Cand timpul nu-ti mai este prieten ...

26.7.11

Habar n-am daca e bine ca scriu postarea asta sau nu, dar nu o sa stau sa ma gandesc prea mult la asta. Nici nu stiu daca titlul ales e bun sau prost, dar nu o sa stau nici acum sa ma gandesc prea mult. Nu cred ca are vreo legatura cu anii pe care ii implinesc peste cateva zile si cu nici un alt eveniment din viata mea, pur si simplu cred ca am ajuns in acel punct al vietii cand mi s-a oferit sansa sa trag o linie si sa las in spate tot ce-a fost si sa incerc sa fiu fericita.

Ultimele zile, poate chiar saptamani, mi-am infruntat demonii ascunsi, mi-am analizat trecutul si prezentul si m-am gandit ce vreau pentru viitor (asta e marea mea problema de vreo 4 ani incoace, nu-mi gasesc locul, nu stiu ce vreau sa fac si unde vreau sa ma indrept, asta dupa ani in care am stiut exact ce vreau si am luptat sa-mi indeplinesc visele). Cred ca s-a vazut asta si prin faptul ca am fost absenta pe blog pentru ca am incercat sa ma adun si sa-mi amintesc cine sunt si ce pot. Si mai ales am vrut sa vad daca ma tine in loc ceva sau cineva.

N-a fost usor si a trebuit sa stau fata in fata cu greselile facute de-a lungul timpului si sa admit unde si de ce am procedat gresit. Si a trebuit sa accept ca sunt oameni care sunt doar pasageri in viata noastra si pleaca la fel de usor cum au venit. Si nu are nici un sens sa pierzi ani din viata intrebandu-te de ce sau incercand sa retraiesti ceva ce trebuia sa se sfarseasca de mult (de cate ori v-ati intors intr-o relatie care era bolnava doar pentru ca va doreati sa retraiti niste sentimente incercate candva?). Cred ca melodia de mai jos defineste perfect sentimentele incercate de mine multi ani la rand.



Ce-am pierdut in toata lupta asta? Ani care nu se vor mai intoarce! Ani pe care nu mai am cum sa ii retraiesc acum! Toata perioada liceului si primii 2 ani din facultate am fost indragostita de un tip mai mare ca mine si am trait in lumea lui, nu in lumea mea si am gandit la nivelul lui, nu al meu. Nu regret ce-a fost, dar as fi vrut sa am atunci mintea necesara sa-mi traiesc adolescenta si tineretea si sa nu ma privez de lucruri simple (plimbat in parc tinandu-te de mana, mers la film si alte lucruri mici care fac diferenta). Dupa aia m-am aruncat intr-o relatie (care a tinut destul de mult) cu un tip cu care nu aveam nimic in comun si am incercat sa fac ce nu facusem anii dinainte si acum dupa ani (da, ma mai cauta si acum) ma intreb ce naiba am cautat eu cu el. Dupa asta am incercat sa ma distrez si sa recuperez ce pierdusem, insa in viata mea au inceput sa apara alte tipuri de probleme si n-am mai avut niciodata timp sa traiesc ce-mi refuzasem. 

A urmat o relatie cu un barbat caruia n-a fost niciodata nevoie sa-i spun nimic si care a stiut sa fie langa mine in cele mai grele clipe ale vietii mele (unele din voi probabil va amintiti scrisoarea adresata unui strain) si nu regret nimic pentru ca ce-am trait atunci a meritat fiecare lacrima de dupa. Nici nu mai conteaza de ce viata a decis altfel decat vroiam noi, de ce n-a fost sa fie, nimic din toate astea nu conteaza. 

