Vorbe, ganduri, idei si altele de gen

Cred ca au trecut mai bine de 10 minute de cand ma uit la monitor si tot incerc sa intind mana spre tastatura, sunt rare momentele cand nu stiu sa exprim ce simt, asta e unul dintre ele. Ultimele zile n-au fost deloc usoare, prea multa agitatie, prea multe probleme si n-ar fi insemnat nimic daca fizic ma simteam bine, dar nu ma simt - ma omoara durerea de picioare, am din nou probleme cu circulatia limfatica si nimic nu functioneaza (nici puterea mintii, nici masajul care m-a ajutat in trecut) - si asta imi da o stare de tot rahatul (e cea mai sincera exprimare).

Mi se intampla chestii misto si nu ma pot bucura de ele asa cum ar fi normal pentru ca nu ma simt cum trebuie si asta imi afecteaza toata viata. De mers la medici sunt satula, nu mi-au oferit nici o solutie pentru problema mea (nici macar o cauza directa), autovindecarea nu functioneaza de data asta si nici metodele alternative (care in trecut m-au ajutat), asa ca sunt intr-un punct mort si habar n-am ce sa fac. Doar sper ca zilele urmatoare vor fi mai bune, nu stiu ce altceva am de facut in situatia asta. Asta ca sa stiti ce se intampla cu mine.

Azi noapte pe la 12 m-am gandit ca nu e rau sa fac o baie (cand ma gandesc cat de des savuram baile in toiul noptii inainte ... mi se pare ca au fost intr-o alta viata), asa ca am umplut cada cu apa calda (sa fiu sincera era spre fierbinte, dar asa imi place), am turnat sarea de baie pe care v-am aratat-o zilele trecute, mi-am pus pe moaca o masca anti-stress (tot din sesiunea asta de cumparaturi) si ... m-am relaxat. Inainte sa adorm m-am dat pe corp cu crema cu ciocolata si vanilie de la Dresdner (o gasiti aici - eu am avut 2 mostre generoase) si nu pot sa va zic cum miroseam. Daca sunteti la dieta si poftiti la ciocolata crema asta este pentru voi. Miroase a ... ciocolata delicioasa, n-am cum s-o descriu altfel. 

Astazi ... m-am trezit greu si prost (a sunat o tanti de la o firma de curierat la ora 8:30 ca are un colet pentru mine, colet care nu a ajuns nici pana la ora asta - exact cand dormeam cel mai bine) si cand zic prost nu ma gandesc la prost dispusa, ci la o stare de epuizare si durere care nu ma caracterizeaza. Am raspuns la niste mailuri si am trimis doua oferte, dupa care am plecat la masaj, iar cand ma intorceam spre casa am tras pe dreapta si am stat vreo 40-50 minute sa privesc masinile, oamenii, sa ... nu stiu sa ce. Sa ... ceva.

Nici pana la ora asta nu mi-am facut de mancare pentru ca mi se pare un chin prea mare statul in picioare, insa o sa fac un efort si o sa-mi fac o salata, de altceva nici n-am chef si nici nu-s in stare. Dupa care o sa zbor direct in pat, o sa-mi iau laptopul in brate (laptop care ieri nu mai vroia sa porneasca, asta dupa ce imi facuse si frigiderul figuri - stiti voi legile lui Murphy, cam asa si cu mine), o sa aprind o lumanare parfumata si o sa ma pierd pe Youtube. Si acum cand am scris asta mi-am dat seama ca merge si un smoothie cu banane, asa ca il pun pe list.

Si ma opresc ... nu e cea mai inspirata postare a mea, dar am simtit nevoia sa scriu ce ma chinuie si va las cu un gand bun. Maine o sa fiu mai vesela pentru ca vreau sa va povestesc despre cateva produse care imi plac in perioada asta.

21 de comentarii:

  1. stiu ce spui, niciodata un necaz nu vine neinsotit, am trecut si eu prin lucruri foarte asemanatoare, si inca trec.. diferenta e ca tu nu ai incetat sa scrii pe blog, ca mine. si nu pt ca nu as vrea,ci pt ca eu chiar nu imi gasesc inspiratia, motivatia..
    sper ca totul sa ia o turnura buna in curand pt tine! :)

    http://jolie-creativity.blogspot.ro/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu n-am lasat niciodata problemele personale sa influenteze restul lucrurilor din viata mea, mereu m-am gandit ca nu e cazul sa resimta altii efectele, asa ca am incercat sa continui sa fac lucrurile pe care le faceam chiar daca de multe ori am simtit ca am nevoie de o pauza.

