Cu mine ... despre mine

M-am uitat la monitor minute bune inainte de a scrie ceva ... poate pentru ca nu stiu cu ce sa incep, poate pentru ca nu stiu cum sa imbrac gandurile in cuvinte sau poate pentru ca nu sunt sigura de anumite lucruri. In ultima vreme nu-mi gasesc locul, nu are legatura cu oamenii din viata mea, ci cu mine ... nu e vorba ca-mi lipseste ceva, nici ca-mi lipseste cineva, e ceva strict legat de mine, simt ca ceva nu functioneaza ok, simt un blocaj care nu ma lasa sa merg inainte ... asa ca am cautat posibile cauze si solutii, am citit, am ascultat pareri, mi-am folosit mintea ... 

Mi s-a sugerat anul trecut in urma unui consult medical (care nu a indicat cauzele medicale pentru o problema cu care ma confrunt de ceva ani si care inca exista) sa incerc si biodiagnosticarea. M-am informat la momentul ala, dar n-am facut nimic. Scepticismul m-a invins si n-am fost dispusa nici macar sa incerc ... eu nu cred in coincidente, iar in ultimele luni am intalnit oamenii si situatii care m-au facut sa ma gandesc din nou la asta ... le-am luat ca pe un semn (pentru ca asta mi-a spus intuitia si timpul m-a invatat sa ma ascult pe mine) si am actionat ca atare.

Am gasit o oferta pentru diagnosticare si vindecare prin bioenergie (ca sa intelegeti cat de sceptica am fost va spun ca nici n-am dat bani pe oferta, am luat-o pe puncte de la un site de reduceri) si m-am dus acolo cu toate simturile ascutite, manata de curiozitate, dar in acelasi timp sperand sa aflu ceva care sa-mi explice niste lucruri/ stari/ emotii pe care le-am trait sau le traiesc. Daca vreti sa va povestesc mai mult despre asta o pot face intr-o postare separata pentru ca sigur sunt multe persoane care nu sunt interesate de asta.

Asa ca ... de cateva saptamani totul se invarte in jurul meu ... invat sa ma cunosc pe mine din nou (si cu cata tarie as fi spus ca ma cunosc deja foarte bine), invat sa-mi canalizez energia altfel (si-mi dau seama cat m-am incarcat aiurea cu probleme care nu ma priveau), invat sa ma relaxez (as zice "mama ei de meditatie" dar ma abtin) dar mai ales invat sa ma iubesc mai mult si mai mult cu fiecare zi care trece. 

N-am avut niciodata probleme cu respectul de sine, nu m-am gandit niciodata ca exista lucruri pe care nu le pot face, nu a existat vreun moment in viata mea cand sa nu ma iubesc eu pe mine, dar in nebunia care ne inconjoara am uitat cine sunt si ce pot face ... am uitat ca n-am de ce sa ma pierd langa oameni care nu-mi ofera nimic si ca n-am nici un motiv sa "salvez" eu ceva sau pe cineva, am uitat multe lucruri, am lasat durerea cauzata de pierderea unor fiinte dragi mie sa ma faca sa-mi pierd motivatia ... si cand n-au mai existat motivatia si dorinta s-a cam ales praful de tot ce facusem pana atunci ... si n-o spun cu regret, probabil ca doar asa am putut invata anumite lucruri.

Azi zambesc si o fac din suflet, stiu ca nu ma poate dobori nimic (oricat de multe obstacole si pierdici intalnesc in calea mea in momentul asta) si ca in curand o sa pot sa nu-mi mai fac griji si sa iau lucrurile asa cum sunt si sa ma bucur de tot ceea ce-mi ofera viata. E o calatorie de la care m-am abatut o vreme, dar ... sunt inca aici si inca simt si asta e tot ceea ce am nevoie ca sa reusesc.


7 comentarii:

  1. Foarte interesant si astept continuare,nu exista coincidente,nimic nu este intamplator,totul are un sens,un rost.Eu incerc sa deslusesc tot timpul binele din rau,chiar daca ceva ma nemultumeste pe moment,mai tarziu realizez partea buna si ca defapt a fost bine si nu rau :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Povesteste-ne mai mult cand ai timp. Te rugam. Ma bucur din suflet pentru tine. Meriti ce e mai bun. Weekend frumos! Te imbratisez.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai scris absolut minunat, Camelia! :) Eu sunt curioasa legat de bioenergie, sper sa scrii mai multe intr-o postare viitoare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi place ca gandesti pozitiv si te pui pe tine pe primul loc
    Poate ne vei povesti intr-o zi despre bionergie :)
    pupici :-*

    RăspundețiȘtergere
  5. Indiferent prin ce perioade trecem, mai dificile, mai greu de inteles, nu trebuie sa lasam nimic sa ne tulbure, nu trebuie sa ne pierdem increderea, speranta in ceea ce visam, visele ne inalta mereu, energia pozitiva e cea care atunci cand ne umple sufletul ne ajuta sa ne reculegem, sa privim cu curaj si optimism mai departe! Interesant ceea ce ai scris, sincer, si mie imi cam starnesc curiozitatea metodele acestea de re-echilibrare a energiei proprii, ma regasesc oarecum in cele asternute de tine, uneori apar anumite blocaje, pe care pur si simplu simtim ca nu avem forta sa le putem indeparta, sa le intelegem mai intai rolul, si sa le depasim cu bine! Astept sa impartasesti din experienta ta, care sper sa fie una benefica, de ajutor pentru minte si spirit!

    RăspundețiȘtergere
  6. miha_adri, cand o sa simt o sa scriu :)

    Anonim, multumesc :)

    Georgia, o sa scriu cand o sa am mintea clara.

    Lucica :)

    Cristina, asa e - d-aia caut si eu "explicatii" :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Sa stii ca si eu sunt sceptica in privinta tratamentelor cu bioenergie asa ca as fi curioasa sa vad peste ce ai dat, cum ti-ai schimbat parerile, cat de tare te-a ajutat.

    RăspundețiȘtergere