Cum a fost 2025 pentru mine

Am vazut zilele trecute ceva on-line si m-a facut sa ma gandesc la multe lucruri. Era ceva de genul "cei mai grei 10 ani din viata mea ... au fost anul asta" ... am avut un an greu (dupa multi ani grei), nu cel mai greu din viata mea, insa unul pe care l-am simtit si l-am dus mai greu decat pe cei care m-au marcat mult mai profund. Probabil e si varsta, faptul ca anii vin cu experiente care se aduna si lasa urme, e un cumul de lucruri si emotii si tot anul asta am incercat sa raman in echilibru.

Postarea asta e in primul rand scrisa pentru mine, in jurul meu a fost haos o buna parte din an, am fost pusa in niste situatii care mi-au testat toate limitele, am avut probleme de sanatate, am plans mult, m-am uitat la oameni apropiati mie care trec prin perioade grele si in afara de o vorba buna nu am avut ce sa fac altceva ... in toata nebunia asta am reusit sa fac lucruri pentru mine, am avut momente de fericire pura, am incercat sa imi fie bine si sa imi hranesc sufletul, dar cel mai important am incercat sa fiu prezenta in fiecare moment pentru ca stiu cat de fragila e viata.

Inceputul anului a fost cu multa munca, cu planuri de a face niste lucruri, planuri care insa nu s-au concretizat pentru ca asa s-a intamplat, am renuntat la cateva idei pe care le aveam pentru ca am pus lucrurile in balanta si mi-am dat seama ca nu am nevoie de lucruri in plus care sa imi dea batai de cap (si am fost ok cu asta, desi imi facusem niste sperante), dar cel mai important factor a fost timpul.

Prima jumatate a anului a fost marcata de problemele de sanatate ale Tashei si a trebuit sa fac tot in jurul acestei situatii. A fost cu durere si cu dureri, cu multe nopti nedormite, cu trecut de la bucurie la frica de nenumarate ori, cu renuntat la multe lucruri pentru a fi langa ea cand a avut cea mai mare nevoie de ajutor, cu speranta urmata de disperare, a fost un carusel emotional si fizic extrem de epuizant care s-a combinat cu neputinta de a face mai mult ... nu continui, dar cred ca e clar ca a fost foarte greu si solicitant.

Escapada in Alsacia, desi scurta, a fost gura de aer de care aveam nevoie sa pot sa duc tot ce-a venit peste mine. Fiecare plecare de anul asta a insemnat o planificare foarte buna pentru ca am lasat acasa situatii problematice si a trebuit sa ma asigur ca orice s-ar intampla e cineva sa ajute. Am jonglat cu timpul intr-un mod ... nici n-am cuvinte, eu sunt extrem de norocoasa de felul meu si asta ma ajuta de fiecare data.

Ne-am plimbat prin Colmar si Strasbourg, am mancat bine si ne-am bucurat ochii si sufletul, am petrecut cateva ore si in Elvetia pentru ca am fost curioasi sa descoperim Basel. Nu ne-am grabit, doar am trait clipa, am respirat si ne-am incarcat cu bucurie si ne-a prins tare bine pentru ca au fost cateva zile de poveste.

Tot anul asta (si nu numai anul asta, dar parca mai puternic in 2025) am simt recunostinta pentru cum am fost crescuta, pentru modul in care privesc viata, pentru ceea ce sunt si ceea ce fac, pentru fiecare dorinta pe care am reusit sa o transform in realitate. Nu mi-a picat vreodata ceva din cer, am pierdut extrem de multi oameni si lucruri de-a lungul timpului, dar am incercat mereu sa ma concentrez pe frumos, sa gasesc ceva bun in orice rau si sa nu uit de micile mele placeri care fac o diferente enorma.

Perioada pe care o traim e una extrem de grea si vad tot mai des oameni care sunt pe pilot automat, care uita de ei si de ce le place intr-o goana nebuna de a bifa niste obiective, este ceea ce eu evit cu orice pret - sa fac si sa fac, fara sa simt. Vreau sa ma bucur de o crema de maini care imi place mult, de o pereche noua de cercei sau de un ulei de buze la care am poftit, vreau sa ma opresc sa savurez o smochina, toate astea in timp ce construiesc ceea ce imi doresc pentru mine si viata mea.

Coloratul este una dintre putinele activitati care reuseste sa-mi linisteasca mintea extrem de activa si ma bucur ca am gasit un lucru care ma ajuta sa ma relaxez si sa ma detasez pentru ca am incercat diverse variante care nu au dat rezultate. Imi place sa colorez doar anumite lucruri si am invatat sa fac alegeri care mi se potrivesc.

Parfumurile sunt o placere de care am vorbit de atatea ori incat nu aveti cum sa nu stiti asta, ultimii ani au fost o calatorie pentru mine din punctul asta de vedere (am explorat timid si zona de parfumerie de nisa) si imi place sa vad ce e nou, sa incerc diverse branduri, dar fac asta strict pentru placerea mea si din curiozitate, nu cu intentia de a cumpara vreun parfum nou pentru ca am destule. Asta nu inseamna ca n-am descoperit arome pe care mi le doresc in varianta full size (ma gandesc acum la Sintra de la Memo Paris), ci doar ca vreau sa ma bucur de ce am si poate cand termin mai multe parfumuri o sa ma gandesc la niste achizitii noi.

