camelia !
    Si eu tot leu independenta pana in maduva oaselor :). Si tot la fel am reusit prin propriile mele puteri sa am o casa a mea , o masina a mea la o varsta cand toti se agata de parinti.Din pacate nu stii ce iti rezerva viata . Si a mea s-a schimbat total.Si eu as proceda diferit insa regrete nu am . Sa auzim de bine !
    Arina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La multi ani! Si eu aveam tot ce-mi doream cand - bine ai zis - unii inca erau agatati de fusta mamei. Din pacate mie viata mi-a taiat picioarele si eu m-am uitat ca un simplu spectator si n-am avut ce face. M-am intrebat de multe ori daca as fi putut sa fac ceva diferit si acum stiu ca nu. Asa trebuia sa se intample, arareori ma gandesc la ce ar fi putut sa fie. :)

      Ștergere
  16. Mi-au dat lacrimile citind postarea ta. Eu sunt singura acum. Imi indrept catre tine sic atre mamata numai ganduri bune si multa sanatate. Bucura-te de vremea patrecuta impreuna. O primavara frumoasa si La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa ai si tu o primavara frumoasa si sa intalnesti oameni care sa-ti bucure sufletul.

      Ștergere
  17. f frumoase randuri, m-au facut sa reflectez. o primavara senina va doresc tie si mamei!

    RăspundețiȘtergere