Prietenia ... la o cafea si-o ciocolata

In weekend m-am intalnit cu o prietena (o sa-i spun G) si desi initial am mers intr-un local, ne-am decis repede sa venim la mine acasa (era frig si era si galagie) si sa vorbim despre vrute si nevrute. Am facut o ciocolata calda si un cappucinno (da, doar v-am vorbit despre Tassimo, inca e pasiune fierbinte intre noi), am desfacut niste cookies cu ciocolata (vreuna dintre voi care poate spune ca nu vrea?) si am inceput sa povestim.

G se tot plangea ca are mana proasta la prieteni si ca are parte numai de oameni de proasta factura care in final o dezamagesc. Si ca in atatia ani n-a reusit sa-si faca niste prieteni adevarati si ca se simte singura si ca nu mai crede in oameni. O adevarata drama ... ca doar e ceva tipic femeilor ... am stat si am ascultat-o (se infierbantase foarte tare) si in final i-am pus o intrebare simpla "eu ce sunt?". Raspunsul a fost simplu: "prietena mea". Si a inceput sa rada ... 

I-am fost alaturi in momentele grele ale vietii ei, doar ca nu i-am cautat in coarne cum au facut altii si nici nu i-am spus ce vroia sa auda, ci i-am spus adevarul. Chiar daca a durut-o si a facut-o sa infrunte realitatea de care fugea. Nu asta e prietenia? Sau ar trebui sa-mi fie frica sa-ti spun cand gandesc ca gresesti doar ca sa fiu in gratiile tale?

Si va intreb eu pe voi: de ce nu vedem ce este in fata ochilor nostri? De ce in loc sa privim inainte si sa ne bucuram pentru ceea ce avem deja lasam privirea in jos si alegem oameni care nu au nimic in comun cu noi, ca dupa sa ne vaitam "vai, ce m-a dezamagit, ce-a putut sa-mi faca"? De ce e asa greu sa acceptam ca dezamagirile fac parte din viata si ca din ele trebuie sa invatam sa apreciem oamenii adevarati?

Pentru voi ce inseamna prietenia? Cum va "alegeti" prietenii? Exista o limita care nu poate fi trecuta intre prieteni? Sau sunteti de parere ca nu exista prietenie adevarata?

6 comentarii:

  1. exista , dar este ca intr-o casnicie..cu dragoste , cu sinceriate , cu comunicare etc...adevarul ca trebuie sa fi si putin norocos ( ca si la casnicie de altfel ) sa gasesti omul potrivit :)))...eu am gasit , suntem prietene de 43 de ani...o viata pentru unii !

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu am auzit de la una dintre cele mai vechi prietene, plecata din tara, ca a ramas fara prieteni, ca nu o mai suna nimeni, ca cine totusi o suna ii cere bani, etc. Am lasat-o pana mi-a crescut tensiunea si i-am amintit ca eu sunt cea care a sunat-o, ca nu i-am cerut in viata mea nimic si ca stam "bot in bot" de cand aveam 7 ani.
    Eu cred ca uitam sa apreciem oamenii care ne sunt alaturi cu adevarat. Ne-am obisnuit sa ne fie aproape si ii nedreptatim pentru ca stim ca ne iarta. O fac si eu.
    Prietenii adevarati sunt cei pe care i-am cunoscut cu multi ani in urma, in copilarie, in liceu.Din ultimii ani am doar cunostinte, amici, pentru ca nu mai am rabdare sa cunosc un om, iar prioritatile mele s-au schimbat.
    Pentru mine prietenia nu inseamna ca ne auzim zilnic la telefon, nici ca ne vedem zilnic, sau ca mergem la cumparaturi impreuna. Prietenia este o legatura de suflet. Doar asa poti sa-l ierti pe celalalt sau sa te bucuri cu adevarat pentru el, poti sa-i spui verde-n fata parerile tale pentru ca are incredere in tine, poti sa nu-l vezi deloc ci doar sa-l auzi si totusi prietenia nu moare.
    Prietenii pe mine m-au ascultat atunci cand aveam nevoie sa vorbesc, m-au tinut de mana cand eram bolnava, s-au trezit in miez de noapte pentru mine fara sa fie nevoie sa le cer asta, m-au lasat sa-i ajut cand aveau nevoie, si, cel mai important nu i-am suparat fara ca apoi sa nu-i rog sa ma ierte.
    De dezamagit nu cred ca am reusit, dar de enervat, am reusit sigur.
    Si inca un lucru... prietenii nu se cunosc numai la nevoie ci si atunci cand ai o bucurie. Doar un prieten adevarat se bucura sincer pentru un lucru bun care ti se intampla.