Unul dintre motivele pentru care anul asta a fost atat de greu a fost ca a trebuit sa petrec mult timp acasa (Tasha nu s-a mai descurcat singura si eu mi-am facut programul astfel incat sa fiu langa ea si sa fac lucrurile cat mai usoare pentru ea), iar asta a insemnat sa gasesc lucruri care sa ma ajute sa imi fie bine: carti care m-au dus in diverse locuri si care de multe ori au fost evadarea de care aveam nevoie, un bucher de flori colorate si vesele care sa-mi aminteasca ca viata e frumoasa, muzica buna si multe alte lucruri "mici".

Vacanta in Suedia a fost ceva ce mi-a mers direct la suflet si mi-a placut la nebunie. Tarile nordice nu au fost pe vreo lista de-a noastra, dar lucrurile se intampla exact asa cum trebuie ... iar mie Suedia mi-a schimbat perspectiva asupra vietii intr-un mod subtil, dar important. A fost o gaura in buget, dar una care a meritat din plin si pe care am savurat-o in fiecare clipa.

Am fost o zi si in Danemarca, mai exact in Copenhaga si ma bucur ca am putut sa facem si asta, nu stiu daca imi doresc sa vad mai mult din Danemarca, insa imi doresc ca intr-o zi candva sa ma intorc in Suedia si sa vizitez Stockholm, dar nu as zice nu nici catorva zile in Norvegia. O sa vedem daca viata o sa se aseze astfel incat sa si facem lucrurile astea.

M-am intors din Suedia hotarata sa gasesc o solutie sa imi fac timp si pentru mine in toata nebunia de zi cu zi si chiar am reusit sa ma duc cateva saptamani la masaj si sa mananc cat de cat ok, insa nu a tinut mult pentru ca viata a venit cu viteza peste mine. Masajul a trecut de la placere la necesitate pentru ca am tot carat-o pe Tasha in brate si am avut probleme mari cu un umar, dupa care stresul s-a adunat si m-a lovit intr-un punct in care nu stiam ca am probleme si a fost nevoie de cateva luni (si multe analize) sa descopar ce se intampla de fapt. 

Nu am povestit despre problemele de sanatate si nici nu stiu daca o sa o fac, desi o parte din mine ar vrea sa faca asta pentru ca stresul ne afecteaza pe toti si e bine sa constientizam asta, dar nu ma simt pregatita inca. Am fost convinsa ca am gestionat bine toate situatiile grele si ca sunt ok, dar viata mi-a aratat altceva ...

Vacanta in Bosnia & Hertegovina a fost de vis, am fost in Sarajevo care ne-a placut la nebunie (si am plecat cu 0 asteptari) dupa care am petrecut cateva zile in Mostar pe care imi doream de ani buni sa-l vad. A fost mai mult decat frumos, am vazut si trait locuri si lucruri extrem de frumoase, ne-am intors cu amintiri superbe si ma bucur mai mult decat pot sa exprim in cuvinte ca am putut sa gasim timp sa facem asta.

Dupa care am bifat o alta dorinta balcanica de-a mea - Ohrid, Macedonia. Am fost plecati doar 3 zile, insa le-am trait din plin: am dormit, ne-am plimbat, am mancat bine, ne-am bucurat ochii si sufletele cu peisaje de vis si a fost exact ce aveam nevoie. Cand ma gandesc la cum a fost anul asta mi se pare ireal ca am reusit sa plecam de atatea ori ...

Dupa plecarile astea a urmat o luna de cosmar, luna in care Tasha a fost tot mai rau, au aparut nenumarate complicatii si Tasha a plecat, a murit cu capul in palma mea. Desi stiam ca se va intampla si am crezut ca sunt pregatita moartea ei a fost foarte grea, legatura mea cu ea s-a adancit in perioada cat a fost extrem de bolnava si a fost extrem de greu ... am plans mult pentru ca s-a acumulat multa durere, frustrare si multe altele.

Saptamanile dupa moartea ei au fost cu multe masti reci si cu multe picaturi pentru ochi, cu multa atentie acordata Almei care s-a trezit dintr-o data catel singur (de cand am salvat-o mereu a fost cel putin un alt catel in casa) si a avut o perioada lunga de tristete, dar si cu multe ganduri. 

Am fugit de mai multe ori la munte pentru cateva ore in august, doar sa ne plimbam si sa scapam de aerul torid din Bucuresti, am fost si in parc pentru ca mi-a lipsit mult partea asta si m-am concentrat pe Alma pentru ca din catelul vesel care e de obicei devenise extrem de trista si apatica. E si ea batrana, are probleme ca toti cateii in varsta, dar luam lucrurile incet si sper sa mai avem timp de petrecut impreuna.

August a fost pentru mine o luna de recuperare si de adaptare la noua mea realitate (au fost 2 ani jumatate in care am avut in permanenta un catel cu probleme, iar faptul ca am pierdut 3 caini intr-un an de zile a fost groaznic), asa ca am inceput septembrie cu forte proaspete si cu dorinta de a ma intoarce la un stil de viata care sa ma ajute sa fiu iar in forma.

