Milano prin ochii mei

Incep postarea asta cu o marturisire: habar n-am ce vreau sa scriu, in mintea mea sunt multe ganduri, mi-a fost foarte greu sa aleg pozele, sunt multe lucruri pe care vreau sa le spun si nu reusesc sa le ordonez cumva, dar imi dau seama ca, cu cat trece timpul, cu atat imi va fi mai greu sa scriu pentru ca amintirile se estompeaza si detaliile sunt inlocuite de alte informatii.

Milano mi s-a parut mereu un oras interesant, dar nu pot sa zic ca a fost in capul listei mele cu locuri pe care vreau sa le vad in Italia, dar mi-am dat seama ca e cel mai bun punct de pornire pentru ceea ce am avut noi in cap si pentru tot ceea ce am vrut sa facem, asa ca am decis sa stam aici si sa fie punctul de plecare/ intoarcere si a fost cea mai buna decizie.

E un oras viu, colorat, cu un vibe propriu, l-am cunoscut mai bine asa cum fac cu toate locurile in care merg: la pas. Ne-am plimbat pe strazi, am simtit energia locului, ne-am bucurat de experienta si am tras niste concluzii, concluzii clar subiective asa cum sunt mai toate lucrurile despre care ne dam cu parerea. Pe scurt: m-as intoarce in Milano si as vrea sa-l cunosc mai bine, insa sunt si aspecte care nu mi-au placut, asa cum sunt si multe altele care mi-au placut.

Ce mi se pare fascinant e modul in care istoria si vechiul se combina cu epoca moderna si cu tehnologia de ultima ora. Milano e un oras in care te descurci usor, cu un sistem de transport foarte bine pus la punct, un oras care e pregatit pentru turisti si care are ce sa ofere. Oamenii sunt amabili si deschisi, la fiecare colt vezi ceva interesant si care iti atrage atentia, insa e un oras aglomerat, galagios, mereu in miscare si cu un ritm care doar incetineste noaptea, insa nu se opreste niciodata. 

E un punct bun de plecare spre multe zone frumoase din Italia si asta il face si mai fermecator. Pana la Lacul Como faci mai putin de o ora, Elvetia e la 80 de minute distanta, poti foarte usor sa ajungi spre lacul Maggiore sau spre Garda, dar si spre multe alte orase superbe din Italia. Noi am stat la un hotel care era la nici 400 metri de Milano Centrale si am putut sa ne deplasam extrem de usor si fara batai de cap.

Nu am stat foarte mult in Milano pentru ca am avut multe lucruri pe care am vrut sa le facem, insa am bifat chestiile turistice pe care nu prea le rateaza nimeni cand ajunge in orasul asta. Am fost de 2 ori la Galeriile Vittorio Emanuele II, cea mai veche galerie comerciala din Milano, atat de pozata si laudata, si de fiecare data m-au impresionat detaliile si lumina. Modul in care soarele mangaie orasul asta mi se pare absolut fascinant.

Nu am intrat in nici un magazin pentru ca nu m-am dus cu vreun gand de shopping, ba chiar a fost ultimul lucru la care mi-a stat mintea - am vrut sa simt orasul, sa descopar Italia, sa vad cu ochii mei ce si cum, asa ca exact asta am facut. Prima data am fost seara si a fost extrem de aglomerat, a doua oara intr-o dimineata si a fost cu totul altceva. Daca nu vreti sa va loviti de oameni la tot pasul si vreti sa va bucurati de locul asta recomand vizita dimineata.

Nu aveam cum sa ratez Duomo di Milano, o cladire referinta pentru Italia si pentru Europa, a carei constructie s-a intins pe mai bine de 600 de ani. Are o lungime de 157 metri si capacitatea este de 40000 oameni si este al treilea edificiu bisericesc din Italia, dupa cele din Roma si Florenta. 135 de turle cu detalii impresionante (cea mai inalta atinge 109 metri) si peste 2000 de statui fac din Duomo o capodopera.

