Cand anii dispar in cateva secunde ...

Cele ce ma cititi de mult va amintiti scrisoarea asta (multe dintre voi mi-ati trimis mesaje private legate de ce am scris atunci si scrisoarea asta a aparut de multe ori in mesajele voastre privind cele mai citite postari de pe blog) ... astazi vreau sa va spun ca viata mi-a dovedit din nou ceva (daca mai era cazul): in iubire si in razboi orice e permis! 

Si vine o zi cand esti destul de matur (cel putin in cazul meu a venit) si esti capabil sa iti accepti partea de vina si sa o iei de la capat sau cel putin sa mai incerci o data. Atunci cand raman lucruri nespuse sau nefacute intre doi oameni, nu conteaza cat de repede sau cat de departe fugi, trecutul te prinde din urma si trebuie sa ii dai socoteala.

E ciudat cum anii trec, 2 oameni devin straini si totusi cand se intalnesc descopera ca scanteia nu s-a stins niciodata si ca tot ce-a fost acolo, inca exista ... chiar daca ei s-au schimbat si gandesc si reactioneaza diferit, reactiile unuia fata de altul au ramas aceleasi ... nu conteaza anii care au trecut, oamenii pe care i-au intalnit, experientele pe care le-au trecut ...

... si nu conteaza nici ce-a fost, nici cine si ce a gresit, nici cine si ce-a vrut, nici cine si de ce  n-a vrut, nici de ce a spus nu stiu cine nu stiu cine, nici multe altele, conteaza doar ca in toata nebunia asta care ne inconjoara inca mai exista un suflet care nu are nevoie de cuvinte si nici de gesturi, pur si simplu exista ... si reuseste sa aduca ceva ce n-a reusit nimeni altcineva.

Eu sunt genul de om care atunci cand pune punct, nu se uita in urma si nu cred in ciorba reincalzita, insa in ultimele zile am realizat ca exceptiile sunt cele ce intaresc regula. Si nu exista nici un secret ... cuvantul cheie e sinceritatea. 

Tot ce ai de facut este sa spui ce vrei si s-ar putea sa ai surpriza sa descoperi o lume cu totul noua, o lume care te poate surprinde la fiecare pas si o lume care sa iti arate ca ai gresit atunci cand nu ai spus ce aveai de spus din cine stie ce motive tampite ... noua, oamenilor, ne place sa ne complicam inutil existenta si sa cream scenarii acolo unde lucrurile sunt mult mai simple decat am crede ...

De ce e asa greu sa spui ce simti fara sa te gandesti ce spune x sau y? De ce e asa greu sa te bucuri de moment fara sa creezi povesti pentru un viitor care nu stii ce iti aduce? De ce sa nu iei lucrurile asa cum sunt si doar sa le traiesti si sa vezi unde te duce viata?

10 comentarii:

  1. Cat te inteleg!Am fugit si eu de trecut si pana la urma tot de respectivul am dat.Nu vom afla niciodata ce surprize ne rezerva viata decat daca traim fara regrete.

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne... Nici nu stii cat de bine te inteleg... Ma lasi fara cuvinte cand citesc genul acesta de postari. Parca ar fi viata mea asternuta pe hartie, dar scrisa de altcineva...

    RăspundețiȘtergere
  3. Deci sa-nteleg ca esti hepi? Daca e asa, ma bucur mult pentru tine ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andreea, nu stiu daca happy e cuvantul, nu sunt indragostita (am vrut sa precizez asta), dar simt cum n-am facut-o de ceva ani. Si, da, e o senzatie misto.

      Ștergere
  4. Pe mine viata m-a invatat ca uneori ciorba reincalzita e mult mai buna decat una prospat facuta :))

    M-am regasit in postarea ta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu cred ca nu-si are rostul una reancalzita...am avut si eu ocazia o data, dar n-am vrut sa risc pt ca stiam ca nu voi castiga (stii cum e vb aia, "daca nu risti nu castigi"

      Ștergere
  5. Si daca n-am mai sta sa analizam atat si am trai clipa, ce-ar fi? :) Dar de la un moment dat, nu prea mai ai ce alege... din pacate(ma refer la genul masculin, desigur); doar atat iti sugerez, orice alegere ai face, sa fii ferm convinsa ca iti doresti cu adevarat sa se intample asa, sa nu ai indoieli, iar alegerea sa te implineasca. Cu jumatati de masura, nu tine... :) Compromisurile au si ele rolul lor, dar trebuie sa fie reciproce...in cel mai bun caz, perfecti nu suntem, oricum.

    RăspundețiȘtergere
  6. eu sunt genul care imi traiesc viata frumos...ma bucur de orice clipa si sunt mereu cu zambetul pe buze...insa, trebuie sa recunosc ca imi pasa de ce zic cei din jur de mine, pentru ca uneori tu poti avea o opinie corecta despre tine, iar ochii critici ai celorlalti te pot modela in bine...parerea mea!

    RăspundețiȘtergere
  7. Si mie mi s-a intamplat sa reincalzesc o ciorba candva si, din pacate, n-a fost bine, insa nu e universal valabil, depinde de la caz la caz. E mai bine sa regreti ca ai facut ceva decat ca n-ai facut.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ma bucur sa aud ca ai parte de ceva frumos, meriti sa ai parte de putina lumina ;) Sper sa iasa totul cat mai bine! :*

    RăspundețiȘtergere