Inceput de saptamana ... oribil!

Sper ca saptamana voastra a inceput mai bine decat a mea.

M-am "trezit" (a se traduce am sarit din pat) la ora 7 si ceva (ora mea de trezire este undeva in jurul orei 9 - sunt norocoasa, stiu) in urlete de caine (aceeasi teroare in fiecare dimineata de aproximativ 2 luni). Vis-a-vis de mine s-au mutat niste chiriasi cu un dog german care sufera de singuratate si nu vrea sa stea singur. E ceva de genul: fiecare zi lucratoare incepe cu 3 ore de urlete si latraturi de caine (si nu ma refer la ham, ham, ci la ceva infernal care te scoate din minti) pana vine unul din stapani acasa. Au existat reclamatii la politie (vecini "draguti" ca peste tot), a fost cainele dus la psiholog (poate intr-o zi cand ma simt mai bine, va povestesc cum le-a fost recomandat sa drogheze cainele); stapanii cainelui par de bun simt si si-au cerut scuze, insa, practic nu au rezolvat de nici un fel problema (cainele nu vrea sa stea singur si pace, iar ei isi vad linistiti de viata fara sa se gandeasca ce se intampla in timpul cat lipsesc de acasa).

Trebuie sa mentionez ca eu sunt iubitoare de animale (am 2 caini si 2 pisici intr-un apartament) si am incercat sa ajut toate animalele pe care le-am intalnit in viata mea (atat cat mi-a stat in putere), insa situatia cu cainele asta devine imposibila (pana acum mi-a fost mila de caine, ca urletele lui nu sunt normale - daca ai avut cat de cat de-a face cu cainii, iti dai seama ca sufera si ca urletele lui sunt ale unui caine cu probleme, dar incepe sa-mi fie mila de mine si de ceilalti de pe scara). Si nu ma refer la faptul ca te scoli mai devreme cu 1 ora (am o vecina care lucreaza de noapte si cand vine acasa nu poate dormi din cauza acestui caine), ci, ca daca iti incepi ziua in urletele alea, deja cand pleci de acasa, esti un pachet de nervi (si poti sa stai cat vrei de bine cu nervi, e imposibil sa fii nepasator la urletele alea de caine).

Si ca sa fie tacamul complet, se agita si ceilalti caini din apartamente - si e destul de greu sa poti potoli un caine care aude alti caini urland si latrand (oricat de ascultator si de bine educat e cainele tau, tot va reactiona).

Deja mi se pare jenant sa ma duc la usa lor si sa port aceeasi discutie de fiecare data (ei se inrosesc si li se face rusine, cainele este certat, promisiuni ca se va rezolva) si a doua zi incepe aceeasi teroare (si nu exagerez folosind cuvantul "teroare"). Mi se pare penibil ca o scara intreaga de bloc sa isi faca programul dupa un caine caruia nu ii place sa stea singur in casa (in primele zile, m-am "amuzat" chiar de situatie si am zis ca va trece, ca vai, ca saracu' catel) numai ca au trecut 1 zi, 1 saptamana, 1 luna si situatia e mai rea decat la inceput.

Cred ca daca mai scriu putin, retrag ce-am spus referitor la stapanii cainelui (cum poti avea bun simt cand deranjezi atata lume?).

Gata, m-am mai racorit (putin, dar macar am zis ce aveam de zis)!

Poate aveti si voi ceva intamplari cu vecini de genul a lor mei sau macar ceva intamplari haioase sa ma faca si pe mine sa zambesc azi.

Un comentariu:

  1. Draga Camelia
    Te inteleg perfect - am si eu niste vecini care au un caine care urla pentru ca e singur dar acum s-a mai potolit - dupa cateva luni in care facea scandal zilnic
    mai nasol ca vecinii sunt sora-mea si sotul ei :)
    desi i-am certat ca il chinuie pe caine degeaba ei isi vad de viata lor zilnica si nu isi dau seama cat sufera cainele in lipsa lor:(
    well poate isi revine si cainele "tau" dar oricum te compatimesc ...

    RăspundețiȘtergere