Azi sunt libera si nu ma mai bantuie umbra niciunuia din cei ce-au insemnat ceva candva in viata mea si cred ca acum sunt in stare sa ma las iubita si sa iubesc la randul meu. Imi lipseste pasiunea si imi lipsesc bratele unui barbat care sa stie sa ma sprijine si sa-mi dea putere. Nu mi-am dorit niciodata un barbat care sa rezolve ceva in locul meu, sunt destul de puternica incat sa faca fata la orice. Insa mereu am vrut sa intalnesc acel barbat care sa stie cand sa ma tina in brate si sa nu ma intrebe nimic daca incep sa plang ca proasta la nu stiu ce film, dar care sa stie si sa-mi astupe gura cu un sarut cand vorbesc prea mult. Insa azi am inteles ca pe langa toate astea am nevoie de pasiune in viata mea si asta mi-am refuzat singura lasandu-ma ingradita de propriile mele temeri. 

M-am intins si am scris multe cuvinte, insa ceea ce am vrut sa spun cu adevarat este sa traiti cu intensitate fiecare clipa pe care vi-o ofera viata (mai frumoasa sau mai putin placuta) pentru ca exista un timp pentru toate ... si daca acest timp trece, oricat ati mai incerca, nu veti reusi sa mai traiti experientele alea. Si va veni o zi (cum a venit la mine acum) cand o sa va dati seama ca lipsesc anumite parti din voi ... si cu toate astea veti zambi din inima (asa cum fac eu acum) pentru ca veti intelege ca tot ce s-a intamplat a fost pentru a deveni omul care sunteti azi si care e pregatit sa fie fericit!

22 de comentarii

  1. cat pot sa te inteleg!..cred k fiecare dintre noi ar trebui sa citeasca randurile tale cu atentie,imposibil sa nu se regaseasca cineva intr-un detaliu,fie el cat de mic..iti doresc momente infinite de iubire,pasiune,respect,intelegere din partea celor de langa tine,fie ca binecuvantarea Domnului sa coboare asupra ta in fiecare zi..te imbratisez cu mare drag si sper ca sufletelul tau sa-si gaseasca linistea,"locul"cat mai curand posibil acolo unde se simte cel mai bine..raman cu gandul la tine si la postarea asta frumoasa,stiu k ma va urma zilele astea,daca nu chiar saptamani..

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos ai scris...
    ....si eu as vrea sa intorc niste ani pana la anumite momente frumoase care parca au fost prea scurte si din cauza varstei nu mi-am dat seama ca trebuie sa le traiesc la intensitate maxima, atunci...

    RăspundețiȘtergere
  3. oricum...e bine ca nu ai resentimente...i-a totul asa cum a fost , frumos sau urat...sunt momentele tale..e viata ta...si scriind ce ai scris , dai dovada de maturitate ! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Intr-adevar ai scris foarte frumos. Ne-ai dat niste sfaturi pretioase. Inteleg ce simti si sper sa gasesti cat de curand ce cauti!

    RăspundețiȘtergere
  5. Te inteleg perfect.. Eu nu cred ca m-as intoarce sa schimb ceva in anii de liceu, dar (stii ca am vorbit si pe fb despre asta, pe grup) m-as intoarce acum 1 an sau chiar 2 sa schimb cate ceva, lucruri pe care n-am avut curaj sa le fac. Pup!

    RăspundețiȘtergere
  6. mare dreptate ai, mi-au dat putin lacrimile citind aceste randuri, chiar daca am abia 22 (in august :D), 2 ani si ceva s-au scurt degeaba, au trecut pe langa mine prea repede asteptandu-l pe EL sa se intoarca, pacat ca am lasat sa treaca asa de mult timp sa realizez niste lucruri, dar niciodata nu e prea tarziu, asa ca acum incerc sa profit din plin, fiecare clipa, oricat de mica ar fi sa simt ca traiesc cu adevarat.. imi plac postarile de genul acesta, cred ca partile din viata conteaza foarte mult, chiar daca sunt triste chiar daca sunt bune ele ne reprezinta.. asa ca trebuie sa incercam sa zambim zilnic, nici nu se stie de unde vom avea parte de o surpriza :)
    te pup!