Prima poza este facuta dimineata cand soarele face minuni, dar cand e si greu de prins in poze, iar a doua e facuta seara cand aglomeratia e ceva de nedescris. Noi am ajuns in jur de 9 in dimineata cand am si urcat, era foarte liber si ne-am miscat foarte repede (poate sa fi fost si faptul ca era luni dimineata si orasul isi revenea dupa weekend).

Am optat pentru urcarea cu liftul si sa vizitam doar terasa - am luat biletele de acolo pentru ca n-am stiut daca o sa pot intra, eu avand doar sandale la mine (umerii trebuie sa fie acoperiti, flip-flops, pantalonii scurti si topurile crop nu sunt acceptate, la fel bagajele), insa va recomand sa le luati inainte on-line ca sa nu pierdeti timpul.

La noi nu au fost probleme, am platit 15 euro fiecare si am urcat imediat. Ne-am plimbat pe terasa, ne-am bucurat de detalii, am admirat orasul de sus, foarte greu sa faci vreo poza in locurile care merita chiar si la ora aia. Soarele ardea destul de tare, asa ca am preferat sa nu ne intindem inutil si ne-am limitat strict la vizitat si admirat.

Am coborat pe scari ca sa ne bucuram putin si de interior, insa vreau sa spun cateva lucruri legate de asta: sunt scari multe si inguste, spatii in care nu ai cum sa te opresti pentru ca in spatele tau sunt multi oameni care vin si vin. Daca stiti ca aveti probleme cu spatiile inchise, cu genunchii si coboratul scarilor alegeti varianta cu liftul pentru ca nu e tocmai placut.

Atat pe terasa unde sunt multe scari, cat si la coborare am vazut multe funduri ale unor domnisoare imbracate total neadecvat in rochite cat mai scurte si care venisera strict pentru poze si asta chiar nu mi-a placut - sa blochezi zeci de oameni doar ca sa faci tu o poza si sa-ti expui chilotii ... Nu o sa comentez mai mult, dar ... sa nu uitam de bunul simt.

Am ajuns si la Castelul Sforzesco, construit in secolul XV si reconstruit sute de ani mai tarziu, un alt loc emblematic pentru Milano. Din pacate am ajuns destul de tarziu, era foarte aglomerat, era si un eveniment in curtea interioara, asa ca vizita a fost scurta si am inaintat greu prin multimea de oameni. Daca tot eram in zona am zis sa ne plimbam putin prin parcul Sempione, insa a fost la fel de aglomerat (aleea din poza era intr-o parte in care nu prea erau banci si da impresia de liber, insa nu reflecta realitatea) si nu am stat mult nici aici. Am avut intentia sa revenim intr-o dimineata, dar nu am mai avut cand.

Si ca tot ziceam de subiectivism si modul in care percepem o zona, vreau sa va arat 2 locuri total diferite, unul nu mi-a spus nimic, in timp ce celalalt mi s-a parut fascinant. Milano Navigli, sistemul de canale interconectate din si in jurului orasului Milano, dateaza din Evul Mediu si este un alt punct emblematic care mie nu mi-a trezit nici o emotie. Am ajuns la o ora cand lumina cadea foarte frumos, dar nu am rezonat deloc cu zona asta - mult prea multa galagie, mizerie, agitatie. Ne-am plimbat putin si am plecat, desi venisem cu intentia sa ramanem pana tarziu si sa mancam in zona asta.

In schimb Milano Centrale, gara centrala din Milano, construita in 1930, mi-a incantat privirea in fiecare zi. Este un amestec de stiluri arhitecturale, fiind proiectata de Benito Mussolini, cel mai cunoscut prim ministru al Italiei. Te poti deplasa oriunde in Italia de aici, angajatii sunt foarte amabili, aparatele de cumparat bilete usor de folosit (noi am avut vreo 3 zile probleme cu cardurile si a trebuit sa platim cash, insa a fost ceva de moment), e mereu aglomerat, insa e un loc care mie mi-a placut la nebunie.