      Ștergere
  2. iti citesc blogul zilnic de ceva vreme, dar acum scriu ptr prima oara. postarile tale ma ajuta sa trec peste momentele grele. si azi e o zi foarte proasta ptr. mine. iti multumesc ca scrii si te rog sa o faci in continuare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru cuvinte si sper sa-ti faci simta prezenta mai des. Si sper sa treci peste momentele grele si sa gasesti iar puterea de a te bucura de viata.

      Ștergere
  3. Draga mea, iti doresc multa putere (undeva,acolo, deep inside stii ca poti) sa treci peste zilele astea urate si sa te poti bucura de tot ce e frumos si pozitiv in viata ta..o alta variabta ar fi sa iti iei liber cateva zile si sa evadezi undeva..ma gandesc ca ar ajuta..te pup si-ti doresc o seara linistita

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru gandurile bune, nu prea am cum sa evadez pentru ca mi-am asumat cam multe responsabilitati si cum spuneam si mai sus intr-un comentariu nu sunt genul care sa lase ca altii sa simta efectele problemelor mele si cam asa s-ar intampla daca as pleca acum undeva. Insa azi e o noua zi si, desi nu s-a schimbat nimic, m-am trezit altfel.

      Ștergere
  4. Uffff, te inteleg, am trecut si eu prin asta... zile intregi de stari de rau fizic si psihic inexplicabile, epuizante... mi-am revenit cu hrana vie, cruda, curata, lapte de migdale, multe frunze verzi (da da, stiu ca tie nu-ti plac), fructe, seminte crude, si hrana pentru suflet (cantece crestine precum playlistul pe care ti l-am dat acum ceva vreme).
    Te imbratisez cu drag si ma rog sa gasesti si tu reteta care sa te scoata din aceasta stare si sa-ti aduca zambetul pe buze.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca alimentatia este problema la mine (desi ieri am dat iama si in ciocolata si in inghetata), chiar am mancat curat in ultima perioada. Multumesc pentru gandurile bune, astazi e o alta zi si sper ca maine sa fie si mai bine. Oricum alta varianta in afara de mersul inainte nu exista. :)

      Ștergere
  5. Sa stii ca intotdeauna ajuta si alimentatia - nucile contin magneziu, care dau o stare de bine, ciocolata neagra la fel (de-asta o si cautam instinctiv, corpul isi cere drepturile), inghetata o preferam pentru ca e cremoasa (instinctiv cautam hrana cremoasa pentru ca ne aduce aminte de hrana pe care o consumam cand eram bebelusi lipsiti de grija). Iti trimit o raza de soare si un gand bun :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu, multumesc pentru gandurile bune. :)

      Ștergere
  6. Camelia, îţi doresc din suflet exact ceea ce-mi doresc şi mie: sănătate, zile mai calde, dar şi mai senine, cu rost şi sens. Numai bine, cu drag! ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Mihaela, o zi frumoasa si tie.

      Ștergere
  7. N-am mai trecut de mult pe la tine, nu stiu cand ti-ai schimbat infatisarea blogului dar arata dragut. Mi se pare mult alb si gol ceea ce nu cred ca te reprezinta dar daca ti-a placut asa, nah, gusturile nu se dicuta :P.
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este exact ceea ce-mi doresc acum - lucruri simple si curate, nu simt nevoia de mai mult, daca o sa simt o sa fac o schimbare. Multumesc pentru gandurile bune.

