Nu stiu de unde sa incep postarea asta si ce sa va spun, iar asta e ceva ce nu prea mi se intampla. Mostar a fost o dorinta veche de-a mea, sunt extrem de incantata ca am reusit sa vad locul asta si sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta aici. Stiam unde mergem, ne-am facut bine temele inainte (recomand asta daca aveti vreo intentie sa mergeti in Bosnia si Hertegovina) si am savurat fiecare moment din vacanta asta atat de frumoasa.
De multe ori se spune despre Mostar ca este cel mai bine pastrat secret al Europei si ca este printre cele mai frumoase orase de pe continent si in mare parte sunt de acord cu asta. Este cel mai fierbinte oras din fosta Iugoslavie si este cel mai calduros oras din Europa, alaturi de Atena. Daca ar fi sa plecam din nou as alege aprilie sau octombrie pentru ca a fost foarte foarte cald. Si este extrem de aglomerat, nici nu vreau sa ma gandesc cum e aici in iulie si august - din cate am vorbit cu localnicii este arhiplin si dureaza peste 30 de minute sa treci de pe o parte pe alta a podului care e punctul central al orasului si pentru unii turisti e singurul loc pentru care vin aici, desi Mostar e mai mult de atat.
Noi am mai incercat de 2 ori sa ajungem in Mostar, din Croatia (sunt doar 150 km din Dubrovnik) si din Albania, insa nu ne-a iesit. Toata zona din jurul Stari Most/ The Old Bridge este in patrimoniul UNESCO dupa reconstruirea inceputa in 1998 alaturi de Banca Mondiala si a fost redeschis in 2004, e pacat ca lumea se limiteaza doar la locul asta cand vine aici pentru ca orasul in sine e o mica poveste si raul Neretva ii spune cumva istoria.
Noi am ajuns pe seara cand soarele incepuse deja sa se lase peste oras si prima reactie cand am ajuns in partea veche a orasului, parte in care am stat desi intentionam sa vedem si altceva, a fost wow si ne-am oprit doar sa admiram. Poza de mai sus e facuta din balconul pensiunii unde am stat - am facut rezervarea in primele zile din an, altfel nu exista nicio sansa sa prindem ceva liber cu privelistea asta si ne-a placut mult, insa vreau sa spun ca in zona sunt numai pensiuni, iar cand vorbim de hoteluri ne referim la ceva cu pana in 10 camere. In zona mai noua e cu totul altceva, desi am vazut si un Marriott mai aproape, insa nu am stat sa caut detalii.
Ne-am lasat bagajele, am fost la un magazin sa luam de baut pentru ce ne-am dat seama ce zile de caldura urmeaza si am iesit sa ne plimbam. Am stat la 150 de metri de Stari Most, iar la distanta si mai mica se afla Crooked Bridge pe care puteti sa-l vedeti in poza de mai jos, un pod mai micut, dar plin de farmec. Ne-am bucurat de tot ce-am intalnit in cale si am lasat ochii sa se minuneze de toata frumusetea asta.
Ne-am oprit la restaurantul Sadrvan si am avut parte de o cina delicioasa - desi am comandat un platou mic care a fost pana in 20 de euro a venit o gramada de mancare: multe legume la grill, nu stiu cati cartofi prajiti, bosnian cookies (eu zic ca sunt lipii) si multe feluri de carne + o crema de smantana si ceva gen zacusca din ardei capia. Am incercat sa mai mancam aici, dar nu am mai prins masa libera pentru ca este un restaurant destul de bine cotat. Dupa ce am mancat (nicio sansa sa terminam tot ce era pe platou) ne-am mai plimbat putin in zona asta si ne-am dus la culcare cu zambetul pe buze.
A doua zi ne-am trezit in jur de 8 si pe la 9 am coborat in zona de sub pod sa fac cateva poze, dupa ce vazusem in ziua precedenta mi-am dat seama ca dupa 10 incepe nebunia si exact asa a fost. Apa are niste culori de vis si cand nu e multa lume in zona se vede cu totul altfel. Mi-a placut mult si mi se pare de vis sa dai cu ochii de asta cand te trezesti. Am urcat si pe pod si a fost singurul moment in care l-am gasit liber.
Am luat la pas zona de pe partea cealalta a podului, ne-am plimbat prin bazar (desi nu era totul deschis) si a fost tare bine pentru ca datile urmatoare cand am trecut pe aici te calcai pe picioare. Intentionam sa luam micul dejun la un restaurant din zona, insa dupa cina din seara precedenta nu ne era foame deloc, asa ca ne-am plimbat si am admirat peisajele din toate locurile pe care le-am intalnit.
Am fost mai tarziu la Koski Mehmed Mosque (o vedeti luminata seara in a treia poza din postare), dar deja erau grupuri de turisti, asa ca am platit biletul insa nu am mai urcat in minaret, ci am intrat doar in gradina (nu se poate intra fara bilet) pentru ca se spune ca de aici e cea mai frumoasa priveliste asupra podului (prima poza de mai jos). Eu zic ca frumusetea o vezi de oriunde, dar nu regret ca am intrat desi ma irita oamenii care vin doar sa faca poza si stau si blocheaza o zona minute intregi sa-si faca zeci de poze, fara ca macar sa se uite cu adevarat la ce e in jurul lor.
Daca te duci intr-un loc doar ca sa postezi poza aia ca dovada ca ai fost din punctul meu de vedere nu ai vazut locul, ci doar te duci sa bifezi o poza si atat. Sunt multe de discutat pe tema asta, insa e un fenomen pe care toti il stim si il vedem. Sunt multe locuri de unde poti sa vezi zona si fara sa platesti un bilet si sa stai la coada.