Sunt cateva lucruri care vor ramane mereu in mintea mea legate de Milano: lumina, statuile, Vespa, oamenii mereu in miscare si zgomotul orasului, astea fiind alea care ma fac sa zambesc. Insa sunt si lucruri care nu mi-au placut deloc: mirosul (mai ales in perioada asta atat de calda), rafturile goale de la raionul cu apa din magazine (nici macar o data intr-o saptamana n-am gasit o sticla de apa minerala de cumparat la magazinul care era langa noi, mereu era gol) si galagia pana noaptea tarziu (zona in care am stat noi era plina de hoteluri si localuri si pana la 1-2 noaptea era de nedescris).

Singurul moft din Milano a fost vizita la Marchesi 1824, nici macar una din strazile faimoase pentru cumparaturi de langa noi nu le-am vizitat, asa ca am zis ca macar asta sa facem. Noi am fost la locatia din galeriile Vittorio Emanuele (se urca prin dreapta pe langa magazinul Prada), am asteptat 10 minute pentru o masa - de impresie daca ma intrebati pe mine pentru ca erau mese libere - si ne-am bucurat de experienta.

Am mancat scrambled eggs cu bacon (cele mai scumpe oua pe care le-am mancat vreodata, dar daca am vrut Marchesi asta am primit), salata de fructe si cateva produse de patiserie. Ne-a costat treaba asta destul de mult si nu pot sa zic ca m-a dat pe spate ceea ce am incercat: ouale au fost bune, am primit niste grisine si specialitati langa care au fost delicioase, fructele ok, partea de patiserie acceptabila, in nici un caz nu s-a ridicat la nivelul preturilor. Nu regret experienta, insa am zis sa va spun si asta in caz ca va tenteaza, sa stiti la ce sa va asteptati.

Am vazut cerul din Milano si dupa ploaie si este o imagine care mi-a placut mult, mai ales ca noaptea aia a fost singura mai linistita din cele petrecute in oras. Poza este facuta din camera de hotel (am stat la Mythos, v-am dat detalii pe Instagram - e si un reper cu intrebari si raspunsuri daca vreti sa stiti mai multe) si pe colt puteti sa vedeti Berbere Pizza unde am mancat de 2 ori - in poza v-am aratat Cotto Caprese, una din cele mai bune pizza mancate vreodata de mine.

Nu am apucat sa mancam de multe ori in Milano, de fapt nu prea am apucat sa mancam asa cum speram in Italia pentru ca am fost mereu in miscare si am ramas cu gandul la multe chestii pe care am vrut sa le gustam: panzerotti de la Luini, croasant cu fistic de la o alta patiserie, risotto Milanese. Ramane sa le incercam cu alta ocazie.

Daca aveti intrebari despre Milano si nu gasiti raspuns in ce-am scris pe blog si nici in informatiile de pe Instagram puteti sa-mi lasati comentarii si va raspund cu drag, eu m-am documentat bine inainte sa plecam pentru ca nu am vrut sa pierdem timpul si a fost foarte bine pentru ca am reusit sa facem tot ce ne-am propus. Ca si recomandari as zice asa: evitati sezonul cald pentru ca e destul de rau (noi nu am avut decat zilele astea libere si am avut noroc de temperaturi decente pentru perioada asta), folositi mijloacele de transport in comun si Google Maps, vizitati punctele de interes in prima parte a zilei si folositi-va de aplicatiile din fiecare zona pentru ca ajuta foarte mult. 

Sunt lucruri pe care le-as face un pic diferit si primul ar fi sa stau mai mult in Milano, sa explorez cum trebuie orasul, sa ma bucur mai mult de cladiri si de detalii, sa intru si in magazine (doar ca sa vad ce si cum) si nu as mai merge atat de mult - m-am intors cu picioarele foarte umflate (caldura, umiditate, avion si altele) si mi-a luat cateva zile bune sa-mi revin.

