Nu am plecat cu asteptari in Sarajevo, cand am planificat zilele in Bosnia si Hertegovina a trebuit sa luam in calcul zborurile (nu exista zbor direct din Bucuresti) si trenurile spre Mostar, asa ca am decis sa stam o zi in capitala si sa vedem cum ni se pare orasul si ma bucur ca am facut asta pentru ca a fost o surpriza mai mult decat frumoasa. Am vazut doar anumite parti din oras si am avut niste locuri pe care voiam sa le descoperim, dar a fost o experienta care ne-a adus multe zambete.
Ne-am cazat la un hotel boutique aproape de orasul vechi pentru care am prins o promotie foarte buna cu cateva zile inainte sa plecam, aveam o alta rezervare cu anulare gratuita si am cautat sa vedem daca gasim ceva mai bun si am gasit. Am ajuns pe seara in oras si am vazut ca a doua zi va ploua, asa ca am decis sa luam la pas zona care ne interesa, desi eram cam obositi. Prima oprire a fost Podul Latin, loc strans legat de Primul Razboi Mondial. Aici au fost asasinati mostenitorul austro-ungar Franz Ferdinand si sotia sa Sofia si asta a fost scanteia care a pornit razboiul. De pe pod se vede foarte frumos orasul in ambele parti si ne-a placut ce-am vazut.
Ne-am plimbat in zona asta ceva si am vazut multe dintre locurile pe care le aveam in minte (Sacred Heart Cathedral, Ferhadija Street, Gazi Husrev-Beg Mosque si altele) si ne-a placut mult, dar a fost extrem de aglomerat, asa ca nici nu am incercat sa fac poze. Zona asta de langa hotel Europa a fost o reala surpriza pentru mine si mi-a placut la nebunie, nu o vazusem nicaieri si mi se pare ca reflecta extrem de bine orasul asta, primul hotel modern din oras langa urmele trecutului.
Sarajevo m-a luat prin surprindere cu multe lucruri, inclusiv sistemul modern de transport in comun si am zambind gandindu-ma ca se reconstruieste atat de frumos. La sfarsitul secolului XIX orasul era printre cele mai moderne din Europa, v-am povestit pe Instagram mai multe si mi se pare fantastic cum au reusit sa reconstruiasca dupa ce in timpul Razboiului Bosniac orasul a fost sub asediu 44 de luni (cel mai lung asediu din istoria moderna a omenirii). E un oras care merita descoperit pas cu pas si care are multe de spus.
Nu aveam cum sa ratam Bascarsija si fantana Sebilj, insa nu ne asteptam la vanzoleala pe care am gasit-o aici, am reusit cu greu sa fac cateva poze pentru ca am vrut sa surprind cumva atmosfera si am stat putin sa admiram zona. Am intrat putin si pe Kazandziluk (strada cu cupru, ca sa ii zic asa), insa nu am stat mult pentru ca aveam un plan pentru seara aia si mai aveam de mers.
Am luat-o pe strazi spre Yellow Fortress unde am vrut sa vedem apusul - a fost o plimbare greoaie pentru ca totul a fost in urcare si destul de abrupt (poza de mai jos e de la inceputul plimbarii cand totul inca era lejer), am intalnit multi oameni care gafaiau pe langa noi si la un moment dat mie mi-a fost foarte greu pentru ca oboseala si-a spus cuvantul (am dormit mai putin de 2 ore in noaptea aia + 2 zboruri), insa a meritat efortul.
Sus pe fortareata se strang atat turisti, cat si localnici, se asculta muzica (exista si o cafenea, unii deseneaza, altii fac alte lucruri) si toata lumea se bucura de apus si de atmosfera. Apusul a fost superb si ne-a placut mult, mai ales ca vezi o parte buna din oras - prima poza din postarea asta e facuta tot de aici si spune multe despre Sarajevo.
Am coborat pe un alt drum, mai scurt, insa am dat de o multime de trepte si pana sa ajungem jos eram lesinati de foame, asa ca ne-am oprit la un restaurant (si profit sa va spun ca e nevoie sa aveti bani cash pentru ca in multe locuri nu se poate plati cu cardul - noi am schimbat in aeroport). Am luat un platou traditional si dupa aia am incercat Bosnian Pot, ne-au placut mult amandoua si preturile sunt mai mult decat accesibile, doar ca portiile sunt enorme si asta am observat peste tot in Bosnia.
