Se cheama viata ...

13.3.15


Daca imi urmariti profilul personal de Facebook probabil stiti ca postarea asta este una trista, extrem de trista ... aseara l-am gasit mort pe Toto, pisoiul meu. Avea doar 6 ani, nu era bolnav, nu stiu ce s-a intamplat, stiu doar ca inca nu am iesit din starea de soc. Nu mi-a trecut prin cap asa ceva, nu ma asteptam, n-am vazut nici un semn, dar tot ma intreb daca n-as fi putut sa fac ceva ... intrebari tampite de altfel care nu schimba cu nimic realitatea, dar tot imi vin in minte ...

Imi amintesc cand l-am gasit (avea o zi si era vai de capu' lui, n-am stiut daca va supravietui), cate nopti am stat treaza sa-l hranesc si sa ii fie cald, prima intalnire cu Kiki (care acum sta si plange si-l cauta peste tot) si multele nebunii pe care le-a facut ... mi-au ramas niste poze, cateva amintiri si o durere imensa in suflet ... nu conteaza cate alte animale mai am, nici un suflet nu poate sa-l inlocuiasca pe altul ... dintr-o data tot ce ma inconjoara mi se pare iar fara sens ... e realitatea mea din acest moment ...

Nu pot sa-mi scot din minte ca Bella are anii pe care ii are si are si asa o gramada de probleme, nici macar nu pot sa ma gandesc ca va veni o zi cand nu va mai fi ... e ceva ce ma paralizeaza, refuz sa traiesc cu frica asta, dar in momentul asta simt ca e mai puternica decat mine. Probabil ca socul emotional e cauza, dar nu stiu cum sa gestionez ce simt ... ma gandesc ca mai devreme sau mai tarziu voi trece iar prin asta ... si inca de multe ori si asta ma paralizeaza in momentul asta ...

Nu vreau sa incarc pe nimeni cu tristetea sau durerea mea, dar nu cred ca o sa-mi arda de scris zilele astea sau daca o sa-mi arda vor fi ganduri pline de durere si prefer sa nu le scriu ... sunt constienta ca s-a intamplat si n-am ce face, sunt constienta ca atat a avut de stat aici, dar asta nu ma ajuta cu nimic, durerea ma sufoca si e tot ce simt ...

Bucurati-va de ei cat mai sunt langa voi, din pacate viata lor e mult mai scurta decat a noastra si vine o zi cand ramane doar un gol ... si n-ai cum sa-l umpli ... o sa ai intotdeauna locul tau in inima mea, Toto!

Va multumesc pentru mesajele de pe Facebook si in avans si pentru cele pe care stiu ca le veti lasa, insa n-o sa raspund la ele. Rana e prea adanca si prea proaspata si eu am fost luata pe nepregatite si ma simt ca un animal ranit care trebuie sa-si linga ranile, am vrut doar sa stiti de ce o sa fie liniste ... mai ales dupa ce-am publicat ieri. Viata si-a facut iar jocul si m-a fortat in cel mai urat mod sa fac o pauza ... mai am lacrimi de varsat ...

17 comentarii

  1. Imi pare rau, Camelia! Si eu am avut un motan drag care a murit si nu am putut face nimic. Dar tu te vei bucura in continuare de Bella, multa vreme. Si vom merge inainte cu optimism, ca asa-i viata si stie cine a creat-o de ce este asa. Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi pare sincer rau. Eu comentez mai rar, dar urmaresc constant ce postezi. Poti sa iei un alt sufletel micut de pe strada in compensatie, poate dragostea pentru el va mai umple golul lasat de Toto. Te imbratisez!

    the-may-day.blogspot.ro

    RăspundețiȘtergere
  3. Saracuta imi pare rau de tot,si eu iubesc animalele mult :( ,sunt in stare de orice ,dar in special pt.caini..plang cand vad ca nu au un picior...sau cand vad pe strada ca nu au ce sa manance,imi dau lacrimile,ii iubesc enorm,imi pare foarte rau Camy...:( :(

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi pare rau de tot, chiar daca nu sunt eu cea mai mare iubitoare de animale, stiu ce simti si... nu mai stiu ce sa zic decat ca sper sa treci peste perioada asta cat mai usor. Si sa reussesti sa-ti gasesti consolarea si puterea sa revii cat mai repede pt ca eu cu siguranta iti voi simti lipsa.

