Va spuneam weekendul trecut ca mi-am facut curaj dupa aproape 10 luni de cand Bella nu mai e fizic langa mine sa umblu printre poze si sa rascolesc amintiri vechi. Si n-am rascolit numai amintirile cu ea, am gasit multe alte poze si mi-am dat seama ca, desi in ultimii ani am invatat sa zambesc din nou, zambetul meu nu mai e acelasi. Am un zambet timid, chiar timorat ... inainte zambeam din toata inima si cu toata fata.
M-am tot gandit care e momentul care m-a schimbat atat de tare ... am gasit niste poze cu mine si cu tata din ultima vacanta in care am fost impreuna, ne dadeam intr-un leagan si radeam amandoi cu gura pana la urechi. Am gasit o alta poza in care eram cu bunicii mei si radeam toti cu lacrimi, am gasit alte poze cand l-am dus pe Ricky la mare prima data si din nou radeam cu toata gura, am gasit si niste poze de care nu pot sa spun nimic, dar si in alea radeam.
Si m-am intrebat cati ani au trecut de cand n-am mai ras ultima data intr-o poza ... si m-am intristat. Uneori pierderea celor care conteaza pentru noi ne afecteaza intr-un mod pe care nici nu-l banuim. Eu am uitat cum e sa zambesti in cele 6 luni cat bunicul meu s-a luptat cu cancerul, n-am putut sa inteleg de ce un om care a facut numai bine in viata a trebuit sa se chinuie atat. Seria de decese care a urmat dupa asta n-a facut decat sa-mi adanceasca starea asta, a urmat infarctul meu care mi-a aratat cat de fragili suntem si de acolo habar n-am ce s-a intamplat.
Luna asta a fost una incarcata pentru mine, atat emotional, cat si fizic. Am simtit presiune din toate partile, am incercat sa nu ma incarc cu problemele unor oameni dragi mei, am incercat sa ma detasez de starile mai putin bune a altor oameni dragi mie, am incercat sa accept ca sunt lucruri pe care nu le pot schimba si oameni pe care nu ii pot ajuta oricat imi doresc asta. Si as putea continua lista ... dar nu despre asta vreau am intentionat sa scriu.
Dimineata am fost la cumparaturi (frigiderul meu era gol, in ultima perioada nu prea am mancat deloc asa cum mi-am dorit, mai corect spun nu prea am mancat deloc si nu e bine), iar dupa-amiaza am iesit la plimbare, am vrut doar sa petrec timp in aer liber, sa stau unde vreau, sa citesc, sa ma bucur de cer, sa respir aer curat, sa-mi dau seama pe ce drum trebuie s-o apuc ca sa pot zambi din nou cu gura pana la urechi.
N-am gasit nici un raspuns, dar nu ma las ... am scos la plimbare o fusta noua pe care am luat-o de la Zaful acum ceva vreme, dar pe care n-am apucat s-o port pana acum pentru ca a trebuit s-o modific. A fost foarte foarte lunga, a trebuit sa o scurtez cu mai bine de 25 centimetri si inca matur cu ea pe jos (imi place, recunosc). Imi plac mult culoarea si imprimeul (e luata de aici, nu stiu daca mai e in stoc sau nu acum), materialul se sifoneaza cam usor, dar se aseaza frumos, croiala in schimb a fost cam ciudata - foarte ingusta in partea de sus si foarte lunga, astfel incat a trebuit s-o scurtez de sus, nu de jos. Dar sunt detalii, fusta imi place si ma bucur ca am luat-o.
M-am asezat pe noua bordura din zona mea (nu stiu daca am spus vreodata pe blog, dar eu ador sa stau pe jos ... acasa, afara, pe scari, e o chestie pe care o am de mica si pe care o iau ca atare) si am citit, am incercat sa stau pe o banca, dar n-am avut stare, am privit cerul si m-am gandit la ce am de facut de acum incolo. N-am realizat mare lucru, dar m-am intors acasa cu doua idei clare. Ochelarii aviators raman preferatii mei indiferent de ce alte modele incerc, ma simt mai aproape de cer ca oricand - imi da o stare de bine si de libertate de care chiar am nevoie. Ma trezesc des ca m-am oprit in mijlocul strazii sa privesc cerul si sa suspin.
Am uitat sa va spun de Zaful, a fost prima comanda data la ei, a ajuns la posta de cartier in 2-3 saptamani, n-au fost nici un fel de probleme, posibil sa mai comand de la ei pe viitor - imi plac rochia de aici si tunica de aici, dar stiu ca vazusem si cateva genti interesante cand am comandat fusta. Voi ati comandat ceva de la ei pana acum?
Daca stiti vreo reteta pentru recuperarea zambetului (pofta de viata am, ma bucur de tot ce traiesc, doar zambetul e problema) nu ezitati sa mi-o spuneti. Raman datoare ...





























