Si cainii au suflet!

Diferenta intre cele doua poze este de un an si cateva luni - prima este facuta in ziua in care am gasit-o pe Alma ratacind pe strazi (n-o sa stiu niciodata povestea ei si cum a ajuns acolo, stiu doar ca am vazut niste labute mergand agitat - nu i-am vazut capul, am vazut si am simtit - si am stiut ca acel catel are nevoie de ajutor, am cautat-o cateva minute bune pentru ca s-a miscat foarte repede, i-am zis "stai" si "vino", mi s-a urcat in brate si acolo a ramas, nu cred ca v-am zis pana acum povestea asta) si a doua este facuta acum cateva luni cand m-a lasat sa ii pun o fundita, desi nu ii place, si a stat la poze, asa cum am vrut eu. N-o sa spun nimic, uitati-va doar in ochii ei, asta poate face iubirea!


Nu vreau sa conving pe nimeni de nimic, nu vreau sa citesc comentarii rautacioase, e parerea mea si merita respect, asa cum si eu respect parerea altora, indiferent daca sunt sau nu de acord. Alma este un caine foarte expresiv, care incearca sa vorbeasca de cate ori are ocazia (pacat ca numai ea intelege ce spune) si care isi exprima vehement parerile chiar daca nu are decat 4 kg. Este un caine special si spune o poveste - povestea iubirii.

Cuvintele mele nu inseamna nimic si ar fi aiurea sa incerc sa explic ceva, nici macar n-o sa incerc. Va las cu cateva fotografii care spun tot ce nu pot (sau nu vreau) eu sa exprim. Patru ipostaze din viata unui caine care a ajuns in strada si apoi a avut din nou o casa.

- Alma lipita de Bella, n-am vazut niciodata un caine atat de fascinat de alt caine, un caine care sa fie atat de atasat si de recunoscator, cand era Alma prin preajma Bella n-a trebuit sa deschida nici o usa, Alma facea asta pentru ea, indiferent de care a parte a usii se afla una sau cealalta

- Alma rusinata (nu certata) ca a venit murdara de afara dupa ce a decis ca ii e dor sa stea intr-o groapa

- Alma dormind linistita in ligheanul pe care si l-a ales ca pat, desi are in casa cateva paturi/ saltele pentru catei

- Alma pe una din pernele care inca mai miroase a Bella ...


Nu, nu e doar un caine! Si nici un caine nu e doar un caine! Trebuie doar sa te uiti in ochii lor ....

24 de comentarii:

  1. Ce simpatica e Alma cu fundita :)
    Camelia, este o mare diferenta intre poze....pot doar sa te felicit pentru ceea ce ai reusit sa faci pentru ea.Cat despre comentariile rautacioase, nu le baga in seama ...unii oameni sunt rai punct.
    (Anamaria)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, pana si cu Tasha am inceput sa am rezultate, desi imi pierdusem speranta. Iubirea face minuni, iar eu am dovezile in fata mea. :)

      Ștergere
  2. Draga de ea! Diferența din privirea ei spune totul! Iar poza în care e alături de Bella m-a emoționat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ochii animalelor sunt un intreg univers. :)

      Ștergere
  3. Si eu am un sufletel alaturi si te inteleg perfect. Ai mare dreptate. Am citit pe nerasuflate postarea ta si mi-a placut foarte mult!

    p.s: E tare simpatica cu fundita :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu i-am spus ca ii sta bine, dar nu ma crede. Sa te bucuri cat mai mult de minunea ta.

      Ștergere
  4. Felicitări, Camelia! Pentru că ai grijă de aceste suflete frumoase. Ador cățeii și de abia aștept să mă reîntorc în România pentru a putea adopta unul, doi, trei...:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Si eu am o Alma de 13 ani.. câini sunt fiinte speciale si inteligente.. Alma mea nu se dezlipeste de mine cand imi este rău.. deși nu au fost de acord cu un caine in casa, acum părinții mei dorm in pat cu Alma. Si in curte au doi dintre puii ei.. un caine te iubește neconditionat si iti cere un adăpost si putina grija, merita sa alegi un astfel de membru pt familie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa fiti impreuna cat mai mult timp de acum inainte, atat iti doresc!

      Ștergere
  6. eu am patit o singura data sa vad un animalut si sa simt nevoia sa-l iau acasa. era un pui de pisica, insa iesise dintr-o curte si-am banuit ca apartine altcuiva. iti spun sincer ca l-am luat in brate si am plecat cu el, dar am facut 10 pasi si m-am intors fiindca m-am gandit ca practic il firam de la cineva si n-am vrut sa-mi fac pacate. oricum, si astazi imi aduc aminte de privirea pe care mi-a dat-o care m-a emotionat de mi-a venit sa plang. era si naivitate, si dragalasenie si curiozitate si asa multe exprima privirea lui... si acum cand trec prin dreptul casei respective ma uit dupa el, dar niciodata nu l-am mai vazut de atunci. poate era mai bine daca il luam cu mine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca trebuia sa mearga cu tine se intampla ... eu asta cred.

