Incredere sau .... ?

3.11.11

Situatie: in ultima perioada, intamplator sau nu, in cercul meu de prieteni m-am tot intalnit cu un tip. Il stiu de mult timp, insa niciodata n-am trecut de bariera salutului politicos, pana cand viata ne-a tot pus fata in fata ... si situatia s-a tot repetat ... si am vorbit si am tot vorbit ... ore intregi despre orice si oricine. Nu stiu voi cum "judecati" relatia cu un om, insa eu cand incep sa simt starile cuiva de la distanta incep sa intru la idei ...

Eu: il simt, imi pasa (asa cum imi pasa de orice fiinta umana care trezeste ceva in mine), stiu ca are nevoie sa-l ajut (nu are sens sa intru in detalii) si in acelasi timp nu pot sa nu fiu femeie si sa nu-l tachinez. Am incercat sa-mi infranez pornirile astea, insa sunt un "jucator" ... am fost si voi fi mereu. Nu-mi doresc nimic de la el si nu gandesc pe termen lung, insa simt un fir invizibil care ne leaga. 

El: ma cauta (chiar si atunci cand ma dau la fund), il intrig, ma provoaca si ii raspund, reusesc sa-l surprind de fiecare data (fara sa fac vreun efort), m-a "scos" din vreo 2 situatii urate (in care m-am aflat fara voia mea) fara sa ma faca sa ma simt slaba (ceea ce am apreciat enorm), are incredere in mintea mea si mi-a aratat aspecte ale vietii lui de care putini stiu, nu se sfieste sa-mi ceara sfatul cand are nevoie si sa-mi spuna multumesc dupa. Ceva il trage spre mine.

Eu si el: Suntem total diferiti, aparent nu avem nimic in comun, dar intr-o masa de oameni noi 2 vom gandi mereu la fel si vom fi de aceeasi parte. Nu ne leaga nimic, nu impartim nimic, dar in momentele cheie cumva ajungem unul langa altul. Eu stiu multe despre el, el nu stie nimic despre mine (si cand spun asta ma refer la detalii, situatii concrete din viata). Dar ne facem unul pe altul sa zambim.

Cum se vede din afara: putini sunt cei ce cred ca nu este nimic intre noi (si chiar nu este si nici n-a fost vreodata) pentru ca exista o incredere si o libertate de exprimare care pun pe orice pe ganduri. Doi oameni isi permit atat de multe unul altuia dupa ce-au trecut prin multe impreuna, iar noi n-am trait nimic impreuna.

Nu cer sfaturi, nu despre asta e vorba in postarea asta. Sunt curioasa cum se vad lucrurile din afara (cu putinele sau multele - depinde de perceptia fiecaruia - informatii pe care le-am dat) si cum percepeti voi, cititoarele mele, situatiile de acest gen. 

Care e cuvatul care defineste "relatia" asta? Ce suntem? Ce simtim? 

P.S.: sa-mi spuneti daca genul asta de postare deranjeaza, eu nu am probleme in a discuta ceea ce simt sau ceea ce ma preocupa, insa stiu ca sunt oameni care nu pot trece peste anumite bariere.

15 comentarii

  1. Cred ca stiu exact ceea ce simti.Mi-am raspuns la aceasta intrebare,pentru ca mi se intampla si mie.In ce ma priveste cred ca e vorba de acea capacitate numita empatie,care ma caracterizeaza.Cand intalnesc un om cu care reusesc sa fiu pe aceeasi lungime de unda,sa ma inteleg cu el din priviri ori din zambetul din coltul gurii..nu pot sa spun decat ca e la fel de receptiv,atent selectiv si empatic ca si mine.Presupun ca aceste abilitati se transmit la un anumit nivel.Rezultatul se resimte ca un sentiment ciudat,chiar daca il intelegem.De aceea e de inteles reactia (uneori) carcotasa celor din jur.Parere personala.

    RăspundețiȘtergere
  2. EU sunt chiar acum intr-o situatie de genul asta, cu o persoana complet opusa mie, dar care intr-un fel ma intelege mai mult decat au facut-o alte persoane. Cred ca e un tip de amicitie pe care il poti dezvolta ca adult, fara ca cineva sa o ia pe alt drum decat cel nestabilit anterior.