A doua zi aveam tren spre Mostar dupa-amiaza si ne gandisem sa luam telecabina si sa urcam pe Trebevic, unul dintre cei 3 munti care inconjoara orasul, dar cand am vazut cum ploua am ramas in pat si am fost foarte aproape sa renuntam la plan. Ne-am urnit pana la urma si am facut ce ne-am propus si a fost de vis, chiar daca ne-a plouat si am prins si o furtuna la intoarcere.
Sunt vreo 8-10 minute pana sus cu telecabina si pe traseu sunt niste peisaje de vis, iar fiind vremea asa capricioasa a fost foarte liber. Ne-am oprit la teresa de sus si am mancat si baut ceva si am vazut cum se lasa norii peste tot, cum se ridica si apare soarele si cum incepe furtuna. Au fost niste momente de vis si o sa ne amintim mereu de ele, am plecat cand ne-am dat seama ca se inrautateste si, chiar daca a cam dansat telecabina cu noi la intoacere, ne-a placut mult. Ne-a adus aminte de Albania de toamna trecuta cand am facut acelasi lucru din Tirana.
Am avut vreo ora libera inainte de a merge la gara, asa ca ne-am mai plimbat putin prin orasul vechi si ne-am intors in cateva locuri care ne-au placut. Am vazut cat de capricioasa este vremea: ploua cateva minute, iesea soarele, se innora iar, ploua din nou si tot asa, insa ne-a placut mult sa vedem orasul in mai multe lumini. Peste tot sunt moschee, strazile sunt mereu pline si totul este in miscare, mi-a placut mult energia orasului, chiar daca este aglomerat si erau multi turisti.
Ne-a placut la nebunie orasul si ma bucur ca l-am descoperit, insa i-am vazut si partile mai putin bune si nu vreau sa trec peste ele. Recomand o aplicatie de taxi pentru ca taximetristii sunt niste speculanti (nu am vazut niciun aparat de kilometraj, iar daca daca iei un taxi de la aeroport sau gara e de 3 ori mai mult decat printr-o aplicatie sau daca suni), e nevoie de bani cash pentru ca in afara de taximetristi nu accepta nimeni euro.
Gara (o vedeti mai jos) e din alt film - totul inchis, nu exista un loc de unde sa iei ceva de mancare (doar ceva de baut si asta cu greu), nu exista tabela de afisat trenurile, iar angajatii de la transportul feroviar nu sunt nici amabili si nici mari iubitori de turisti. Sunt lucruri pe care le stiam si nu a fost atat de rau pe cat ne asteptam, dar vreau sa mentionez si asta, in rest oamenii mi s-au parut extrem de amabili si draguti, cu exceptia celor din gari si trenuri.
Noi am ales sa mergem cu trenul in Mostar pentru a admira peisajele si au fost exact cum ne-am imaginat, dar asta a insemnat sa facem niste compromisuri. Iar ceea ce ne-au spus cativa localnici a fost sa verificam de mai multe ori informatiile pentru ca nu te poti baza pe site-urile oficiale, noi am gasit ore diferite pentru plecari si realitatea era cu totul alta.
Insa vreau sa va spun ca Sarajevo este singurul oras in care un taximetrist ne-a multumim pentru ca ne-am petrecut timpul si am cheltuit bani in tara lui si asta spune multe. Nu vorbesc toti engleza si asta poate fi o bariera, insa nu am avut probleme si oamenii incearca sa ajute cum pot.
Mi-a placut mult Sarajevo si cred ca i se potriveste denumirea de Ierusalimul Europei pentru ca este un oras cu diversitate culturala, am descoperit un oras viu, vesel si puternic, iar modul in care a renascut dupa ce s-a intamplat in anii '90 mi se fantastic. Inca sunt multe probleme si lucruri de rezolvat, dar e un oras care merita atentie si care are un farmec aparte.
Ai fost vreodata in Bosnia si Hertegovina? Ai vazut Sarajevo? Cum ti s-a parut?
Trimiteți un comentariu