      Ștergere
  8. nu ajuta la nimic gandurile negative si autocompatimirea, desi e cel mai uman instinct, cred. lupta mai mult, oricat de greu ar fi. eu sufar de un sindrom destul de rar si sunt in faza terminala. a durat cativa ani pana am primit un diagnostic corect intr-o clinica din germania. sunt absolut convinsa ca si problema ta medicala poate fi diagnosticata corect, trebuie doar sa nu incetezi sa mergi si la o mie de medici daca trebuie. daca intri in depresie si renunti la a mai merge la medici doar pentru ca ai fost deja la unii care nu prea au avut solutii inseamna ca te dai batuta. sper sa nu intelegi gresit comentariul meu. smulge-te din starea de depresie oricat de greu ar parea. nu te cunosc, nu stiu daca esti inconjurata de familie si prieteni, dar daca ai norocul sa fii, sprijina-te pe umerii lor si totul va tece in no time. iar daca nu, vad ca sunt o multime de fete pe aici care te sustin si care ar fi foarte fericite sa stea de vorba cu tine sau sa iesiti la o cafea sau ceva. ziceai mai sus ceva de responsabilitati. mai da-le naibii si pune-te pe tine in topul listei de prioritati. lamentarea nu ajuta, te impinge in jos si creaza in jurul tau o atmosfera oribila pe care o percep toti si instinctiv se indeparteaza. uita-te intr-o oglinda si vezi cat esti de frumoasa si de tanara si relativ sanatoasa. nu renunta la controalele medicale, orice s-ar spune despre medicii romani sa stii ca pana la urma vei gasi unul care iti va pune un diagnostic clar cu o cauza clara si cu un tratament corespunzator. exista oameni care se lupta cu cancerul si il inving. sau alte boli cumplite. iti duresc mult curaj si sper sa citesc numai postari optimiste pe blogul tau de acum. ai grija de tine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc pentru mesaj, insa nu se reduce totul la mine si atat, nu sunt genul asta de om - probabil ca daca as fi fost mi-ar fi fost mai usor, dar nu sunt asa. Iar ce scriu pe blog este doar o parte din ceea ce sunt eu, nu sunt genul care sa-si planga de mila si sa se autocompatimeasca sau care sa-si expuna problemele in public, insa sunt zile cand oboseala si problemele te inving si asa s-a intamplat si in cazul meu. Eu n-am renuntat la lupta niciodata si probabil ca nici n-o sa renunt vreodata chiar daca uneori iau scurte pauze, in medici nu cred si nici nu ma intereseaza sa mai ascult ce are de spus unul sau altul. Daca ma luam dupa medici eram moarta de acum multi ani cand am facut infarct si se uitau la mine in loc sa faca ceva, cred in puterea mintii mai mult decat in orice, insa uneori tot ce e in jur te apasa si te simti prizonier - asa s-a intamplat si cu mine, nu ma pot face ca nu-mi pasa de ce ma inconjoara si ma incarc inutil si ajung in puncte ca cel in care am scris postarea asta, insa toate gandurile trec si instinctul de supravietuire isi face treaba. Am destula putere in mine sa ies singura din orice problema, nu m-am bazat niciodata pe oamenii din jur sa duca greul in locul meu, probabil ca nu e cea mai buna solutie, dar asta sunt eu, cu bune si cu rele.

      Imi pare rau pentru problema ta medicala si-ti intorc sfatul: lupta! Poti invinge orice atata timp cat iti doresti s-o faci, cred cu tarie in asta. Nu-ti doresc decat sanatate.

      Ștergere
    2. iti multumesc. sa stii ca nu vroiam sa te critic sau ceva, cre' ca nu ma prea pricep eu la scris :). nu vroiam sa-ti spun sa lasi greul pe umerii altora, personal apreciez foarte mult persoanele care tin piept greutatilor pe cont propriu, asta e o dovada de curaj si altruism si te felicit. vroiam doar sa-ti spun ca cei din jur te pot trage in sus cand simti ca nu te poti ridica. uneori cand simti ca nu mai poti si vezi in ochii lor linistea si calmul si increderea, parca ti se ia o greutate de pe inima. cel putin asa mi se intampla mie. iar cand ma ia depresia, vorbesc cu vreun prieten cu care trag un ras bun si gata, iese soarele iar. eu lupt in fiecare zi si sunt foarte impacata cu mine insami si cu toata situatia. nu cred in toti medicii, dar am intalnit unii absolut dedicati si minunati care m-au ingrijit in mod dezinteresat zile si nopti la rand. dar da, cred si eu in puterea mintii si in puterea autosugestiei. ma bucur ca mi-ai raspuns ca nu ai inteles gresit mesajul meu (cel putin asa sper). sa ai o primavara frumoasa.