Ne-am oprit la Mimar, un restaurant cu o priveliste de vis, si am mancat de pranz - este dupa moschee si toti turistii se ingramadesc la restaurantele de langa pod, unde e galagie si fum, cand 150 de metri mai incolo poti sa te bucuri de asta. Urban este un alt restaurant extrem de cautat pe partea asta, insa pentru mine sa stau la coada sa astept o masa cand sunt altele la fel de frumoase in zona ... mi se pare o prostie si nu am facut asta. Mai aveam vreo 2 restaurante pe lista, insa era la fel de aglomerat si am zis pas. La Mimar ne-am mai intors o data sa mancam si ne-a placut la fel de mult.
De la Mimar am surprins si barcile astea care fac spectacol mereu (pe Instagram am pus un reel cand barcile astea 2 pareau ca danseaza) si s-a repetat asta de vreo 3 ori cat am stat acolo, mi s-a parut extrem de frumos, dar sunt multe alte lucruri pe care le poti face sa iti bucuri sufletul si privirea - sa te plimbi prin orasul vechi este o poveste in sine si la fiecare pas vezi ceva frumos daca ai ochi sa privesti ce e in jurul tau si sa ignori partea comerciala care nu are cum sa lipseasca dintr-o zona ca asta.
Eram siguri ca o sa ne aventuram si in alte zone din Mostar in afara de orasul vechi, dar a fost cald si am preferat sa dormim la pranz (da, a fost genul ala de vacanta), nu sa ne plimbam prin soare. Insa si asa am gasit strazi frumoase, dar si semne ale razboiului. Sunt destule cladiri care spun povestea tarii exact asa cum e si nu mi s-a parut nimic urat, e parte din istoria locului si arata modul in care au renascut dupa razboi. Cladirile astea mi se par ca seamana cu cicatriciiile pe care le avem toti dupa anumite perioade din viata noastra.
Lucki Most era aproape de noi si ma bucur mult ca ne-am dus sa-l vedem pentru ca am facut niste poze superbe de aici si chiar ne-am bucurat de o priveliste de vis asupra orasului. In plus nu era aglomeratia din zona Stari Most si asta ne-a permis sa ne bucuram real de momente, nu vreau sa spun eu mai multe, las pozele sa spuna ce-au vazut ochii nostri. Musala Bridge este in cealalta directie si este un loc de unde se fac poze superbe, insa n-am mai ajuns.
Serile le-am petrecut afara, zona din fata pensiunii unde am stat era exact Beach under The Old Bridge (nu va ganditi la o plaja clasica) si oamenii vin seara aici, e zona unde sunt si barci - am savurat un burek (nu la fel de bun ca cel din Albania), am stat la umbra pe pietre, am ascultat muzica (ar fi fost bine sa nu fi fost fum de la restaurante, dar asta e cand vrei sa stai unde se intampla tot), iar in una dintre seri am prins si un apus de vis, mult mai spectaculos decat am reusit eu sa prind in poze.
Initial am rezervat 2 nopti in Mostar, dar ne-am decis sa mai stam o noapte si am gasim o camera la un hotel in apropiere cu o teresa frumoasa cu view direct spre pod - camera a fost micuta, dar cocheta, iar terasa a fost de vis. Hotelul avea inca cateva camere mai mari, insa am avut noroc ca am gasit ceva pentru sambata seara si am mai avut si o reducere buna pe Booking, asa ca totul s-a aranjat cum ne-am dorit.
Partea mai putin placuta in Mostar, pe langa aglomeratie si caldura (sa nu faceti greseala sa nu va protejati de soare daca ajungeti aici, am vazut oameni cu arsuri puternice - soarele arde serios iar combinat cu briza de langa apa e teroare), sunt moscheele si ma refer la faptul ca sunt extrem de multe, foarte apropiate de unitatile de cazare si ca rugaciunile se aud la niste ore la care nu te-ai astepta (4:30 dimineata, de exemplu).
Noi am avut parte si de un cutremur cat am stat aici, nu a fost puternic, dar s-a simtit foarte rau pentru ca a fost in Blagaj, la mai putin de 35 de km de Mostar. Daca am fi stat mai mult ne-am fi dus si spre Blagaj si cascada Kravice, insa am vrut sa ne si odihnim si a fost tare bine.
In Mostar se plateste doar cu cash in multe locuri, insa multi accepta si euro, nu doar marci bosniace, asa ca nu este o problema, insa am vazut si cazuri cand aveau pos-uri si la anumiti oameni spuneau ca nu se poate plati cu card, doar cash cand persoana dinainte sau dupa platise exact asa. Oamenii de aici traiesc din turism si comert si asta se vede in tot.
Nu cred ca e cazul sa va mai spun ca mi-a placut la nebunie Mostar si ma bucur extrem de tare ca am putut sa facem asta in cele 5 zile pe care am putut sa ni le luam libere, desi a insemnat o planificare foarte atenta si multe ore pe drum. A fost o poveste si sper ca anii care vin sa nu ia din farmecul acestui loc pentru ca ar fi pacat pentru ca sunt convinsa ca o sa fie tot mai vizitat.
Am plecat extrem de devreme din Mostar (gara de aici o "depaseste" pe cea din Sarajevo - daca ati citit postarea de zilele trecute stiti la ce ma refer), ne-am bucurat de niste peisaje de vis pe drum - nu prea ai cum sa faci poze si sa filmezi pentru ca se intra des in tuneluri, dar e ceva ce merita sa traiesti si sa savurezi.
Ai fost vreodata in Mostar?
Trimiteți un comentariu