Eu sunt de felul meu o gânditoare și mintea mea e mereu în alertă sau are ceva de analizat, în ultimul an a fost parcă mai rău atât din cauza lucrurilor din viața mea sau a celor apropiați mie, dar mai ales a perioadei pe care o traversăm care este oricum dar nu ușoară. Văd în jurul meu tot mai multă anxietate, frică, dar și lipsă de educație și responsabilitate, mi se pare că incompetența, prostia, răutatea și multe altele câștigă tot mai mult teren. Sunt zile când îmi vine să lupt cu astea și sunt zile când nu vreau decât să stau în lumea mea unde lucrurile sunt puțin diferite.
Am mai scris pe blog și anul trecut că mă regăsesc tot mai puțin în tot ce se întâmplă în social media, sunt sătulă de trenduri, același conținut fără substanță, expunere exagerată, "specialiști" peste "specialiști" și multe altele cu care nu rezonez absolut deloc. Sunt zile când mă întreb dacă tot ce se întâmplă a scos ce e mai rău din unele persoane sau pur și simplu acum își arată adevărata față. Probabil că adevărul e pe la jumătate sau cine știe ...
M-am gândit mult ce vreau să fac cu blogul și cu tot ce fac în mediul on-line pentru că îmi consumă timp, nu scriu sau postez doar să pun ceva, mereu mă gândesc dacă pot să ofer o informație/ perspectivă sau abordare care să ajute pentru că eu cred că asta înseamnă omenia - vine la pachet cu respect pentru ceilalți, cu empatie, cu compasiune și cu multe altele.
Mi s-a întâmplat de multe ori să am o zi proastă și să mă întreb dacă are sens, dacă merită tot efortul și exact în momentele alea primesc un mesaj de la o persoană care mă urmărește și-mi spune că ceva ce-am arătat/ povestit a ajutat și îmi amintesc de ce fac asta, de ce am început să scriu și lucrurile se calmează natural, exact cum trebuie.
... gânduri într-o zi de ianuarie
Trimiteți un comentariu