Viata in alb si negru


Am avut intentia sa va povestesc despre un tratament de par astazi, dupa care m-am gandit sa va spun despre un parfum nou pe care il am si care este in ton cu vremea care incepe sa se raceasca, insa nu mi-au venit cuvintele cand am inceput sa scriu. Si mi-am dat seama ca mai bine incerc sa-mi astern gandurile si sa discutam un pic despre gandirea radicala, despre alb si negru, despre culori, despre modul in care alegem sa privim viata si oamenii.

Fiecare dintre noi are in spate un trecut, mai bun sau mai rau, fiecare dintre noi duce lupte de care ceilalti nu au nici o idee, fiecare are traume mai vechi sau mai noi, fiecare se confrunta cu diverse situatii si oameni. Nici un om nu poate intelege complet prin ce trece un alt om, chiar daca povestile de viata sunt asemanatoare, pentru ca nici unul nu traieste in locul celuilalt. Emotiile si actiunile noastre sunt dictate de ceea ce am trait pana la acel moment, de ceea ce am fost invatati, de ceea ce am vazut in jurul nostru, insa decizia finala si modul in care alegem sa traim ne apartine in totalitate.

Putem alege sa lasam experientele negative sa ne dicteze modul in care traim, putem sa lasam amaraciunea sa puna stapanire pe noi, putem sa ne resemnam sau putem alege sa invatam din ce n-a iesit bine, putem alege sa fim mai buni decat conditiile in care viata ne-a pus in anumite momente, putem alege sa dam din ceea ce am invatat si sa ii ajutam pe altii sa treaca mai usor prin anumite experiente.

Nu putem sa aparam oamenii pe care ii iubim de anumite experiente, nu putem sa traim in locul lor si nici nu avem dreptul sa ii privam de anumite lucruri doar pentru ca ceea ce am traim ne facem sa intuim un sfarsit nu tocmai bun. Singurul lucru pe care il putem face este sa fim acolo, sa invatam sa acceptam oamenii de langa noi asa cum sunt si atunci cand simtim ca putem sa facem ceva bun s-o facem fara sa asteptam nimic in schimb.

Tu ce alegi?

6 comentarii:

  1. O zi superba❤ Plină cu bucurii! Multumim pentru articol

    RăspundețiȘtergere
  2. Camelia..vorbeşte despre ceea ce-ţi place mai des decât vorbeşti despre ceea ce te supără. Totul este aşa cum este, însă felul în care ne raportăm la situaţii depinde doar de noi. Observă că atunci când te focalizezi pe probleme, ai mai multe probleme. Poţi să gândeşti în aşa fel încât să te îmbolnăveşti. Stresul vine doar din interior şi slăbeşte sistemul imunitar. Cauza iniţială a majorităţii bolilor este stresul. Celulele din corpul tău răspund la gândurile şi emoţiile tale. Gândeşte pozitiv şi te vei simţi mai bine.După ce dau din gură şi emit sfaturi şi păreri, toţi oamenii pleacă acasă la problemele lor. Nimănui nu-i pasă de tine mai mult decât de propriile nevoi şi dorinţe. Cea mai mare greşeală ar fi să iei personal ceea ce spun cei din jur despre şi pentru tine. La sfârşitul zilei, fiecare om merge acasă şi uită de tine pentru că are propriile probleme. Aşadar, preocuparea ta să nu fie mulţumirea celor din jur ci fericirea şi împlinirea ta personală.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta scriu si asta fac: am grija de mine. Ceea ce am scris a fost ca nu trebuie sa calci pe cadavre ca sa-ti fie tie bine, era vorba de toleranta si de facerea de bine fara asteptari, nu sa ne neglijam pe noi. Ai perfecta dreptate cu preocuparea pentru propriile nevoi si e normal sa fie asa - pana la un punct. Sa ai un final de saptamana frumos!

      Ștergere
  3. Pentru liniștea mea sufletească, încerc să ajut cât pot, din orice punct de vedere.

    RăspundețiȘtergere