Am vrut sa inchei postarea asta, lunga, dar care sper sa va fie de folos si sa creioneze un pic din Milano, asa cum l-am vazut eu, cu o poza care sa insemne ceva, dar mi-am dat seama ca Duomo di Milano si Galeriile Vittorio Emanuele sunt cele care caracterizeaza cel mai bine istoria orasului, asa ca va las cu ele.

Ati fost in Milano? Cum vi se pare orasul?

Read More

Ganduri intr-o zi de august

Aveam de gand sa scriu altceva astazi, insa nu am simtit sa o fac, in schimb imi trec prin minte multe ganduri si am zis ca e cazul sa fac ceva cu ele, mai ales ca sunt cateva lucruri pe care simt sa le spun dupa ultimele saptamani. Cat am fost in vacanta am trait fiecare zi asa cum a venit, m-am bucurat de fiecare experienta si m-am incarcar cu energie, insa asta nu m-a impiedicat sa ma uit in jurul meu si sa observ ce se intampla, dar fara sa ma stresez pentru lucruri care nu tin si nu au legatura cu mine.

Am fost in multe locuri de vis, m-au incercat multe emotii si m-am simtit foarte norocoasa ca am putut sa fac asta pe picioarele mele (fara vreo frica sau vreo restrictie, cele ce ma cititi de mult stiti foarte bine la ce ma refer), am apreciat fiecare amintire pe care am creat-o si sunt lucruri care vor ramane mereu in inima si in gandurile mele. Dar au fost cateva momente cand m-am intristat uitandu-ma in jur pentru ca am vazut multi oameni care traiesc doar pentru poze si care nu mai au capacitatea sa se bucure cu adevarat de ceea ce vad si ce simt (vreau sa cred ca inca simt, dar asta e un alt subiect in care nu vreau sa intru astazi).

Ne-am obisnuit sa stam numai cu telefonul in mana (si eu am facut poze multe, dar numai dupa ce m-am bucurat de ceea ce vad si nu am pierdut zeci de minute intr-un loc doar ca sa fac poza in nu stiu ce loc atat de popular) si sa expunem viata perfecta, dar nu mai avem capacitatea sa ne uitam in jurul nostru si sa actionam cu bun simt si cu empatie. Am vazut tineri, familii, dar si oameni mai in varsta care faceau lucrurile la foc automat, am auzit discutii care m-au lasat cu gura cascata la propriu, am observat doar lucruri care trebuiau bifate pe o lista imaginara, dar am vazut putina bucurie si mai putina emotie.

Mie pe Isola Madre mi-au dat lacrimile cand am ajuns, o sa va povestesc curand mai multe despre lacurile pe care le-am vizitat pentru ca sunt locuri extrem de frumoase si vreau sa le vedeti prin ochii mei, a fost o experienta coplesitoare pentru care ma simt extrem de recunoscatoare si nu ma refer la #blessed, ci la emotie pura si un sentiment extrem de puternic. Insa cand am plecat de pe Madre am vazut multi oameni cu pene de paun in mana in conditiile in care nu am vazut pene pe jos, nu vreau sa duc gandul asta mai departe ... dar cred ca intelegeti unde bat.

Am vazut oameni care stateau intr-un soare ucigator doar ca sa prinda loc la nu stiu ce terasa care da bine in poze, am vazut oameni care impingeau batrani ca sa ajunga ei primii nu stiu unde, am vazut oameni care se comportau ca si cum nimic in afara de ei nu conteaza, am vazut insa si oameni cu bun simt si dornici sa ajute, putini, dar i-am vazut. Si asta ma face sa cred ca inca exista speranta.

Nu stiu daca sunt cele mai potrivite ganduri pentru postarea asta, dar e realitatea din mintea mea si asta am simtit sa scriu ... voua ce va trece azi prin minte?