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi pare rau!!! Offf! Stiu cum este, eu am pierdut persoane dragi importante in viata mea, chiar si pe tatal meu (la 16 ani). Nici nu poate fi vorba de inlocuit un suflet, oricare ar fi amploarea lui. Eu am trei sufletei, Boris (un ciobanesc corb primit de la tatal meu, Mira (o pisiguta adoptata, gasita pe strada) si Patrick (un motanel frumos, negru). Dragii mei... Am pierdut si eu 3 sufletei mici si mi-a fost foarte greu... Capul sus!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu cred ca te ajuta acum cuvintele , dar imi pare sincer rau pentru ce s-a intamplat,
    (Anamaria)

    RăspundețiȘtergere
  7. Ah, tocmai frumușelul de Toto. Chiar ziceam cu sora mea, când îl vedeam pe facebook, că e un mare „bărbățel”. Și noi am pierdut multe animale, câteva zeci, poate mai multe, având atâtea în jur. Când eram mici plângeam mult, cu timpul te obișnuiești că moartea e ceva natural și poate oricând să pună capăt unei vieți frumoase. Nu știu cât de mult o să te aline asta, dar sigur Toto a ajuns în raiul pisicilor. Și chiar de a coborât în iad, nu e prea rău nici acolo. Noi aveam un pisoi ce viola alți pisoi și după ce a murit am zis că a trecut la cazan, în iad, la băi termale.

    RăspundețiȘtergere
  8. Imi pare imens de rau pentru suferinta ta, cred ca este ingrozitor sa te simti neputincios, fara solutie intr-un asemenea caz trist! Ai grija de tine si iti doresc multa putere sa ai!
    Mary Yony

    RăspundețiȘtergere
  9. Sunt aici pt sprijin, de orice fel, oricand. E greu, dar esti puternica, chiar daca momentan nu ti se pare....💜

    RăspundețiȘtergere
  10. Trist, intr-adevar, mai ales ca l-ai pierdut asa brusc. E foarte dureros sa pierzi un animal drag pe care il iubesti din tot sufletul si care iti arata la randul lui iubire, poate uneori chiar mai mult decat un om. Ia-ti timp cat ai nevoie, Camelia, petrece-ti timpul cu animalutele tale, iar noi te vom astepta cuminti pana cand simti tu ca e timpul sa revii. Multa putere iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. :( stiu prin ce treci! Acum 2 luni de zile am primit veste de acasa ca motanul meu de 12 ani a murit :( a trecut tot acest timp si inca nu imi vine sa cred ca nu o sa-l mai revad niciodata :(

    RăspundețiȘtergere
  12. Oooff, Camelia! Pot sa-ti spun doar ca imi pare foarte rau, alte cuvinte imi pare ca nu si-ar avea rostul! Te imbratisez!

    Ilda
    Lavender Thoughts

    RăspundețiȘtergere
  13. Dacă eu sunt șocată și mi-au dat lacrimile... îmi închipui cum ești tu, mai ales că am trecut prin asta și știu cât doare. :( Îmi pare sincer rău!

    RăspundețiȘtergere
  14. Imi pare tare rau! Daca ar fi dupa mine, nici unul din animalutele de companie nu ar trebui sa moara, pentru ca lasa in urma tot atata durere cat si un alt membru al familiei :(

    RăspundețiȘtergere
  15. Eu de când ma ştiu iubesc şi adun si ajut animalele strazii... si da, sufar pentru fiecare animal in parte, si sufar... :(
    Iti sunt alaturi!

    RăspundețiȘtergere
  16. Imi pare tare rau. Si eu am o pisicuta care parca e copilul meu. Toti si toate sunt trecatoare si multe nu stau in puterea noastra. Din pacate trebuie sa invatam sa iubim si sa lasam sa plece.

    RăspundețiȘtergere
  17. Imi pare sincer rau :( Te intelegem si iti suntem alaturi .... :-* <3

    RăspundețiȘtergere