Se mai intampla sa si cazi uneori ...

De azi dimineata pana acum mi-au trecut o gramada de ganduri prin minte (inclusiv sa iau o pauza de la blog - lucru pe care nu l-am simtit niciodata in cei 4 ani de cand scriu aici) si tot incerc sa-mi fac ordine in minte si sa inteleg ceva din ce se intampla in jurul meu. 

Ieri a fost o zi ciudata (nu stiu alt cuvant mai potrivit), am aflat numai lucruri care m-au "intors", parca toate bolile si problemele din lume se faceau cerc in jurul meu si de cate ori suna telefonul mai aflam cate una. In afara de o dezamagire directa (un proiect cu care aveam mari sperante si care a fost retezat de la radacina dupa ce totul era stabilit - probabil ca in timp voi afla de ce n-a fost sa fie) restul au fost probleme care se pot rezolva in timp sau care nu mi s-au intamplat direct, dar au afectat oameni de care imi pasa. Dar parca au fost prea multe intr-o singura zi ...

Am incercat sa nu ma gandesc foarte tare la tot valul de vesti si evenimente de ieri, dar astazi nu m-am trezit prea bine (nu ca as fi dormit multe ore) si organismul meu resimte tot zbuciumul de ieri ... nu ma simt bine, nu sunt in stare sa schitez nici un zambet desi aparent nu s-a schimbat nimic ... si parca ma doare tot pe interior ...

Simt ca mi s-au retezat aripile si ca mi s-a ridicat un zid in fata ... pe locul unde eu plantasem flori si vroiam sa vad curcubeul. Probabil (adica mai mult ca sigur) ca maine o sa daram zidul ala si o sa-mi vad de drum, dar azi iau o pauza ... si ma uit in gol ... si nu-s trista, sunt doar obosita ...


19 comentarii:

  1. Mesajul din fotografie este mai mult decat elocvent. Probabil ca ti se potriveste si tie, asa cum simt si eu ca ma reprezinta uneori... Din tot ce ne-ai povestit pana acum, au fost si momente mai grele pe care le-ai depasit cu capul sus. O vei face si de data asta, oboseala fiind, de fapt, ragazul pe care il cere un suflet poate prea incarcat. O zi linistita iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Te inteleg si te imbratisez cald. Eu cred ca fiecare usa inchisa aduce dupa ea o fereastra deschisa... si am obosit sa alerg dupa ferestre deschise, care sa ma duca spre curcubee si raze de soare... adesea gasesc doar nori si furtuna in spatele lor. De cate ori mi se reteaza aripile, cad. Iar cand cad simt pamantul sub picioare, simt ca nu am unde sa ma duc mai jos; picura peste mine stropi de iubire si incep sa ma regenerez... incep sa-mi creasca aripile din nou, si reinvat sa zbor. Si incerc sa ma feresc de retezarea aripilor cu un scut puternic - am inceput sa ma iubesc si pe mine, nu numai pe cei din jur.
    Iti daruiesc si tie virtual o parte din stropii care pe mine ma fac sa renasc :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mesajul ala de la sfarsit ... mi se potriveste atat de bine ca nu ai idee!
    Eu zic, draga mea, ca o sa fie bine. Been there, done that, nu sunt doar vorbe de incurajare. Si mai stiu ca gandirea este cea care te ajuta, asa ca gandeste ... cat mai pozitiv, despre tot ce iti doresti/propui. Si daca nici asta nu functioneaza, ia o pauza, mergi intr-un loc unde sa te relaxezi macar 2-3 zile si intoarce-te cu bateriile incarcate! Pentru ca poti si vrei! Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  4. Capul sus, Camelia! Mai ales ca spui ca sunt probleme care se pot rezolva in timp. O sa treaca starea asta, toate trec...

    RăspundețiȘtergere
  5. iuliana, cred ca in anumite momente ale vietii toti ne regasim in el - eu am fost intotdeauna de parere ca durerile cele mai mari sunt alea care le tii ascunse in tine si de care nu vorbesti cu nimeni. Nu-mi fac probleme ca nu trece si asta, dar am inceput sa obosesc sa lupt la orice pas.

    clarra, eu ma gandeam ca am inchis ceva important si ca ma indrept spre alt drum, dar se pare ca m-am cam grabit :) vom vedea ce aduce viitorul, sper ca ceva mai bun :)

    Alina, si eu ma regasesc in el si am batut drumul ala de atatea ori, incat imi vine sa si rad ... dar e un ras amar, maine o sa fie mai bine.

    cumparaturi calatorii si vise, da, in afara de moarte toate problemele au rezolvare :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Imi pare rau sa aud asemenea lucruri, de multe ori se intampla ca atunci cand primesti o veste proasta, sa vina si a doua...si tot asa,Am mai trecut si eu prin asemenea situatii si probabil fiecare la randul lui . Mi-ar fi chiar dor de postarile tale in cazul in care ai lua o asemenea decizie, dar daca tu simti sa faci acest pas , eu iti inteleg si respect parerea .Asa este viata cu bune si cu rele . Sper sa rasara soarele si pe strada ta si totul sa se schimbe in mai mult bine . Mesajul de la sfarsit este foarte adevarat . Te pup draga Camelia

    (Anamaria)

    RăspundețiȘtergere
  7. Cazi dar apoi...te ridici! Sunt sigura ca ai invatat asta! Fruntea sus!

    Cunosteam citatul de final, imi place mult!

    O noapte linistita, Camelia, urmata de o zi senina!:)
    Ilda
    Lavender Thoughts

    RăspundețiȘtergere
  8. Si eu am o perioada cu stres psihic similara cu cea pe care o descrii... a inceput acum aproape o luna si inca nu reusesc sa ma detasez.