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte frumos ce ai scirs tu aici! Iti zic "La multi ani" pentru ziua ta si iti doresc exact lucrurile care consideri tu ca iti lipsesc. Sa fii fericita,Camelia!

    RăspundețiȘtergere
  8. frumos si teribil de adevarat... mi se pare cel mai frumos cadou pe care ti-l faci, ca te "deschizi" viitorului si lasi dramele trecutului acolo unde le e locul, respectiv in trecut. La multi ani, Camelia, sa ai parte de toata frumusetea pe care o poate oferi viata uneori asa, pe neasteptate! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Te felicit..mai am pana sa ajung acolo :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Cred ca fiecare dintre noi are, cel putin o data in viata, momentele lui de ratacire, apropo de faptul ca nu-ti gasesti locul si nu stii incotro sa te indrepti.
    Si eu regret faptul ca nu am stiut sa traiesc clipa, ca nu m-am bucurat atunci cand trebuia sa ma bucur, ca nu i-am apreciat indeajuns de mult pe cei de langa mine, ca nu am facut tot ceea ce mi-ar fi placut si mi-as fi dorit sa fac.
    Ai mare dreptate spre final, este adevart ceea ce se spune:toate la timpul lor!!! Daca nu esti pe faza pierzi sansa, mai tarziu nu o sa fie acelasi lucru.
    Imi place mult tonul optimist de la sfarsit, eu una cred ca as fi sfarsit intr-o maniera mai "gri" (sunt o pesimista convinsa).
    Sper ca urmatorul post de acest gen sa te gaseasca impacata cu tine insati si fericita.
    Pana atunci, numai bine iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. ah, inca de la postarea cu barbatul si femeia eu mi-am cam dat seama ce sentimente zac in tine. E greu si dureaza pana sa le scoatem la iveala, dar si cand apar.. parca ne simtim mai bine, nu?:)

    RăspundețiȘtergere
  12. Imi place mult postarea asta,matura si plina de intelepciune ca orice postarea de -a ta! Te pup si sper intr-o zi sa fiu/sa gandesc si eu exact ca tine! :*Pupici si sa ai o zi fantastica!

    RăspundețiȘtergere
  13. am citit cap coada si sincer am inceput sa plang pentru ca mi-am dat seama ca si eu ma regaesc undeva in postarea ta si cred cu tarie ca in oricine exista regretul ca nu a facut mereu ce a vrut si nu a avut mintea necesara de a spune AJUNGE

    mult succes incontinuare si be strong
    kisses

    RăspundețiȘtergere
  14. foarte adevarat ce ai scris tu >:D< mi-am adus aminte de anumite perioada din viata mea in care ma modelam mereu dupa persoana care era in viata mea.. cat de mult am gresit.

    RăspundețiȘtergere
  15. Imi place ca gandesti matur si contructiv... suntem suma greselilor noastre, dar daca am invatat ceva din ele, ne putem ridica deasupra lor. Si eu am regretat pana acum ceva vreme lucruri din trecut... apoi mi-am dat seama ca tocmai ele m-au modelat si am devenit omul care sunt astazi... m-au invatat sa fiu mai toleranta, sa mai si ascult, nu doar sa fiu ascultata, sa iert, sa inteleg...

    RăspundețiȘtergere
  16. eu te felicit pt curajul cu care ai scris postul asta.e greu sa versi unele sentimente, iar mie imi e extrem de greu sa scriu pe blog. e groaznic...sunt lucruri despre care mi-e frica sa scriu.mi-e frica sa scriu despre mine, despre cei din jur si asa mai departe.deci felicitari:)

    acum am dat de tine si am sa te adaug si in blogroll, imi placi tare:) te astept cu o vizita si pe la mine!

    RăspundețiȘtergere
  17. La multi de ziua ta! Nu mai e mult pana pe 30 iulie :P

    RăspundețiȘtergere
  18. La multi ani si din partea mea ! :* Felicitari pt tot ce scrii pe acest blog !

    RăspundețiȘtergere