M-am gândit mult dacă să scriu sau nu postarea asta pentru că Salonic nu e nou pentru mine, nu am multe de spus în plus față de ce am scris prima dată când am fost aici, dar mi-a tot venit în minte că merită să povestesc despre modul în care am decis să mă întorc și ce-am făcut concret de data asta. Și sper că poate asta va inspira măcar pe cineva să petreacă mai mult timp cu părinții.
Acum 3 ani am trecut prin Salonic în drum spre Meteora și ne-am oprit pentru o noapte, am avut mai multe ore în care ne-am plimbat și am văzut orașul, mi-a plăcut mult și am simțit o energie care mi-a făcut bine. Mi-am propus atunci să mă întorc cu mama într-o zi să îi arăt orașul și s-a întâmplat acum.
Am găsit bilete de avion ieftine, a contat mult că din București se face aproximativ o oră, am avut autobuz direct până în oraș (2 euro/ persoană) și orele s-au potrivit foarte bine încât să avem 2 zile pline în oraș. Am fost la Arcul lui Galerius și la Rotonda, ne-am distrat cu un motan care își vedea de a-le lui, fără vreo treabă cu ce era în jur.
Am luat orașul la pas (avantajul de a ști unde sunt, am un spirit de observație foarte dezvoltat, dacă am fost într-un loc știu exact cum să mă descurc și să mă orientez), am admirat clădiri, am luat-o pe străzi mai libere, ne-am intersectat și cu niște manifestanți (mulți, dar pașnici), a fost o vreme foarte frumoasă și a făcut totul și mai plăcut.
Am fost la Hagia Sofia, cea mai renumită biserică bizantină din Salonic și una dintre cele mai vechi din oraș, este inclusă pe lista Siturilor Patrimoniului Mondial UNESCO. Am întâlnit și o broască țestoasă în curte, cred că o scosese cineva la plimbare.
Piața Aristotel e un loc care mie mi-a plăcut mult, de data asta am avut noroc să fie destul de liberă și am putut să admirăm clădirile, să stăm pe o bancă și să ne uităm la avioanele care trec pe deasupra. Ne-am plimbat prin magazine, ne-am luat niște lucruri care să ne aducă aminte de zilele astea și a fost tare bine, mai ales pentru suflet.
Mama n-a mai fost de mult timp în Grecia, așa că m-am gândit că cel mai bine este să încercăm diverse preparate și să vedem ce ne place. Știam un restaurant de familie cu mâncare bună și prețuri decente, am mers la sigur și a fost tare bine sî mâncăm și să ne uităm la mare, pur și simplu să ne bucurăm de momentul ăla.
Aveam în plan să încercăm multe chestii, dar adevărul e că nu am apucat pentru că ... cât poți să mănânci într-o zi? Ne-am luat seara o înghețată de la o gelaterie lăudată și am savurat-o uitându-ne la mare și a fost tare bine. Am încercat o variantă cu smochine și a fost delicioasă, mult mai bună decât mă așteptam.
Ne-am plimbat mult pe water front și ne-am uitat la bărci de tot felul, asta mi-a zis mama că-și dorește cel mai mult și asta am făcut - am fost dimineața, la prânz, dar și seara, fiecare moment al zilei are farmecului lui și vine cu o lumină diferită care de fiecare dată reușește să te surprindă.
Zona asta este cea pe unde trec avioane mereu, destul de jos, mi se pare de vis să te uiți la mare, să ridici ochii și să vezi păsări și avioane. Prima dată când am fost aici am filmat mult pentru că mi-a plăcut la nebunie, acum am trăit pur și simplu momentele și m-am bucurat de ce am văzut în ochii mamei.
Am închiriat un apartament drăguț, cu un balcon din care vedeam marea în lateral, și ne-a plăcut mult - ne-am uitat și la un film seara târziu și a fost tare bine pentru că nu aveam nimic de făcut, nu ne apăsa nimic, doar am fost acolo și ne-am bucurat de timpul petrecut împreună.
Fiind în zona centrală, lângă toate străzile principale cu magazine și restaurante/ cafenele am putut să ne plimbăm seara în liniște pe străzi, să vedem orașul și așa. Salonic este un oraș cosmopolit, cu o energie care mie îmi place mult, m-am bucurat mult că am putut să i-l arăt și mamei și să petrecem timp de calitate împreună, timp de care aveam amândouă nevoie.
M-am bucurat foarte tare de tot timpul petrecut aici și de faptul că am reușit să fac asta pentru mama, nu vreau să intru în chestii personale, dar pot să spun că a încărcat-o cu energie și i-a reamintit că viața nu se termină după 70 de ani și că încă sunt multe lucruri pe care le poți face. Momentul meu preferat este apusul, a fost extrem de frumos și a fost ceva extraordinar să stăm împreună pe trepte și să ne bucurăm de ce aveam în față și de faptul că suntem împreună.
Ați fost în Salonic? Cum vi s-a părut orașul?
Trimiteți un comentariu