Read More

7 intr-o saptamana #358

Mi-am inceput saptamana la Milano, luni a fost o zi dedicata orasului si ne-am plimbat mult, dupa cateva zile cand am umblat mult in multe zone din Italia, dar am ajuns si la Lugano, de care v-am povestit deja zilele trecute. Urmeaza zilele urmatoare sa va povestesc mai multe despre Milano si despre cum l-au perceput ochii si sufletul meu, dar pana atunci va las cu poza asta facuta de pe terasa de la Duomo di Milano.

Marti m-am intors acasa si mi-a placut la nebunie zborul de pe Malpensa pana in Bucuresti, insa nu pot sa spun acelasi lucru despre persoanele din avion - cu fiecare zbor observ ca uitam tot mai mult de educatie si de bun simt, parca e mai rau de fiecare data. Chiar sunt curioasa daca voi aveti experiente mai placute, ale mele nu sunt tocmai roz, si oricat incerc sa le ignor, cand trebuie sa suporti cateva ore nesimtire dusa la extrem si limbaj lipsit de bun simt nu prea ai cum.

Acasa ma asteptau blanoasele mele, cateva cadouri pentru ziua mea si multe flori si o nominalizare la Most Active Beauty Blogger la Digital Divas (va las aici linkul in caz ca vreti sa votati pe cine urmariti si va ofera informatii care chiar va ajuta). Ma bucura nominalizarea pentru ca eu chiar ma consider blogger tinand cont ca scriu de 13 ani si o fac cu seriozitate, insa pe mine listele si premiile nu ma impresioneaza deloc. Motivul pentru care scriu e altul si v-am mai spus asta, apreciez nominalizarea si ma bucur ca nu mai poti sa te propui singur pentru ca mi s-a parut jenant in alti ani, sper sa castige oamenii aia care chiar dau informatii utile si schimba in bine viata altor oameni.

Inainte sa plec am dat o comanda la CCC pentru ca am prins o oferta super buna si aveam nevoie de o geanta neagra simpla, de zi cu zi. Am dat pe geanta din imagine si pe inca una tot micuta, si mai simpla, 58 lei (pretul lor initial a fost 190 lei). Zilele astea codul SUNNY aduce 40% reducere suplimentara la genti (si 15% la anumite incaltari pentru sezonul cald) la cumparaturi de peste 59,99 lei asa ca va las aici linkul catre oferta in caz ca vreti sa profitati si n-ati vazut cand v-am povestit pe Facebook de oferta asta.

Acasa ma asteptau multe surprize si cadouri, iar pe unele din ele de-abia am asteptat sa le incerc cand le-am vazut. Rena de la Glowrious mi-a trimis cateva produse de la Skin1004, brand pe care voiam neaparat sa-l incerc, dar si Glow Lasting Cushion SPF 50+ de la Hera pentru ca stie cat imi plac fondurile de ten cushion. Hera este primul producator mondial de cushion foundation si are o istorie in spate, asa ca am fost extrem de curioasa sa-l incerc si primele impresii sunt wow - imi place la nebunie, insa o sa va povestesc mai multe despre el dupa ce il folosesc o perioada.

Vineri am fost la cumparaturi, asa ca m-am oprit si in piata si am gasit smochine mici romanesti - am dat 10 lei pe un pahar. Era cam vant la mine in frigider, nu prea mai mergea sa aman cumparaturile, am cumparat multe legume pentru ca salatele sunt de baza la mine in perioada asta atat de calda. Sambata mi-am petrecut ziua cu mama pentru ca am fost plecata de ziua mea, am fost in magazine, am mancat impreuna si am petrecut timp discutand. Am incercat sa ma relaxez si sa folosesc produse care imi plac mult, cum e gama Jing de la Rituals

Saptamana voastra cum a fost?

Read More

Tu cum iti ingrijesti tenul vara?

