Eu, azi ...

29.7.15


Stiu ca multe dintre voi v-ati gandit la mine in ultimele 2 zile, am simtit energia, as vrea sa va spun ca sunt bine, dar ar fi o minciuna. Insa nu sunt nici atat de rau pe cat as fi putut sa fiu. Cand ma gandesc la Bella intai zambesc si dupa aia mi se umezesc ochii, asta a fost ea in viata mea - o bucurie.

Incerc sa invat sa traiesc o alta viata, una in care Bella nu mai e fizic langa mine si este al naibii de greu. Au fost 12 ani de zile in care am fost despartite foarte putin timp, am crescut-o de cand era mai mica decat palma mea, am trecut impreuna prin cele mai urate perioade din viata mea, au fost multe momentele cand am stat pe jos sprijinita de pat cu Bella in brate si am incercat sa ma regasesc. Au fost si mai multe momentele cand mi-a lins lacrimile si m-a tinut de gat cu labutele ei si au fost si mai multe momentele cand ne-am bucurat impreuna de viata. Au fost ani cand am fost doar eu si Bella ...

Bella m-a invatat ce inseamna iubirea neconditionata, iar eu i-am dat tot ce-a fost mai bun din mine. Nu cred ca a existat o zi in care sa nu ii spun ca o iubesc, ca este un caine deosebit si ca ma face fericita. A stiut asta pana in ultima clipa, asa cum am stiut si eu ca despartirea asta o sa ne rupa sufletele. Ea a plecat plangand, eu am ramas plangand. N-o sa spun ca Bella a murit, pentru mine nu va muri niciodata. Sper ca ceea ce i-am promis inainte sa se duca sa fie real - n-a fost o despartire, relatia noastra a trecut doar pe un alt plan. 

Ma doare fiecare loc pe unde am fost cu ea, fiecare banca pe care am stat lipite una de alta, fiecare colt al casei, nu exista ceva in jurul meu care sa nu-mi aminteasca de ea, nici n-ar avea acum sa fie altfel ... o sa treaca mult timp pana sa fie altfel. Mi-e dor, un dor care ma macina si stiu prea bine ca n-o sa treaca (ca doar am mai pierdut oameni si suflete dragi), dar stiu si ca timpul ma va invata sa traiesc cu dorul asta.

Nu am regrete, insa am mii de intrebari care mi se plimba in minte si pe care as vrea sa le dau deoparte pentru ca stiu ca nu ma ajuta la nimic. Nu sunt atat de furioasa pe cat m-am asteptat sa fiu (dar probabil ca si epuizarea fizica isi spune cuvantul), mancarea inca nu are gust si nu vad sens in multe din lucrurile din jurul meu. Timpul inca se masoara cu x ore/ zile de cand am tinut-o in brate, de cand i-am spus nu stiu ce, mi se pare groaznic sa ma duc la culcare si ea sa nu fie la picioarele mele. Mi se pare infiorator dimineata cand deschid ochii si ea nu e langa mine sa se bucure ca avem o alta zi impreuna. Inca mi se pare ca ii aud respiratia langa mine si inca sunt atenta sa n-o lovesc cu picioarele cand ma misc, o mai strig din cand in cand ... iau durerea pas cu pas, trebuie sa trec prin toate etapele pentru ca altfel nu am cum sa depasesc perioada asta. Imi doresc sa nu devin un zid rece, imi doresc ca iubirea pe care Bella mi-a oferit-o sa scoata in continuare tot ce e mai bun din mine, imi doresc sa nu pun o bariera intre mine si ceilalti caini pe care ii am, imi doresc sa nu-mi mai simt bratele goale ...

