Amintiri, surprize si cadouri ...

Pentru mine perioada asta este plina de amintiri si de incarcatura emotionala, dar si de tristete ... am atatea momente frumoase de care sa-mi amintesc, amintiri care imi bucura sufletul si ma fac mai puternica si in acelasi timp imi lipsesc oameni dragi (pe unii i-am pierdut chiar in perioada asta si parca nu ma mai pot bucura deplin de Craciun de atunci) si le simt lipsa si mai adanc zilele astea ...

Ma gandeam zilele trecute ca de cand a murit tata n-am mai facut niciodata bradul cu bucurie si emotie (ma refer la un brad mare impodobit asa cum cred eu ca ar trebui sa arate un brad) ... pentru ca mereu imi amintesc cum impodobeam bradul cu el cand eram mica, doar noi doi - era momentul nostru si cand era gata o chemam pe mama sa puna ea instalatia ... si ma intristez si mi se umplu ochii de lacrimi ...dupa care imi amintesc de cadourile pe care le primeam in fiecare an si de ultimul cadou pe care mi l-a facut tata de Craciun (va ramane mereu ceva special in sufletul meu) si simt cum inima mi se umple de bucurie si de dragoste ... sunt atatea emotii, atatea dorinte si atata durere care se amesteca in mine ...ma gandesc ca voi putea sa simt iar aceeasi emotie doar cand voi avea un copil.

Imi lipsesc zilele de Craciun petrecute la bunicii mei cand ne adunam toti si ei ne asteptau cu casa impodobita, cu cadouri frumos amabalate pentru fiecare, cu masa plina de bunatati si cum de fiecare data reuseau sa ne surprinda cu cadouri care de care mai minunate ... am fost un copil norocos, am avut langa mine oameni care au incercat sa-mi ofere ce au avut mai bun si sa-mi faca tot timpul bucurii. Mi-e atat de dor de vocea bunicului meu si de linistea pe care a reusit mereu sa mi-o transmita ...

Mi-e dor de sania mea si de patura rosie pe care o aveam special pentru sanie, mi-e dor de serile cand ieseam cu mama si tata la plimbare si ne bateam cu zapada, mi-e dor de zilele cand tata ne ducea la cumparaturi si era atent ce ne atragea atentia si dupa aia le gaseam sub brad, mi-e dor ... atat de dor.

Dupa ce ma intristez si-mi amintesc de momentele pe care nu mai am cum sa le retraiesc, ma gandesc totusi cat de norocoasa am fost ca am avut astfel de oameni in viata mea si multumesc pentru asta si simt ca amintirile si dragostea sunt mai puternice decat durerea si dorul si ma gandesc de fiecare data ca asta e cel mai frumos cadou pe care as putea sa-l primesc: dragostea!

Da, imi plac surprizele! Da, imi plac cadourile! Da, imi place sa primesc! Am primit cadouri frumoase si mi s-au facut de multe ori surprize, am facut si eu la randul meu atunci cand am putut ... dar nimic din toate astea nu se poate compara cu ceea ce am deja in suflet si cu toate momentele care mi-au facut copilaria mai frumoasa si m-au format ca om ... si atunci cand vine Craciunul sunt pregatita sa fac altora surprize placute si sa incerc sa ii ajut pe cei ce nu au fost asa norocosi ca mine. Si nu-mi pierd speranta ca va veni o zi cand voi putea sa ma bucur iar de Craciun asa cum o faceam cu ani in urma ...

Pentru mine asta e spiritul Craciunului ... sa incerci sa aduci bucurie acolo unde e mai mare nevoie si nu e important sa fie vreun cadou valoros, ci sa fie o surpriza la care nu se asteapta, un lucru care sa bucure sufletul cuiva care are nevoie cu adevarat de asta ... sa aduci un zambet si o speranta, sa faci un om sa creada iar in minuni exact atunci cand se asteapta mai putin!

Pentru voi ce este Craciunul?