Cand vine vorba de ingrijirea tenului, si a pielii in general, vara mi se pare ca e cel mai greu - e foarte cald si de multe ori am senzatia ca produsele mi se scurg de pe piele pana sa apuc sa le intind, trecerile de la cald la rece, expunerea la aerul conditionat, soarele puternic si multi alti factori influenteaza starea pielii si de multe ori ma trezesc cu ten iritat sau extrem de deshidratat. De-asta am intotdeauna grija la ingredientele pe care le folosesc si am grija sa aplic si sa reaplic SPF.

Nu o sa va povestesc astazi despre vitamina C si retinol pentru ca deja stiti ca sunt doua ingrediente care se regasesc mereu in produsele pe care le folosesc pentru ten, sunt aceleasi ingrediente pe care le folosesc de ani de zile si le tolerez foarte bine, insa vreau sa va reamintesc ca in cazul ingrijirii tenului cuvantul de baza e consistenta. Retinolul se foloseste tot timpul anului, altfel il folositi cam degeaba pentru ca nu o sa aveti rezultatele la care sperati, iar vitamina C este unul dintre ei mai puternici antioxidanti si ajuta pe partea de luminozitate, iar ideal este sa fie folosita dimineata inainte de produsul cu protectie solara (pas peste care nu trebuie sa sarim niciodata).

Un ingredient extrem de simplu si usor de folosit, tolerat de marea majoritate este acidul hialuronic, ingredient pe care il gasim in toate categoriile de pret si care este foarte usor de introdus in orice ritual de ingrijire. E de luat in calcul si acidul poliglutamic, care insa nu este atat de popular, insa ce e important ca amandoua sunt extrem de usoare si nu incarca tenul. 

Eu prefer vara (si nu numai) hidratarea in straturi: produse cu texturi extrem de usoare, care se absorb imediat si care nu incarca deloc tenul. Tonerul de la IUNIK este un gel usor si este foarte spornic, eu il folosesc de luni intregi si mai am aproape jumatate din el, iar serul DermHA-3 de la Purito contine 3 tipuri de acid hialuronic cu masa moleculara diferita si panthenol, ambele mi se par extrem de potrivite in perioada asta si le pot folosi atat dimineata, cat si seara.

Vreau sa va reamintesc de zona ochilor si de buze care de multe ori sunt neglijate. Eu port tot timpul ochelari de soare pentru ca ochii mei sunt sensibili, sunt atenta sa am zona ochilor mereu hidratata si nu aplic produse cu iritanti pentru ca stiu cum reactionez. Iar cand simt ca e nevoie si de mai mult ajutor aplic la cateva seri plasturi cu acid hialuronic - pe acestia de la Skin79 i-am luat la o oferta buna de pe Notino si imi place ce fac pentru piele, desi sunt un pic mai alunecosi si trebuie sa stau linistita cat ii am sub ochi. Imi place si efectul racoritor pe care il au si dimineata chiar sunt o placere de folosit.

O alta categorie de ingrediente care mie nu imi lipseste din ritualul de ingrijire sunt ingredientele calmante, indiferent ca e vorba de CBD, musetel, ceai verde, centella asiatica, aloe vera, beta-glucan sau altele, au rolul lor bine definit si ajuta pielea sa-si mentina bariera intacta. Formulele complexe au de multe ori o combinatie de ingrediente, astfel incat sa acopere toate nevoile pielii si sa ofere cea mai buna ingrijire.

Fermitatea pielii este un alt aspect la care eu sunt foarte atenta, produsele cu peptide nu-mi lipsesc de niste ani buni, insa folosesc si produse cu colagen si coenzima Q10 si am grija sa nu le folosesc doar pe fata, ci cobor si pe gat si pe zona decolteului pentru ca sunt zone sensibile care de multe ori dau de gol varsta unei femei.

Tie ce ingrediente nu iti lipsesc vara din rutina de ingrijire?

