Ganduri ... multe

4.2.14

Ieri am avut o zi interesanta, am ras, m-am simtit bine, am petrecut ceva timp misto cu niste oameni dragi ... pana la un punct ... dupa care au inceput sa curga numai probleme si implicit multi nervi. Cu cat incercam eu mai mult sa-mi pastrez calmul cu atat apareau mai multe belele si simteam ca ma enervez mai rau. Si ma tot incapatanam sa nu imi ies din pepeni, bineinteles ca in momentul in care am izbucnit n-a fost deloc placut, cred ca era mai simplu sa fi tras o injuratura mica de la primele probleme si sa ma eliberez (cateodata e cea mai simpla metoda de a scapa de nervi, desi sa nu uitam ca suntem doamne, nu?).

Asa ca am avut o seara de cacat (n-are sens sa ma mai ascund sau sa folosesc cuvinte frumoase) ... asta am simtit si asta spun: de tot rahatul. La un moment dat stiu ca m-am intins pe pat, ascultam muzica, incercam sa ma eliberez de nervi si simteam cum ma sufoc, simteam ca ma strange cineva de gat ... mi-am dat seama ca am lasat problemele din ultima vreme sa ma afecteze prea mult (probleme care nici macar nu sunt ale mele) ... si m-am intrebat de ce mama naibii imi pierd eu timpul si energia gandindu-ma la altii si la momentele prin care trec cand nimeni nu se intreaba ce simt eu ... si mi-am dat seama ca imi bat joc de mine.

In loc sa ma bucur de viata mea si de ceea ce am imi fac griji pentru altii, imi mananc timpul cautand solutii la probleme care nu sunt ale mele, imi distrug nervii incercand sa inteleg niste chestii care nici n-au sens ... mi-am dat seama ca e cazul sa devin mai egoista. Nu stiu daca egoism e cuvantul pe care il caut, dar e singurul care imi vine in minte acum.

In ultimii ani am realizat ca ma mananca undeva sa gasesc eu rezolvarea la toate problemele care exista si nu exista in loc sa-mi vad de ale mele. Fiecare trebuie sa ne asumam ceea ce facem si sa suportam consecintele, nu? De ce unul sa faca tampeniile si altul sa le rezolve? Eu cand am comis-o (si mai devreme sau mai tarziu in viata fiecaruia vine un moment cand o dai in bara) am facut tot ce-am putut sa rezolv ce era de rezolvat, n-am asteptat sa vina altcineva sa rezolve ce-am stricat eu ... si nici nu m-am asteptat sa se poarte cineva cu manusi cu mine cand stiam clar unde si ce-am gresit.


Probabil ca postarea asta e nascuta din frustrare (din nou nu cred ca am ales cuvantul potrivit, dar e cel mai aproape de ceea ce vreau sa exprim) ... nu s-a intamplat nimic special care sa-mi fi creat starea asta, dar incercand sa ii menajez pe altii (mare greseala - ma intorc la ceea ce mi s-a spus mereu ca sunt si anume "brutal de sincera" - macar nu-mi fac rau mie) am adunat ganduri si sentimente pe care nu le-am exprimat cand trebuia si care in timp m-au afectat si m-au facut sa simt ce-am simtit aseara.

Asa ca de azi ma intorc acolo unde ar fi trebuit sa fiu mereu - sa spun ceea ce gandesc indiferent de consecinte. De ce ar trebui sa ma gandesc eu ce efect au vorbele mele asupra celorlalti cand ceilalti sunt prea preocupati de ei ca sa se gandeasca la ceea ce simt oamenii din jur?

Si nu sunt suparata, zambesc acum ... mi-am dat seama ca nu merita ... iar oamenii care merita nu te fac sa ajungi in punctul asta.

17 comentarii

  1. Sa-ti spun eu de ce? pentru ca-ti pasa, pentru ca ai suflet, oricat ai vrea tu sa te inchizi in carapacea aia universala. Pentru ca cel mai bun mod de a trai este sa te porti cu cei din jur asa cum ti-ar placea sa se poarte si ei cu tine :) pentru ca e usor sa fii rau si e greu sa fii bun, dar adesea caile cele mai usoare nu sunt tocmai cele mai bune pe termen lung.

    Stiu, inteleg, asa sunt si eu. Si am invatat ca cel mai bun mod pentru a-mi mentine nervii pe o linie de plutire este sa-mi exprim verbal sentimentele, parerile, trairile. Sa verbalizez tot ce simt. Pentru ca tot ce se aduna in interior trebuie sa iasa la exterior cumva... fie printr-o izbucnire verbala virulenta, fie printr-un suvoi de lacrimi, fie printr-un pumn dat zdrava in masa, fie printr-un breakdown nervos, fie prin boala... cumva iese la suprafata. Asa ca cel mai bine este sa verbalizez o problema atunci cand ea apare, sa nu las sa se umple rezervorul si sa dea pe dinafara urat. Asa ca-mi merge gura incontinuu :)) glumesc. Incerc sa discut problemele cu cei care ma supara, iar daca nu pot cu ei, din diverse motive, le discut macar cu cineva apropiat - sotul, prietenele... important e sa le scot la suprafata.
    Si mereu am ajuns la concluzia ca este mai bine sa-mi pese, decat sa nu-mi pese, oricat de dureros ar fi uneori...