    RăspundețiȘtergere
  3. Singurul meu prieten adevarat e sotul meu1

    RăspundețiȘtergere
  4. Prietenia adevarata este mult mai greu de gasit decat iubirea. Daca in iubire nu exista decat un el si o ea, intr-o relatie de prietenie exista atatia factori care pot sa influenteze evolutia relatiilor. Spre exemplu, un sot nu poate sa inghita o prietena a sotiei sale, chiar daca aceasta i-a fost alaturi inca din copilarie. Automat, relatia dintre cele doua prietene se strica, pentru ca o casnicie intotdeauna primeaza.

    Alti factori pot fi membrii familiei, restul anturajului, schimbarea locului de munca, etc.


    De-a lunul vietii mele (destul de scurta pana acum) am tot schimbat prietene si grupuri de prietene si de prieteni. Am ajuns la concluzia ca deseori se intampla ca o relatie sa se stinga total dupa doar cateva luni de lipsa de intrevederi. Alteori insa, poti ramane la fel de atasat de o persoana chiar daca nu o vezi cu anii.


    Gestul prietenei tale G. mi s-a parut usor deplasat. Din moemntul in care te destainui cuiva ca ai avut parte doar de prietenii nesincere, inseamna ca devalorizezi persoana din fata ta (in care ai incredere sa ii spui astfel de chestiuni intime)! Dar sunt singura ca nu a avut intentii rele pentru ca femeile, in general, nu se feresc sa transforme orice prostie intr-o tragedie :))!

    RăspundețiȘtergere
  5. Prietenie adevarata exista, am vazut cateva exemple... care desi au fost prietenii adevarate (vb la trecut pt ca viata a despartit respectivele persoane), mie mi se par aproape ireale, caci pana acum n-am avut parte de astfel de prietenii... ci doar de prietenii create de conjunctura, bazate pe interes care cum s-au format, asa s-au si destramat. Ca si prietena ta, nu pot spune ca am prieteni adevarati, prieteni pe sufletul meu... daca intelegi.

    Am simpatii, anumite persoane mi-s apropiate, mi-s dragi... dar nu le simt 100% aproape. Cred ca mama e singura mea prietena adevarata, in ea pot avea incredere totala, pe umarul ei pot conta in orice secunda, imi vrea binele si-mi da sfaturi valoroase pe care uneori regret ca nu le respect intocmai... in rest, persoane de aceeasi factura...nu am intalnit si avand in vedere viata din jururl nostru, mi-e greu sa cred ca se mai poate gasi un astfel de om... Iar daca exista astfel de persoane, preocupati cum suntem de problemele vietii, nu suntem capabili sa-i apreciem asa cum ar trebui.

    Cred ca a gasi prieteni (daca nu adevarati, macar de calitate...de la care sa poti invata ceva sau cu care sa poti purta oricand o conversatie pe orice tema posibila), depinde si cercul de oameni in care te invarti... de calitatea morala si intelectuala a respectivelor persoane. Depinde si de nivelul la care vrei sa te situezi si ce fel de persoane iti doresti sa ai in jur...

    Daca esti o persoana slaba, te complaci in situatia existenta... te multumesti cu ce exista deja si te plangi cu fiecare ocazie si nu te zbati sa schimbi ceva...

    Si pana la urma... decat cu prieteni falsi, de dragul de a zice ca ai "prieteni", mai degraba singur... caci ori cu ei, or fara ei... acelasi lucru este.

    RăspundețiȘtergere
  6. eu de regulă clasez oamenii pe care îi cunosc în:
    - cunoștințe = persoanele cu care interacționezi mai rar și cu care mai ții legătura din când în când
    - amici = cei cu care te întâlnești ocazional la un suc/o pizza/cafea etc.
    - prieteni = persoanele:
    - cu care țin legătura în mod constant
    - pe care dacă le sun la 1 noaptea în caz că am nevoie de ceva sunt dispuse să mă ajute
    - care îmi spun în față exact ceea ce gândesc despre mine (și chestiile care mă privesc)
    - care nu se supără și nu „pun botic” atunci când îmi cer o părere sinceră și le spun ceea ce gândesc și nu ceea ce vor să audă

    am ajuns la concluzia că dintre cele 3 categorii, cea mai numeroasă este prima, iar cea mai puțin numeroasă este ultima pentru că prietenii, adevărații prieteni, se dovedesc a fi prieteni în timp.. nu se poate da o definiție exactă a prietenului adevărat pentru că fiecare are propria definiție a acestui termen, fiecare are limitele sale, standardele sale după care se ghidează atunci când atribuie calitatea/termenul de PRIETEN unei anumite persoane (cunoștințe).

    RăspundețiȘtergere