      Ștergere
  7. Este diferenta! :) Daca n-ar fi, eu as fi prima persoana care ar trebui sa n-o observe din cauza fobiei mele. Dar sunt 2 priviri diferite...
    Si acum ar urma cele 3 remarci absolut nelipsite:
    -sigur ai avut o trauma in copilarie-NU
    -doar oamenii rai nu sunt capabili sa iubeasca cainii :))) (???!!!!)
    stai linistita, ca numai te miroase...si ce ar mai trebui sa-mi faca??!!
    Dap si eu am vazut diferenta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca pana si tu ai vazut e clar. :P In viata de ce iti e frica nu scapi, asa ca te sfatuiesc sa-ti faci un prieten caine si sa te termini cu capitolul asta. :)

      Ștergere
  8. eu am "adoptat" cainele sotului, dupa casatorie. si daca eu nu sunt fana catei, Bobo m-a facut sa-mi fie tare drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Au un stil de a se baga pe sub pielea omului, n-ai cum sa le rezisti. :)

      Ștergere
  9. Draga de ea...câinii ne aleg pe noi nu invers..ii ador si faptul ca ai adoptat-o nu face decat sa ma bucure. .in minus un sufletel trist

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ne aleg, nu te contrazic, Alma nu e singurul caine pe care eu l-am salvat de pe strada si a ramas la mine. :)

      Ștergere
  10. Diferenta dintre primele doua poze spune tot... ce frumos si ce bine ca v-ati gasit una pe cealalta! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O sa scriu ceva care ma intristeaza si in acelasi timp ma consoleaza cumva, dupa ce a venit Alma in casa si am descoperit ce caine e, am avut tot timpul senzatia ca a aparut ca intr-o buna zi sa ma consoleze dupa plecarea Bellei ... si acum senzatia asta e atat de reala, ma doare si ma bucura. Offf ....

      Ștergere
  11. Eu am spus intotdeauna ca nu m-ar mira daca a mea ar incepe sa vorbeasca. Si nu glumesc ! Intelege cam tot ce i se spune. Chiar vorbesc in soapta de multe ori sau fac semne catre foarfeca, perie etc. Daca suntem singure le i-au prin " invaluire " pentru ca stie locul unde sunt puse si baga coada in dors si fuge ! O cunoaste de la poarta pe tipa care vine sa mi-o stilizeze ( tuns, gherute, smuls par prin urechi etc...)Cand o vede fuge mancand pamantul ! Si mai are si ea o trauma ! Cand aude primele acorduri de la reclama cu vospeaua Oscar scoala tot cartierul. Deja cand miorlaie mata ea e satula de latrat :) Si a fost crescuta de mine si o mata dar aceea nu e o pisica pentru ea.
    Si cainii au suflet ? Pentru mine personal catelul si pisica mea au un suflet mult mai mare decat multi oameni apropiati. Gresesc spunand asta ? Nu stiu. Nu m-au dezamagit niciodata , mi-au oferit numai iubire neconditionata.Si ochisori lor le exprima toate trairile !

    Arina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit comentariul tau inainte sa-l public si mi-au venit in minte atatea amintiri. Apropo de medic ... acum niste ani Bella a facut o alergie si nu reactiona la antibiotice, a venit veterinarul la noi zilnic niste saptamani bune, pana la momentul ala Bella il placea, in perioada aia s-a stricat prietenia lor ... au trecut vreo 2 ani, eu am plecat in vacanta, Bella a ramas la mama si de suparare a chelit, n-a avut mama ce sa faca decat sa cheme medicul, masina lui era deja parcata cand a coborat mama cu ea, cand a vazut Bella masina (desi trecusera 2 ani) a stiut-o toata strada. :)

      Iar legat de inteligenta cainilor ... in vechiul meu apartament Bella invatase sa-si deschida singura jaluzelele ca sa vada mai bine pe geam afara. Iar la partea cu intelesul acum niste ani buni intr-o seara n-am ajuns acasa si am rugat-o pe mama sa se duca sa o scoata pe Bella afara si sa ii dea ceva de mancare, mama cand sa plece in loc sa ii zica sa ma astepte cuminte ca o sa vin mai tarziu, i-a zis sa ma astepte la geam ... eu am ajuns acasa la 5 dimineata. Cine era adormita, dar cu capul lipit de geam? Bella ... nu mai zic altceva.

      Ștergere
  12. Normal ca nu e doar un caine. Eu l-am avut pe al meu de la 10 la 25 de ani. Si acum, dupa aproape 6 ani mai am momente in care parca il aud prin casa :) Din pacate, nu cred ca mai am puterea sa mai iau altul, desi mi-e drag cand vad catei pe strada sau in poza. Durerea a fost prea mare.
    Te pup si sa te bucuri de ea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu stiu daca as mai putea sa mai iau alt caine, absenta Bellei ma doare mult prea tare, incerc sa ma bucur de cateii pe care ii am ...

      Ștergere