7 intr-o saptamana #305

Nu am fost foarte hotarata sa scriu postarea asta de duminica pentru ca v-am povestit vineri mult din saptamana asta, iar restul zilelor au fost aglomerate si cu multe lucruri de rezolvat, dar stiu ca va place si am lasat cuvintele sa curga sa vad ce iese. Gandul care mi-a fost alaturi toata saptamana asta a fost ca trebuie sa traim fiecare moment asa cum vine si sa ne amintim sa savuram fiecare clipa, chiar daca uneori lucrurile nu ies asa cum le-am planuit noi. Mie nu imi place sa traiesc dupa planuri, dar in trecut ma iritam destul de rau cand nu imi iesea ce voiam, insa cu trecerea anilor (si cu mult exercitiu) am ajuns sa accept ce nu pot schimba si sa ma bucur de ceea ce traiesc, chiar daca trebuie sa schimb total planurile initiale.

In postarea de vineri (o gasiti aici si e plina de poze care mie imi plac la nebunie) va spuneam ca am fugit cateva zile la munte si cuvantul fuga nu e ales intamplator. Suntem intr-o perioada agitata, cu multe probleme si ca sa plecam cateva zile a trebuit sa planificam multe lucruri si sa ne strecuram printre multe rahaturi (din nou nu folosesc cuvantul asta aiurea), asa ca am apreciat si mai mult fiecare moment frumos pe care l-am trait.

Cateodata viata te ia pe sus si te pune fata in fata cu niste probleme pe care trebuie sa le rezolvi si pentru care trebuie sa renunti la anumite lucruri. Ma intreba cineva acum cateva saptamani ce planuri am pentru vara asta si i-am zis razand, insa cu un ras amar, ca nu pot sa imi fac planuri pe 2 saptamani, cu atat mai putin sa stiu ce fac peste 2-3 luni. Nu este ceva ce imi place sa traiesc, dar in viata sunt si perioade d-astea si eu am invatat sa nu ma mai consum pentru ele si sa le iau exact asa cum sunt.

Ce-ati vazut voi din plecarea mea a fost partea frumoasa, nu si lucrurile care n-au iesit si care s-au intamplat (desi m-am gandit la un moment dat sa fac o lista cu tot ce nu se vede, dar am renuntat ca nu despre asta e vorba) - iar unul din ele este ca pe Masivul Postavarul batea rau vantul (multi nori si prea putin soare) si, desi am avut folosit SPF50 si am reaplicat inainte sa ajungem pe munte, m-a parlit putin soarele. Varful nasului meu e rosu si pielea e uscata, desi am aplicat si reaplicat SPF cum trebuie, iar imediat dupa mi-am ajutat pielea cu produse cu ceai verde si ceramide.

Asa ca la intoarcerea in Bucuresti am avut si mai multa grija de pielea mea pentru ca roseata pielii este o inflamatie, modul in care pielea imi spune ca a suferit o trauma. Stiu ca multa lume nu ia inca in serios asta, dar expunerea neprotejata (nu e cazul meu, dar tot mi s-a intamplat) e principala cauza a imbatranirii premature a pielii si a aparitiei cancerului de piele. Am inceput sa folosesc produsele Avant din cutia de la Pick'N'Dazzle, dar m-am bucurat si de namolul cald in gama Oceania Spa de la Pupa Milano, dar si de alte produse pe care le stiu si imi plac.

Weekendul a insemnat rezolvarea catorva probleme, multe ore de somn si relaxare. Am inceput sa citesc cartea asta de Josie Silver pe care am pus ochii de ceva vreme, dar nu prea am avut spor pentru ca mi-a zburat mintea aiurea la multe chestii si am zis ca e cazul sa astept sa fiu intr-o stare potrivita pentru ea. Am gatit si am zis sa va arat si voua pieptul asta de pui cu mozzarella, pesto verde si rosii cherry pe care l-am tot facut si ne place mult. Cred ca am vazut o poza pe Instagram in urma cu ceva vreme si asa mi-a venit ideea: puiul si mozzarella se baga la cuptor (eu le fac pe Roast) si la final se adauga pesto si rosii.

Highlightul saptamanii a fost unul greu de ales pentru ca sunt cateva momente din plecarea la munte care mi-au lasat urme adanci in suflet, dar m-am decis la cele 15 minute petrecute stand in fund pe pamant pe Postavaru' cand am simtit ca lumea e a mea si ca pot face tot ce vreau, indiferent de ce spun altii. Implicatia e una mult mai profunda si daca ma cititi de ceva vreme si ma urmariti pe Instagram stiti deja la ce ma refer, iar faptul ca a venit direct la mine la 1799 metri altitudine catelul cu care m-am jucat acum un an si jumatate pe munte a fost mai mult decat pot exprima in cuvinte - a venit sa il mangai, am vorbit cu el, dupa care a plecat la fel de neprevazut cum a aparut. 

As fi putut sa aleg si momentul de pe Tampa cand am reusit sa fim circa 10 minute singuri pe platforma de lemn de unde se vede Brasovul (nu stiu cati oameni au norocul sa prinda locul ala liber, mereu sta lumea sa faca poze), dar superbitatea asta de peisaj, salbaticia si sentimentul de libertate si pace ... au fost mult peste asteptarile mele.

Saptamana voastra cum a fost? Ce-ati facut zilele astea?

2 comentarii:

  1. Înțeleg perfect ce ai spus la început, mă frustram îngrozitor acum niște ani când nu-mi ieșeau planurile, dar cu timpul am devenit tot mai relaxată cu asta.
    Să ai o săptămână cât mai faină și (sper) să fie și cu niște soare! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper sa vedem soarele, dar la cum a inceput ...

      Sa ai si tu zile frumoase!

      Ștergere