      Ștergere
    3. Nu am simtit ca m-ai criticat, nu-ti face probleme, am apreciat cuvintele tale. Uneori cand esti puternic cei din jur au impresia ca esti de fier si nu te poate atinge nimic, cam asa e si la mine, eu sunt aia puternica, nici daca as vrea nu cred ca as gasi in momentul asta in jurul meu pe cineva care sa ma traga mai sus decat o pot face singura, insa nu este un regret, eu sunt un om vesel, doar ca in ultima vreme problemele au facut cerc in jurul meu si nimic din ce fac pare sa nu duca la nici un rezultat si incep sa-mi pun intrebari ... si o iau pe un teren alunecos, care nu ma duce nicaieri ... dar asta e viata. Imi doresc sa revii cand poti cu un mesaj si sa-mi dai o veste care sa ma faca sa-ti zic "ti-am spus eu ca exista miracole". :)

      Ștergere
    4. Camelia, si eu am fost pe terenul acela alunecos, si m-am tot dus la vale mult si bine... ma mai intalneam cu o prietena, discutam, radeam, dar norii erau tot acolo... am incercat sa fac totul pentru a iesi din aceasta stare, dar era ciclica... faceam ce faceam si pana la urma tot in acelasi punct ajungeam: fundul prapastiei. Si stii ce m-a ajutat? Credinta. Dumnezeu. Mi-am amintit ca nu sunt singura, ca El ma iubeste, ca fiecare lucru pe care mi-l aduce in viata nu e o pedeapsa, ci e o pilda, un lucru din care trebuie sa invat ceva. Desigur, drumul a fost furtunos, am trecut prin luni bune de vijelii sufletesti, pana sa rasara soarele si pe strada mea, dar uite ca a rasarit :) Nu pot sa spun ca am trecut de tot peste acea furtuna, dar mi-e mult mai bine... poate candva voi scrie mai multe pe blog despre aceasta etapa a vietii mele.

      Ștergere
    5. Eu nu m-am indoit niciodata ca ma iubeste si nici nu am considerat vreodata ca ceva din ce mi s-a intamplat e o pedeapsa, din tot ce mi s-a intamplat (chiar si cele mai urate lucruri) am cautat sa invat si sa iau ceva bun, oricat de mic e acel ceva. E greu sa-ti dai seama cum e de fapt un om doar prin intermediul cuvintelor (desi uneori iti spun foarte foarte multe lucruri), starea mea are o cauza si o stiu bine, din pacate in momentul asta nu gasesc nici o solutie sa ies din intuneric, si nu e o situatie de ieri de azi. Pentru un om care a reusit intotdeauna tot ce si-a propus e imposibil sa nu-si puna intrebari cand simte ca nu se leaga nimic. In situatia asta sunt eu acum - sper de ceva vreme, ma bazez pe credinta, insa vin momente cand am impresia ca aberez si nu mai am nici o treaba cu realitatea ... e greu de spus in cuvinte ce gandesc. Hai sa zicem doar ca am nevoie de o minune (si eu cred in minuni), numai ca se lasa asteptata de prea mult timp, iar eu am ajuns in punctul in care nu prea vad pentru ce sa mai lupt - si e foarte greu sa scriu asta. Ma ridic, imi fac plan de bataie, sper din nou si mi se taie craca - si situatia asta se tot repeta de mult timp, de cate ori sa te ridici? Si stiu raspunsul - de cate ori e nevoie, doar ca intre teorie si practica e omul si sufletului lui ... si al meu e ... mai bine nu folosesc vreun cuvant ca poate scriu prostii ... sunt sigura insa ca intelegi la ce ma refer.

      Ștergere
    6. Poate stai pe craca nepotrivita, in cazul asta... si eu m-am ridicat de nenumarate ori si tot mi se taia craca, dar pana la urma mi-am dat seama ca a fost spre binele meu... ma uitam in directia gresita, stateam pe craca nepotrivita... si da, stiu cum e... eu am fost omul care nu cazuse niciodata, care ii ridica mereu pe ceilalti. Nu invatasem niciodata cum e sa fii jos.

      Ștergere