Am inceput sa ma duc iar la sala si a fost extrem de greu pentru ca dupa ani in care am fost o forta si mi-am depasit toate limitele am ajuns sa fiu out of shape total si am privit asta ca pe un pas major inapoi. Am incercat sa revin la obiceiurile mele bune, sa cresc aportul de proteina si sa am un program regulat de sport, dar viata a avut alte planuri.

Problemele de care va ziceam ca au fost cauzate de stres (in cea mai mare parte) mi-au dat mari batai de cap si am avut saptamani bune cand nu am stiut ce sa mananc pentru ca mi-era rau de la orice. In plus am avut dureri si am inceput sa dorm tot mai prost, asa ca am spus stop, m-am urcat in masina si am plecat sa respir aer curat pentru cateva ore si sa iau niste decizii. Mi-am dat seama ca e imposibil sa fac ce mi-am propus in starea in care eram si am incetinit total ritmul.

M-am concentrat pe starea mea de bine, pe eliberat stresul la final de zi, mi-am tot repetat sa nu las sa ma afecteze ce nu pot controla (usor de zis, mult mai greu de facut cand viata ta e direct afectata de actiunile altora si nu sunt multe lucruri pe care le poti face), am incercat sa privesc obiectiv cum ma pot ajuta si unde simt ca e loc de mai bine. Nu am cum sa nu mai stau cu ochii in ecrane, dar apelez la solutii care sa ma ajute si folosesc produse care imi plac.

M-am concentrat pe simturi, pe ce imi produce placere, pe ce ma scoate din stari care nu imi plac: caramel, vanilie, arome care ma mangaie, produse cu texturi care se simt ca un rasfat, materiale catifelate si multe altele. Detalii mici care ajuta, dar nu rezolva problema - am facut pasi mici, dar inca am rezolvat multe lucruri si stiu asta.

Toata nebunia asta si problemele de sanatate la care nu ma asteptam m-au facut sa ma gandesc la multe lucruri si sa iau multe decizii, probabil nu toate "corecte" dar viata e facuta din compromisuri, insa cred ca e extrem de important ce implica compromisurile astea. Poate candva revin la subiectul asta ...

Ultimele doua vacante de anul asta (inca nu-mi vine sa cred cate am reusit sa facem si sa vedem anul asta tinand cont de tot ce se intampla in vietile noastre si a celor foarte apropiati noua) au fost de vis. In octombrie am fost in Muntenegru, ultima mea dorinta balcanica, si am savurat fiecare moment. A fost prima vacanta in care nu a trebuit sa rezolv ceva legat de munca, singurul contact cu Romania au fost discutiile cu mama sa vad cum sunt ea si Alma, m-am simtit libera dupa o perioada lunga in care m-am simtit prizionera in propria mea realitate (sunt multe de spus pe tema asta, poate candva ...) si asta e ceva ce nu pot descrie in cuvinte.

Dupa care a urmat Malta in noiembrie si ne-am bucurat de fiecare clipa, chiar daca am plecat cu probleme la picior si era cat pe ce sa anulam totul. In ambele vacante ne-am bucurat de apus si rasarit in diverse forme si culori, ne-am plimbat cu o multime de barci (de tot felul), am incercat o gramada de lucruri noi si ne-am facut amintiri pentru toata viata. Au fost poveste si ma simt extrem de norocoasa ca am putut sa traiesc astfel de clipe.

Dupa Malta a fost o perioada absolut nebuna la munca si m-am simtit frustrata de multe ori, semn clar ca trebuie sa se schimbe niste lucruri. Desi am avut cateva realizari importante in ultimele saptamani nu m-am bucurat deloc de ele si asta imi spune multe, asa ca am inceput deja sa lucrez la niste schimbari si sper ca lucrurile sa se schimbe pentru ca asa nu imi doresc sa continui.

Decembrie inseamna arome festive si surprize placute, este despre timp si oameni, insa pentru mine e si cu multa melancolie pentru ca mi-e dor de fiintele care nu mai sunt langa mine, ma napadesc amintirile, dar vreau si sa ma bucur de ceea ce am acum in viata mea. 

Sfarsitul de an a fost cu timp petrecut cu oamenii care conteaza pentru mine, cu cadouri oferite si primite, cu arome delicioase, cu multa ciocolata calda, cu filme mai bune sau mai putin bune, cu carti citite la caldura, cu speranta si idei, cu multe momente fara telefon in preajma, dar si cu multe ganduri pentru ca nu este o perioada tocmai usoara pentru omenire.

Va doresc un final de an linistit sau agitat, in functie de cum preferati, cu sanatate si cu oamenii care conteaza langa voi, cu zambete si cu iubire, cu ganduri bune si cu sufletul plin, sper sa vina un an care sa ne aduca aminte ce inseamna omenia si ce putem sa facem bun atunci cand ne unim fortele. Nu va intreb cum a fost anul vostru, dar daca vreti sa-mi spuneti astept comentariile.