    RăspundețiȘtergere
  2. clarra, stiu ca ai perfecta dreptate cu tot ce spui, si eu am plans aseara ... o gramada, nici nu mai stiu de cand n-am plans atat, trebuia sa ma curat ... m-a ajutat si nu m-a ajutat. Azi ma doare stomacul atat de rau si nu trece cu nimic ...

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna Camelia! te citesc de foarte mult timp insa nu am comentat decat de 2-3 ori. Ma regasesc complet in postarea ta. Nu merita absolut deloc sa ne consumam pentru oameni care nu merita. Eu am facut o "curatenie" si am ramas cu 4 prieteni. Mari si lati. Dar adevarati. Te pup cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  4. ralujulie, ma bucur ca ai comentat (si poate de acum o faci mai des daca iti permite timpul), si eu am facut curatenie si imi ajung degetele de la o mana sa-mi numar prietenii, insa tot nu pot sa ma fac ca nu vad cand cineva are probleme, fie ca imi e apropiat sau nu, la asta trebuie sa mai lucrez, o zi frumoasa sa ai :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Daca imi permiti, iti voi da un playlist pe care eu il ascult des si care e ca un pansament pentru suflet: https://www.youtube.com/watch?v=_rR_Rdb1CTE&list=RDb9JqhYTjHl0
    Daca sufletul e ok, va trece si durerea de stomac ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Trebuie sa inveti sa nu-ti mai asumi (nu stiu daca e cuvantul potrivit) problemele altora si sa-i lasi sa si le rezolve singuri! Constat, pe zi ce trece, ca viata e din ce in ce mai grea si trebuie sa ducem multe lupte pentru a avea cateva momente de liniste si fericire, atat noi, cat si cei dragi noua. Asa ca nu trebuie sa ne mai stresam si pentru altii!

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, fix asta ma gandeam si eu acum o saptamana, de ce ma bag eu si ma stresez pentru altii. De fraiera ca imi pasa.
    Asa e si la tine, iti pasa si vrei mereu sa fie bine. Multi nu inteleg cand faci ceva pentru ei.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu-i cel mai bun moment ca sa-mi dau eu cu parerea, insa cind ai timp si chef, cauta info despre rolul " salvatorului " in psihologie.
    Aici e un articolas de model.
    http://www.la-psiholog.ro/info/despre-salvatori-acceptarea-propriei-suferinte

    Vreme trece, vreme vine,
    Toate-s vechi si noua toate;
    Ce e rau si ce e bine
    Tu te-ntreaba si socoate;
    Nu spera si nu ai teama,
    Ce e val ca valul trece;
    De te-ndeamna, de te cheama,
    Tu ramâi la toate rece.

    Te imbratisez cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  9. Andreea, stiu perfect ce zici, eu tot incerc de niste ani, dar nu-mi iese ...

    darlyst, stii ce mi se pare cinic? ca in final ajungi sa fie nevoie sa te justifici pentru ce faci ... ajuti, ajuti pana restul au impresia ca esti dator s-o faci ... de-aia prefer eu sa fiu radicala (cand imi iese) :)

    Zarada, citesc acum, o zi frumoasa sa ai :)

    RăspundețiȘtergere
  10. cumva, ai strans multe frustrari, trebuie sa treci peste neaparat, sa ierti, sa uiti! zic si eu...nu te supara!

    RăspundețiȘtergere
  11. coco, n-am ce sa uit sau sa iert, am spus stop si am inchis capitolul, dar probabil ca aveam nevoie sa scot totul din mine (si cum sunt batuta in cap - uneori - n-am spus cui trebuia tocmai ca sa nu ii stric plecarea desi ar fi trebuit s-o fac pentru ca sentimentul ca ai fost folosit nu e unul usor de digerat)

    RăspundețiȘtergere
  12. clarra, bine, sunt putin plecata in lumea mea, dar sunt ok ... mi-e greu sa pun punct unor lucruri/ situatii/ relatii, dar cand o fac nu ma mai uit inapoi

    RăspundețiȘtergere
  13. Eh, sufletul nu se vindeca peste noapte, dar se regenereaza el in timp :) ma bucur ca ti-e mai bine.
    Sa ai o seara frumoasa! :)

    RăspundețiȘtergere
  14. si tu la fel, multumesc pentru gandurile bune :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Ahhh, ce bine ar fi dacă am reuși sa ne detașam de problemele altora și dacă ne-am ocupa numai de noi...Din păcate rațiunea de a fi OM nu ne lasă...

    RăspundețiȘtergere