    RăspundețiȘtergere
  3. contrariile se atrag - spune o vorba insa eu cred ca il poti numi prieten, la fel cum si el te poate numi prieten. Exista ascultare, comunicare la mai multe nivele(conversational, emotional putin, psihic) Si mai cred ca exista loc si de ceva mai mult, adica e o relatie de prietenie insa daca intamplarile din viata de zi cu zi va tot "obliga" sa va intalniti, cred ca e posibil sa decurga in ceva mai mult, dezvoltare pe plan emotional.

    RăspundețiȘtergere
  4. cred ca sunteti ceea ce se numeste prieteni , dar mai cred ca poate fi si mai mult...pentru ca : il intrigi - te provoaca - raspunzi...iar tie : iti pasa si...e un fir invizibil ce va leaga...:)))..ai zis tu singurica !

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu incerc pe cat posibil sa nu mai pun etichete relatiilor, fiindca uneori e prea complicat si tind sa gandesc prea mult situatia fara sa ajung la un raspuns clar. Ce conteaza ce e, atata timp cat mi-e bine, nu? Usor de zis, greu de facut, stiu, mai ales daca esti genul care trebuie sa aiba totul sub control tot timpul asa cum sunt eu. Incerc sa iau fiecare zi pe rand si imi spun ca poate pe parcurs voi gasi un raspuns care sa ma multumeasca.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu zic sa nu te gandesti prea mult la ce se intampla, avand in vedere ca nu-ti doresti nimic in ceea ce va priveste. Daca va faceti sa zambiti si gasiti un sprijin unul in celalalt atunci cand aveti cea mai mare nevoie, inseamna ca s-a dezvoltat o stransa prietenie. Daca consideri ca el s-a "prins" in vreun fel de tine sau daca da semne in acest sens, e bine sa-i spui deschis ce simti sa stie si sa inteleaga si sa nu se destrame relatia de prietenie ce s-a creat. Aceasta este parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  7. Camelia,eu sunt in aceeasi situatie acum.Cred ca s-a dezvoltat o prietenie dar care poate trece de bariera prietenie.
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  8. Cam, raspunsul meu (cat mai succint) este ca sunteti ceea ce vrei tu (din ce reiese din naratiune)...prin urmare, daca nu doresti nimic de la el, sau "voi", ai grija cum arati asta, pentru ca este foarte posibil sa ajungi intr o situatie din care se iese greu fara sa ranesti macar una din parti. eu stiu :|

    RăspundețiȘtergere
  9. Cred ca n-am fost foarte clara. Cand am zis ca nu doresc nimic de la el, m-am referit ca nu m-am gandit ca relatia asta sa duca undeva sau sa fac ceva ca sa evolueze, dar nu i-as zice nu. Daca nu ma facea sa simt ceva, nu i-as fi dat atata atentie. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Cred ca cel mai bun cuvant pentru tipul acesta de relatie este afinitatea... si poate ca sunteti doua piese de puzzle care si-au gasit locul una langa alta, fie ca e vorba de o simpla prietenie, fie ca e flirt sau chiar ceva mai mult. Eu una nu stiu decat atat: asemenea compatibilitati sunt rare si trebuie pretuite :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Sincer, mie mi s-a ridicat parul pe maini cand ti-am citit postarea asta. Mi se pare absolut minunat ce descrii tu acolo sus :D Enjoy it! :) >>>:D<<<

    RăspundețiȘtergere
  12. eu cred ca desi poate nu va dati seama, nici tu nici el, e mai mult intre voi decat aveti impresia :)

    RăspundețiȘtergere
  13. ai o legatura karmica cu tipul, probabil sunteti suflete pereche :-)
    fii atenta cu "jucatul" s-ar putea sa ti se intoarca si sa suferi mult ! daca vrei sa te abtii poti. nu ai nimic de demonstrat nimanui, esti libera sa fii tu insati in orice clipa ! ai o sansa la o relatie frumoasa, nu ii da cu piciorul

    RăspundețiȘtergere
  14. Draga Camelia,
    Nu iti pot eu raspunde la intrebarile tale mai ales ca raspunsul meu nu ar avea nici o importanta, dar as vrea sa te intreb:
    Ce este un jucator? La ce e bun jocul? Cine castiga?
    :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Corina, nu castiga nimeni, doar ne hranim orgoliile si ne ascunsem teama. Probabil.

    RăspundețiȘtergere