Read More

Plimbare prin Lugano de ziua mea

In momentul in care am decis ca vacanta de anul asta va fi in Italia si ca se va intampla candva in perioada cu ziua mea, am stiut ce vreau sa fac de ziua mea: sa ajung in Elvetia si sa urc pe San Salvatore. Nu mi-a iesit San Salvatore, dar mi-a iesit Lugano si mi-a placut la nebunie. Cu cateva zile inainte de plecare am aflat ca funicularul are probleme tehnice si, cum noi ne-am dat intalnire in Milano doar cu un rucsac in spate, nu aveam cum sa urcam, asa ca m-am reorientat si am facut un alt plan.

De la Milano se ajunge usor cu trenul in Lugano (in functie de tren dureaza 1 ora si 18 minute sau 1 ora si 48 de minute) si costul unui bilet dus-intors este in jur de 50 euro/ persoana, exista si variante mai scumpe, depinde de tren, ora si clasa. Daca sunteti in Milano si aveti o zi libera merita din plin o vizita.

De cativa ani mi-am facut un obicei (extrem de bun, zic eu) ca de ziua mea sa urc undeva si sa ma gandesc: la viata, la limite, la mine, sa rup toate sforile alea invizibile care ma tin pe loc si sa visez cat mai departe. Anul asta am facut asta pe Monte Bre si a fost de vis. De la gara din Lugano am luat autobuzul pana aproape de statia de funicular (biletul l-am luat din statia care e exact in fata garii, am stiut exact pana unde sa mergem), dupa care am mers catre urcare. Biletul dus-intors este 25 franci (sunt 2 bucati de traseu - se plateste la a doua urcare), primul funicular circula mai des, cel de pe a doua bucata doar din jumatate in jumatate de ora.

Monte Bre iti ofera o priveliste de vis asupra lacului Lugano si as fi putut sa stau ore intregi doar sa ma bucur de culorile din fata mea. Cred ca v-am mai spus ca atunci cand sunt atat de sus imi place sa imi amintesc cat de mare e lumea asta si cat de mici suntem noi, dar si cat de puternici suntem si ca nimic nu atarna mai greu decat propria vointa.

Ne-am oprit pe terasa de la Vetta pentru o Primavera (inghetata si fructe) si niste apa minerala si ne-am bucurat de minunatia din jurul nostru, preturile sunt mari (am platit in jur de 40 franci pe ce v-am zis), insa stiam asta dinainte sa decidem sa mergem in Elvetia. Nu prea am ce sa va spun despre experienta asta, a fost minunata, a fost pentru sufletul meu si sper ca am reusit sa surprind in poza macar o mica parte din ce-am simtit.

Intoarcerea cu funicularul a fost foarte frumoasa si ne-a permis sa ne bucuram de imaginea de mai jos (cand am urcat era foarte aglomerat si n-am fost pe partea care trebuia, insa la intoarcere am stiut exact unde sa stam), dureaza doar cateva minute si merita savurata clipa cu clipa. Amintirile de genul asta sunt de nepretuit si mi se pare ca iti ofera o perspectiva noua de fiecare data.

De la funicular am decis sa o luam pe jos pe strazile din Lugano, ne-am orientat un pic la dus, din pacate nu am putut sa activam wi-fi gratuit din Lugano din cauza unor probleme de retea si ne-a rupt traficul de date, am mers pe intuitie si ne-a iesit, asa ca am putut sa vedem funicularul si de pe strazile orasului si daca va uitati cu atentie o sa vedeti unul care urca si unul care coboara.

Ne-a placut mult plimbarea prin oras, am vazut multe cladiri interesante, multa culoare, un oras vesel si plin de viata, nu foarte aglomerat, oameni bine dispusi, dar si altii foarte agitati. Lugano este un paradis al shoppingului, insa este Elvetia si preturile sunt mari. 

Desi am trecut pe langa multe magazine, nu am intrat decat in Manor unde m-am uitat la cateva produse de la Nars si Givenchy. Nu am cumparat nimic, singurul care m-a tentat a fost un ruj de la Givenchy, insa am lasat partea rationala sa castige si l-am lasat acolo.