    Ce incerc sa fac sunt 2 lucruri: cat pot de mult imi impun sa nu ma mai gandesc la respectivele probleme sau nemultumiri sau ce mai sunt... si sa vad doar latura pozitiva a lor si apoi sa ma odihnesc suficient (8-9h/zi).
    Daca imi reuseste partial cu prima decizie, cu somnul mai putin si aceasta imi mentine de disconfort.

    E o vorba... "The only difference between a good and a bad day is your attitude." De multe ori, fix asa este!

    Impune-ti sa privesti doar in directia care te face sa te simti mai bine sau care iti permite sa te detasezi putin de unda aceasta negativa. Daca reusesti si in paralel te mai si odihnesti suficient zilnic, o sa vezi ca te vei simti mult mai bine.. hugs!

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu stiu exact despre ce este vorba, dar prietenii, chiar si cei virtuali, sunt aici pentru tine.Te sustin, iti spun"Capul sus!"si daca tu simti asta, ia o pauza, o zi, doua, cat vrei tu.Eu una, asa fac.Si am avut dezamagiri multe, insa dupa un timp de stat in carapace si adunat fortele, am mers mai departe, chiar daca problema in sine m-a framantat mult.Iti doresc numai bine, sper sa se rezolve cum iti doresti tu.Iti trimit o imbratisare!

    RăspundețiȘtergere
  10. Imi pare tare rau ca esti asa abatuta, impovarata! Sper din suflet sa iti fie mai bine maine si necazurile sa te ocoleasca pe cat posibil pe viitor! Chiar daca nu comentez prea des, te citesc de vreo trei ani si ceva si mi-ar parea rau sa nu mai scrii. Multa, multa putere iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Sper sa iti fie totul bine! Toate se rezolva in timp.
    Mesajul de la sfarsit parca mi-a atins sufletul!

    RăspundețiȘtergere
  12. nu prea stiu ce sa spun, dar noi,cei care iti citim blogul, suntem langa tine si, din partea mea,cateva cuvinte: dupa furtuna, rasare si soarele :*
    http://ladytruemiss.blogspot.ro/

    RăspundețiȘtergere
  13. Imi pare rau pentru ziua de ieri ... imi place sa spun, cand am astfel de zile: noroc ca vine noaptea si astept noaptea sa raman cu gandurile mele, cu lacrimile mele, cu mine!!! O imbratisare mare, inteleg ce simti :(

    RăspundețiȘtergere
  14. Ştiu că eşti puternică şi că vei trece şi peste această încercare. Să ne reauzim cu bine! :-)

    RăspundețiȘtergere
  15. "Everything will be all right in the end. If it's not all right, it is not yet the end!"

    RăspundețiȘtergere
  16. Stiu cum e sa simti ca ti se iau toate visele si sperantele......Ca intr-o clipa - asa cum scriai si tu - , e retezat totul de la radacini.....
    Dar stii cum se zici:cand ai atins punctul de jos,nu mai e cale decat spre sus,esti nevoita sa urci!!Asa ca capul sus,Camelia!:)

    RăspundețiȘtergere
  17. Foarte frumos si adevarat mesajul de la final. Stiu cum e cand lucrurile rele si vestile proaste vin buluc si se inghesuie in viata ta. Dar ai dreptate: maine o sa fie mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  18. Buna Camelia....aici Camelia :). In afara de faptul ca avem acelasi nume, de cele mai multe ori te citesc si cand ajung la final imi zic...Doamne, parca am scris eu asta, sau ma rog..nici daca scriam eu nu exprima mai bine tot ce simt.
    E tare greu uneori si parca atunci cand e mai greu apar si mai multe. Eu tot imi spun ca trebuie sa imi accord cate o permisie de la rolul de "barbata" pentru 1-2-3 zile si sa-mi plang de mila dupa care sa imi infing propriul picior in dos si sa merg mai departe...desi parca devine tot mai greu.
    Capul sus si fii "barbata", zambeste celorlalti ca oricum cei ce nu au fost in papucii tai, nu vor intelege.

    RăspundețiȘtergere
  19. Ana Maria, toti avem momente d-astea cand simtim ca nu mai putem si a doua zi ne ridicam si o luam de la capat indiferent de cat de greu eu. Se cheama viata pana la urma :)

    ilda, stiu lectia bine, nu mi-am permis niciodata sa raman la pamant oricat de tare am cazut ... dar cateodata e bine sa te eliberezi, parca e mai usor de dus povara.

    Ada, probabil ca daca m-as odihni mai mult ar fi mai usor ... incerc sa nu mai culc asa tarziu, dar nu-mi iese de nici un fel. Dar nu ma las :)

    Adina, multumesc pentru gandurile frumoase, ajuta :)

    Camelia, blogul e parte din mine, nu cred ca as putea sa renunt asa usor, dar uneori se aduna multe si sunt si momente cand simti ca nu mai poti. Noroc ca trec repede.

    darlyst, eu mereu am spus ca cele mai mari dureri sunt alea pe care le tii ascunse si nu le impartasesti cu nimeni.

    Dyana, multumesc :)

    maria, da, timpul face sa infrunti altfel lucrurile.

    Mihaela, nu dispar asa usor chiar daca am si momente mai putin placute. :)

    Anonim, asa e.

    Claudia, da, cand ajungi jos te gandesti ca nu se poate si mai jos (desi intotdeauna se poate), noroc ca eu sunt genul care priveste in sus chiar si cand pare imposibil

    Gabriela, asa e intotdeauna: dupa furtuna apare si soarele.

    viata'n_pripa, of, asta cu barbata - eu am obosir sa fiu puternica, parca cateodata vreau sa las totul pe umerii altcuiva si sa ma refugiez in lumea mea de vis.

    RăspundețiȘtergere