Nu-mi doresc sa fie o postare trista asta, dar probabil ca este foarte incarcata emotional si nici n-ar avea cum sa fie altfel, eu nu stiu sa iubesc cu jumatati de masura si ma dedic total. Bella a fost un caine frumos, vesel si plin de viata, un caine care mi-a bucurat fiecare clipa, un caine care a fost langa mine intotdeauna si care va ramane mereu in sufletul meu. Moartea (urat cuvant) nu poate distruge ce-am construit noi impreuna, nu poate distruge iubirea, nu a reusit sa rupa legatura mea cu ea. Iar asta nu mi-o poate lua nimeni, asa cum nici voua nu va poate lua nimeni relatia cu sufletele dragi.

Bucurati-va de fiecare clipa pe care o aveti impreuna, spuneti-le ce simtiti, amintiti-le ce bucurie sunt in viata voastra, construiti amintiri, iubiti si lasati-va iubite, sunt singurele momente care conteaza cu adevarat in viata, restul sunt doar decor ...

12 comentarii

  1. M-ai facut sa plang.
    Asta e realitatea.
    Dumnezeu sa te intareasca, pentru ca nu e usor.. stiu ft ft bine asta..
    Am salvat multe suflete. Si pe unele mi le-au omorat oamenii. Otravindu-i. Pe cei de pe strada ma refer. Daca ai stii cat ma iubeau cainii aia.. si acum imi vine sa plang. Dar.. trecem mai departe..
    Chiar te mai vedeam online pe facebook ..si vroiam sa-ti las un mesaj.. dar m*am gandit ca nu e cazul sa rasucesc cutitul.
    Te pup cu drag.. sunt alaturi de tine. Mereu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca ai avut si ai o asttel de relatie in viata. Pe care ai trait-o in fiecare secunda, cu bune si cu rele, iar acum, cand a trecut in alt plan, stii sa-i oferi un final frumos, exact cum a fost fiecare zi alaturi de Bella. Faci un lucru minunat, care e cel mai bun exemplu pentru astfel de situatii. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, sunt o norocoasa ca am avut un suflet ca Bella in viata mea si incerc sa nu uit asta indiferent cat de greu imi e.

      Ștergere
  3. Am plans acum impreuna cu tine. Sunt sigura ca ai scris plangand, nu ai fi putut altfel!
    Da-ti timp! Si roaga-te sa-ti dea Dumnezeu putere, echilibru, liniste! Ma voi ruga si eu, sa stii!
    Citind comentariul Lorenei, mi-am amintit ca cineva mi-a spus niste vorbe similare atunci cand a plecat bunicul! Cred ca e adevar in ideea asta... Bella isi va gasi linistea cand te va simti pe tine linistita!

    Te imbratisez! Te rog sa ai grija de tine!
    Ilda
    Lavender Thoughts

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E adevarat ce-a scris, eu am trait asta cu tata, d-aia nici nu vreau s-o incarc pe Bella, oricat de greu imi e. Multumesc pentru gandurile bune. :)

      Ștergere
  4. Poate o sa mai stam la povesti pe la alte postari de-ale tale. Dar azi simt nevoia doar sa-ti spun ca te inteleg si sunt aici.

    RăspundețiȘtergere
  5. Of, Camelia, am plans citind postarea de zilele trecute, am plans iarasi acum... Imi pare tare rau, stiu ca nu te ajuta cuvintele si aduc prea putina alinare. Iti doresc sa ai multa putere si grija de tine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, tot ce-mi vine in minte e sa-ti spun sa te bucuri de Jessy.

      Ștergere
  6. Nici eu nu stiu sa iubesc cu jumatati de masura. Sunt patimasa in iubire si as fi in stare de orice pentru fiinta pe care o iubesc ( se ajunge greu la inima mea dar e definitiva iubirea ). Eu tot ceea ce ai scris pur si simplu simt. Am avut si am animalute. Pe Tasa mea am crescut-o ca pe un copil de la sase saptamini si legatura dintre noi nu o poate desface nimeni.
    RIP Bella , cu sufletelul vei fi permanent langa mamica ta.
    Arina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru gandurile bune Arina, iubirea e mai puternica decat moartea, asta am crezut mereu si asta cred si acum.

      Ștergere