Saptamana trecuta a fost un dus rece pentru mine, intotdeauna m-am bazat pe sistemul meu imunitar sa ma ajute sa trec peste orice probleme de sanatate (si m-a ajutat in situatii extrem de grele), dar nu a mai dus si asta imi spune multe. Am zacut 6 zile, nu imi amintesc vreun alt moment in viata mea cand sa zac atatea zile desi m-am confruntat cu lucruri mult mai grave, eu nu sunt facuta sa zac, pur si simplu corpul mi-a zis ca l-am fortat mai mult decat era cazul.
Am inteles mesajul, nu stiu exact cum voi gestiona situatia pentru ca Tasha are nevoie de ajutor constant si asta inseamna in continuare oboseala si somn de proasta calitate, dar nu am de gand sa imi bat joc de mine. M-am fortat la munca, de mai bine de 2 ani am tras cu problemele cu blanoasele mele, desi am incercat sa controlez stresul si am crezut ca mi-a iesit destul de bine, se pare ca nu e chiar asa ... iar eu nu sunt genul care sa ignor semnele cand imi spun clar ca gresesc.
Cred ca m-a ajutat foarte tare ca am facut anumite lucruri: am calatorit, am fost la masaj, mi-am acordat clipe in care sa ma rup de tot, astfel incat mintea mea e bine si sufletul meu la fel, insa dorm pe bucati, nu m-am alimentat cum trebuie, tot timpul sunt in alerta sa nu se intampla ceva si toate astea m-au dus intr-un punct in care n-am mai fost bine.
Urmeaza 2 luni in care o sa ma concentez pe mine si pe ceea ce am nevoie in acest moment, pe lucrurile care ma fac sa ma simt bine, pe alimente care sa imi ajute atat corpul, cat si creierul si pe timp de calitate care sa imi mangaie sufletul. La finalul lunii e ziua mea si vreau sa zambesc de ziua mea, nu vreau sa imi fac mai multe griji si sa ma scufund in ganduri si alte probleme.
Tu cu ce ganduri ai inceput luna asta?