V-am povestit de cateva ori pe blog despre diverse chestii pe care le-am facut cu mama si am vazut ca de fiecare data postarile ajung la sufletul vostru si va fac sa va ganditi la mamele voastre, care sunt fie aproape, fie departe sau nu mai sunt fizic langa voi. Cred ca astazi este cea mai potrivita zi sa ne gandim la femeile dragi din viata noastra, fie ele mame, bunici, alte rubedenii sau pur si simplu femei care au aparut in viata noastra si ne-au facut sa vedem si sa gandim altfel.
Relatia mea cu mama este departe de a fi perfecta si nici nu-mi doresc sa tind spre asa ceva, ceea ce vreau este sa ne bucuram de momentele petrecute impreuna si sa ne bucuram una de alta. De multe ori ne iese, de multe ori nu ne iese. Se cheama viata si uneori ne ia pe sus, ne ridica cand nu ne asteptam si ne taie aripile exact cand ne pregatim sa zburam.
Eu m-am mutat de acasa la 20 de ani (spiritul independent de leu care vreau sa faca el singur tot), am stat cu chirie, apoi mi-am luat o garsoniera, apoi un apartament si aveam o viata destul de linistita si aranjata in momentul in care tata a facut leucemie si au inceput problemele. Apoi totul a luat-o la vale, nu stiu cum, nu stiu cand, nu stiu de ce ... tata a murit, mama a intrat in depresie, eu m-am trezit cu o gramada de datorii pe cap si n-am avut la momentul ala decat o solutie, probabil ca financiar as fi gasit solutii, insa moral si sufleteste n-am avut ce sa fac decat sa ma sacrific pe mine si ce realizasem pana atunci, sa ma intorc sa stau cu mama si sa incerc s-o ridic de jos. Nu mi-am dorit niciodata frati/ surori pana la momentul ala, atunci a fost prima data cand am simtit ca vreau sa mai existe cineva care sa fie acolo.
Acum, dupa atatia ani, nu stiu daca am facut alegerea corecta (nici nu ma gandesc la asta des), sunt unele lupte care nu ne apartin si n-ar trebui sa le ducem noi, insa in acel moment n-am avut optiuni. In momentul in care am luat decizia sa-mi vand apartamentul si sa ma intorc acasa la ai mei am stiut ca e singurul lucru pe care il pot face. Pentru mama a fost probabil cel mai bine asa, insa pentru mine nu, dar astea sunt detalii care nici nu mai conteaza, lucrurile sunt ceea ce sunt. A fost una din cele mai grele decizii din viata mea, insa dupa ce-am luat-o nu m-am mai uitat in spate, nu avea sens.
Primii 2-3 ani dupa ce tata a murit au fost crunti, mai ales ca eu veneam dupa un infarct si toata viata mea (cel putin aia pe care mi-o doream eu atunci) se destramase dupa o zi pe alta. Sa stai in casa cu cineva care este in depresie, sa inveti sa accepti anumite lucruri dupa ani de trait de capul tau, sa faci fata la probleme de care nici nu stiai ca exista si toate astea in contextul in care eu nu mai eram nimic din ceea ce stiam ca sunt au fost prea mult.
Din pacate mama a refuzat mult timp sa se ridice, eu m-am luptat cu morile de vant si am obosit, am ajuns in punctul in care efectiv mi-am bagat picioarele si am zis "asta e, fie ce-o fi" si nu m-a mai interesat nimic, iar toate astea normal ca ne-au afectat relatia. Insa asa cum se intampla de fiecare data vine si-o zi cand lucrurile se schimba ... a venit, un pic cam tarziu daca e sa fiu complet sincera, dar macar a venit.
N-a sters anii de dinainte si nici nu avea cum, insa am luat-o de la capat si am inceput sa construim din nou. De aici si chestiile in care am tot incercat s-o implic (v-am mai povestit asta pe blog), lucrurile pe care am incercat sa i le aduc din nou in viata, cadourile pe care incerc sa i le fac cat pot de des. Viata n-a fost usoara cu ea, insa n-a fost nici cu mine, numai ca suntem construite diferit. Suntem ceea ce suntem si ea e mama orice ar fi. Ma bucur ca o am langa mine, ma bucur ca are zile bune, ca are momente cand rade si se simte bine, ma bucur ca pot sa ii fac bucurii mai mari sau mai mici, ma bucur ca e mama.
M-am intins cu atatea cuvintele, aveam de gand sa scriu o fraza sau doua, dar degetele mele au avut alte planuri, asa ca le-am lasat sa scrie. De fapt ceea ce intentionam sa va spun este sa va bucurati de cei dragi voua, cat sunt langa voi, eu mi-as dori sa am o bunica careia sa ii fi dus astazi flori si niste prajituri (din pacate ambele mele bunici au plecat de niste ani buni), imi doresc sa o fi sunat pe matusi'mea si sa ii spun sa aiba o primavara frumoasa (dar nu mai am pe cine sa sun), imi doresc sa-l fi vazut pe tata la usa cu un buchet de flori si o gluma buna ... dar ma bucur de ceea ce am si la ei ma gandesc cu drag.
I-am luat mamei flori si cateva cadouri care stiu ca o vor bucura. Am vazut impreuna inelul intr-un magazin si stiu ca i-a placut, asa ca i l-am luat si o sa fie o surpriza, la fel si parfumul Rose Oud de la Yves Rocher (l-a "imprumutat" pe al meu de cateva ori). Nu puteam sa nu ii iau ceva dulce, v-am zis ca mama e mare amatoare de dulciuri. I-am luat si bilete la un spectacol pe care stiu ca isi dorea sa-l vada, pe alea i le-am dat zilele trecute ca sa stie sa-si aranjeze programul.
Si tot zilele trecute i-am mai dat doua cadouri pe care i le-am luat si deja le-a purtat, asa ca pot sa va arat si voua cateva poze, in caz ca va intereseaza. Am facut pozele cand am iesit la plimbare cu cainii, am profitat de vremea frumoasa si am mai apucat sa stam si de vorba cu ocazia asta. Despre primul cadou as zice mai degraba ca este un sal decat o esarfa, materialul este extrem de calitativ (cu o anumita prestanta), combinatia de culori este foarte frumoasa si el este extrem de versatil. Stiam ca o sa ii placa mult si asa a fost.
esarfa - AICI
Esarfa in carouri am luat-o impulsiv, mi-a zis ca ii place imprimeul unei camasi pe care mi-am luat-o eu, am vazut esarfa (eu am modelul asta cu verde si bleumarin si stiam ca e foarte mare si moale) si m-am gandit ca o sa ii placa. Esarfa e foarte mare (un patrat imens, cred ca are un metru si jumatate latura, pe site sunt trecute alte dimensiuni), poate fi purtata in fel si chip si - ca tot radeam eu - chiar poate fi o patura draguta.
esarfa - AICI
Voi la cine v-ati gandit azi? Cui vreti sa ii bucurati sufletul? Eu pe seara o scot pe mama la o prajitura, ca sa fie rasfatul complet, acum e la masaj, m-am gandit ca merita o zi in care sa se relaxeze, asa ca am trimis-o la masaj si la un tratament facial, tot parte din cadoul ei. Nu va urez nimic in mod special, doar sa va bucurati de tot ceea ce aveti si sa luati viata asa cum e, cu bune si cu rele, mai devreme sau mai tarziu lucrurile intra pe fagasul lor normal ... de la mine un zambet si un gand bun!