Sunt multe locuri frumoase pe unde te poti plimba pe malul lacului si la fiecare intoarcere a capului vezi altceva care iti atrage atentia - Lugano este o buna dovada a stilului de viata elvetian: relaxat si plin de lux. Am fi putut sa ne urcam pe o barca si sa ne plimbam pe lac, insa era foarte cald si ardea soarele, asa ca am preferat sa nu o facem, pentru ca ne plimbasem destul in zilele dinainte si nu am vrut sa mai stam in soare.

La intrarea in parcul Ciani parea foarte liniste si chiar ne-am bucurat, insa pe masura ce ne-am apropiat de lac am fost intampinati de o aglomeratie de nedescris. Insa ne-a placut atat de mult ce-am vazut, incat n-am mai dat atentie puhoiului de oameni: localnici, turisti, copii care se jucau, oameni de toate felurile care voiau sa se relaxeze sau sa faca poze, insa nu e usor sa iti faci loc printre ei si sa prinzi si tu ceva in poze, daca ti-ai propus asta.

Cred ca stiti poarta asta faimoasa din Lugano la care toata lumea vrea sa faca poze, e incadrata de 2 banci si putina verdeata intr-un spatiu liber, e coada in permanenta pentru poze, am reusit cu greu sa prind 2 cadre fara oameni (oameni care se schimbau pentru poze sau faceau schimb intre ei, tot timpul intra cineva in cadru sau aparea vreo domnisoara mai tupeista) si am asteptat mai bine de 15 minute. 

Pentru mine vacanta inseamna altceva, nu stat la coada pentru o poza. Sunt atatea multe alte cadre frumoase pe care le poti prinde pe malul lacului ...

Nici cu masinaria asta n-am mers, desi ne tenta la un moment dat pentru ca incepusera sa ne doara picioarele de la atata mers, insa mi se pare ca face parte din farmecul orasului, asa cum fac si sezlongurile puse langa lac pe o fasie de nisip - nu prea practice la 30 si ceva de grade, in bataie directa a soarelui, insa cu toate astea erau destul de multi oameni care stateau pe ele, se coceau si admirau lacul.

Lacul Lugano are niste culori spectaculoase si in functie de cum este pozitionat soarele, poti sa vezi niste imagini pe care nu ai cum sa le mai uiti. Nu cred ca are sens sa incerc eu sa aleg cine stie ce cuvinte pentru a descrie ce-am vazut, las imaginile sa vorbeasca si sa va spune povestea asta pentru ca asa mi se pare cel mai bine ...

Am stiut exact unde vrem sa mancam in Lugano, insa nu ne-a iesit si ne-am si enervat putin pentru ca am verificat inainte si scria clar ca servesc mancare toata ziua. Am ajuns la local in jur de 4 si lumea manca la mese, le-am spus ca vrem o masa si ca vrem sa mancam (am precizat asta clar) si ne-au zis sa asteptam putin sa termine ceva si ne gasesc o masa. Am asteptat cateva minute bune, dupa care ne-au zis ca nu mai servesc mancare, dar sa stam sa bem. Am plecat, normal.

Si am gasit un local micut unde am mancat niste bruschette absolut delicioase si niste paste la fel de bune, am baut si un pahar de Campari si a fost super ok. Daca va intrebati de preturi ne-a costat cam 100 franci toata distractia, dar ne asteptam la asta pentru ca stiam ce preturi sunt. Dupa care am cautat La Gelateria, de care citisem pareri bune, si am savurat un gelato delicios care ne-a placut la nebunie.

Am luat-o usor pe strazi spre gara (nu a fost cea mai buna idee sa urcam atatea scari dupa ce mancasem, dar asa s-a nimerit) si ne-am luat la revedere de la Lugano cu putin regret, insa cu dorinta de a reveni candva in Elvetia pentru a sta mai mult. Mi-a placut mult Lugano si m-am bucurat de fiecare clipa, cred ca a fost cea mai inspirata alegere pentru a-mi petrece ziua de nastere.

Ati fost in Elvetia? Dar in Lugano?

Read More